robi, o minune de copil

In primul rand vreau sa-i multumesc membrului nanamotoc, datorita ei am gasit puterea sa scriu pe forum povestea lui robi.Multumesc, draga prietena!
Nu stiu cum sa incep, ca sunt multe de povestit...mai intai vreau sa precizez ca sunt o familista infocata si mi-am dorit intotdeauna o familie de poveste, cu multi copilasi, desi am doar 24 de ani.
START: in luna februarie cand m-am intors din romania in italia (imi dadusem examenele la facultate) am decis sa nu mai iau contraceptive, simteam ca sunt pregatita de bb.sotul era foarte entuziasmat asa ca am decis sa incercam.am ramas insarcinata foarte repede, spre uimirea mea si cand m-am dus la spital peste 2 sapt ca aveam o usoara sangerare mi-au facut test de sarcina: pozitiv!(parca deja stiam asa ca am primit vestea cat de normal).am facut toate controalele in timpul sarcinii, la toate ecografele mi se spunea: ai o minune de fetita!!!eram programata de cezariana pe 6 nov si i-am cumaparat "fetitei" tot ce avea nevoie, toate hainute roz, patut roz, carut roz, era totul in roz . pe 6 m-am internat si dupa seria de analize pe care mi-au facut-o la urgenta mi-au spus ca e totul bine si pot naste natural daca vreau.Daca vreau?normal ca da...mare curajoasa.am uitat sa precizez ca toate astea s-au intamplat la clinica din ostia,(roma,italia).in timp ce imi faceau injectiile pt declansarea travaliului au adus o italianca in salon cu mine care nu putea naste(a avut un travaliu de 10 ore la care din pacate am asistat).cu fiecare ora care trecea si fiecare urlet si injuratura a italiencei imi scadea curajul.la sfarsitul zilei cand a venit sotul de la servici eram deja palida si nu scoteam 2 cuvinte coerente.m-am plimbat cu sotul ca injectiile nu prea pareau sa aiba efect, aveam contractii dar foarte mici si aproape nici nu le simteam.seara asistenta l-a trimis pe sot acasa sa se culce si i-a spus linistit vazand ca eu rad si ma plimb cu monitorajul dupa mine :"sotia ta nu naste in seara asta".era o draguta de asistenta la fel ca si medicii de acolo care ma controlau la fiecare 20 de min.la ora 1 noaptea au dus-o in sfrasit pe anna, colega de salon in sala de nasteri si eu,epuizata psihic, am adormit.m-am trezit cu un roi de asistente si medici care-mi fluturau degetele deasupra si ma intrebau:"esti bine, caterina, ne auzi?".pai de ce sa nu-i aud? medicul imi spune ca am facut un stop respirator si ca dimineata ma baga in operatie.m-au lasat sa ma odihnesc, dar au adus o romanca in salon careia i se rupsese apa si mai dormi, caterino, ca m-am luat la vorba cu irina si asa am tinut-o pana la 6 dimineata cand am atipit.m-am trezit la ora 9 si medicul mi-a spus ca m-a lasat sa dorm putin, sa merg la ecografie si dupa in operatie (vreau sa spun ca dupa ce am vazut-o pe italianca aia ce chinuri a avut eram in al 9-lea cer de bucurie ca fac cezariana).merg la ecografie si medicul face niste ochi cat cepele: "caterina dar ai zis ca ai o fetita asta-i baiat, i se vede cartofiorul".ies destul de speriata de acolo il sun pe sotul meu, la care el zice "nu cred ca am eu sansa asta de a avea baiat cred ca a gresit medicul", dupa ce timp de 9 luni m-a convins ca lui ii plac si fetitele.destul de indignata dar cu zambetul pe buze intru in sala de operatii unde erau medici si asistente de n-am vazut nici in filme, chemasera si cardiolog si pediatru, toate neamurile de medici.imi fac anestezia care nu m-a durut deloc nici nu am simtit si ma intind.imi amintesc ca sotul ajunsese la spital si statea langa usa afara, ca-l auzeam cum vorbea cu asistentele care ieseau si intrau.medicii ma tot intrebau daca mi-e bine eu tot da da, ma simt bine si dintr-o data liniste...am facut iar un stop respirator si pana m-am trezit eu copilul meu era afara in brate la tati care plangea de se auzea in salonul meu.intreb asistenta:"cum e fetita mea e bine?stiti...o cheama alexandra clara", iar asistenta imi spune zambind:"nu e bun numele ca e baiat".emotii peste emotii, am iesit din operatie, pe bebe l-au dus la incubator ca a avut apgar mic, 6, si eu in ziua aia nu l-am vazut decat in pozele pe care le facea tati si mi le arata.imi ardea inima sa il vad, dar el era in incubator la etaj si eu jos in salon, operata.l-au lasat in schimb pe sotul meu sa stea toata ziua cu el :) a stat de vorba cu tati in prima zi.a doua zi m-am dat jos din pat, am ametit si iar liniste...alt stop respirator.pai eu de unde sa stiu ca doare asa tare cand te ridici prima data?imi iau inima in dinti la amiaza si cobor din pat si iau directia bebe.ajung acolo in salon, ma duc asistentele la el, il scot din incubator, desi nu cred ca aveam voie, il iau in brate si-l tin de parca l-am asteptat o viata intreaga...e asa frumos!tati ii alesese numele, era mandru ca are baietel, ce mai conta ca era in hainute roz, in pampers avea un cartofior si asta era mandria lui tati.
am ajuns acasa bebe crestea, ne minuna pe zi ce trece...
nimeni nu stia cosmarul care ne astepta...intr-o dimineata ca oricare alta, robi dupa ce se plimbase cu premergatorul ca avea 8 luni, era baiat mare, a baut laptele si s-a culcat.ma duc sa sterilizez biberoanele si cand intru in camera bebe scotea niste sunete de parca sughita. ma duc la el si dintr-o data mi se taie picioarele: robi era vanat, nu respira, scotea niste zgomote urate probabil de la cum se chinuia sa respire.ies afara cu el in brate si tip la oameni, iese un vecin si ma duce de urgenta la spitalul din zona noastra, de unde ma transfera la alt spital mai mare si de acolo la cel mai mare spital de copii din italia, Ospedale Pediatrico Bambino Gesu.in tot acest timp nimeni nu mi-e spus ce are. robi era in coma. medicul de la spitalul asta mare mi-a zis ca face convulsii si, desi e catolica si eu sunt orotdoxa, m-a luat cu ea la capela spitalului sa ne rugam pt robi.nu stiu ce era in capul meu, ma certam cu toata lumea, cu dumnezeu, cu toti, cu medicii, imi parea ca toti im vreau raul.DE CE MIE? DE CE ROBI? DE CE AZI? au urmat analize peste analize, pana la diagnosticul final: epilepsie focala criptogenetica.acum face tratament dar nu mai e copilul vesel pe care atat de mult l-am asteptat.este comoara ochilor nostri si desi e special, il iubim si avem grija de el.
locuim in romania, dar la fiecare 3 luni mergem cu el la control in italia, indiferenta medicilor romani e jignitoare.
mi-a luat mult timp sa scriu povestea asta si ma simt tare bine acum ca am terminat...

Happiness_4_us spune:

Andreea, nu mai are cum sa fie acelasi Robi dinainte, ma refer ca si evolutie, ptr ca mititelul este sedat acum.
Stiu foarte bine ce era in sufletul nostru cand fluturasul mic si scump nu ne-a zambit 9 zile.Nu avea cum sa o faca ptr ca era foarte sedat si cu toate astea, spasmele tot erau prezente.
Ai putina rabdare sa mai creasca si sunt convinsa ca va putea sa controleze el spasmele, cel putin eu asa sper ptr Andrei.
Trebuie multa rabdare, iar noi parintii lor, avem de la Dumnezeu puterea asta.
Va imbratisez tare tare si va urez din suflet multa sanatate!


Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!

"Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!
Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

pisellino spune:

multumesc nana...uneori cuvintele chiar ajuta :)

alegrutza spune:

emotionanta povestea voastra, va doresc multa sanatate, cu dumnezeu inainte, va fi totul bine!

Ajuta la construirea unei sectii de chirurgie cardio-vasculara :

858 - 2 euro/sms - Comote, Orange, Vodafone

www.inimacopiilor.ro

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Sa o ajutam pe micuta Sonia!

Iata-l pe
Delfinelul OLIVER -25.04.2007

Laura25 spune:

Off, cata durere! Sanatate multa puiului! Sa-ti dea Domnul putere multa, sa fii alaturi de el

La profil vad ca scrie ca esti din Piatra, noi suntem o mana de fete care tinem legatura si pe net si in 'real life', aici: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=140053. Daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva, noi te asteptam in gasca

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

LoraG76 spune:

pisellino, va dorim multa putere voua, parintilor si puiului mic. Multa sanatate lui Robi!

Lora, mami de Iustina
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Ratusca%20din%20viata%20mea&page=8" target="_blank">ratuste in concurs, lo1 si lo2

Teledon pentru Dan

Ajuta la construirea unei sectii de chirurgie cardio-vasculara :
858 - 2 euro/sms - Comote, Orange, Vodafone
www.inimacopiilor.ro

Bazar pentru Sebi

(Niciodata sa nu spui niciodata!)

pisellino spune:

multumesc mult de incurajari fetelor sunteti minunate

szivarvany spune:

Va dorim multa, multa sananate !


Si ce de cate ori simti nevoia, sa ne scrii !
Ne rugam pentru Robi sa fie tot mai bine,

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

violetan spune:

Multa, multa sanatate puiului tau minunat si voua sa-l cresteti mare si sanatos!

Violeta, mami de Laurentiu Cristian 15.08.2007
poze Laurash

MElise spune:

Acum am terminat de citit...si mi-au dat lacrimile. Imi imaginez ce e in sufletul tau... Se spune ca in viata toate se intampla cu un sens...dar uneori, in astfel de situatii, iti vine sa te intrebi cu disperare care e sensul...

Multa sanatate puiutului si multa putere voua ca sa treceti peste greutati!

MElise

pisellino spune:

MElise nici eu nu stiu care e sensul dar asa a fost sa fie acum ma gandesc doar la puiul meu si abia astept sa scapam de chinurile astea pup la toate multumesc de incurajari

despre robi: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=141048