Mild Asperger - debut?

simali spune:

La Vlad rotitul era cam asa: nu statea inca in fundulet, statea pe spate, cu masinuta intoarsa cu rotile spre el, o fixa foarte de-aproape si cu degetelul rotea rotile continuu, 1/2 de ora, 1 ora. Si nu se juca cu alte jucarii. Dar pentru ca deja gangurea, cerea aratand cu manuta, ne urmarea cu privirea etc. nu am considerat ca este un gest repetitiv.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

rrox3 spune:

Asta mi-a placut tare! Eu chiar am reusit odata sa ma fac de ras cu asa ceva... desi eram cat se poate de sincera si eram intr-un loc unde sansa sa te faci de ras e minima: la un grup de terapie Mi-au zis ca nu-s la Miss Univers

Am priceput ce-i cu tantrumul in varianta ta. Da' sa stii ca Ioana nici in astfel de cazuri nu intrerupe contactul, asculta si accepta compromisuri. Atat doar ca trebuie sa maresc miza Da, stiu, am un copil minunat Nu inceteaza sa ma uimeasca de cand s-a nascut. Avand-o pe Mariuca nu credeam ca-i posibil sa existe un copil ca Ioana... acum cred ca cei mai multi sunt ca Ioana

Imi pare rau ca ai avut o zi grea.
Stii, pana la urma e o problema de perspectiva. Si de acceptare. In fond, copii nostrii sunt doar putin altfel. Acum intelegem si de ce si stim cum au nevoie sa-i ajutam. Asta e foarte important. Cand ma incearca frustrarea si necazul, ma gandesc, ca putea fi mult mai rau decat este. Puteam fi intr-o zona in care sa-mi fie teama pentru viata ei, fiindca e razboi sau fiindca nu am ce sa-i dau sa manance. Putea, la fel de usor, sa aiba probleme grave de sanatate... Pot gasi multe situatii mult mai negre decat a mea si a copilului meu.
Eu il am si pe sotul meu, care are clar caracteristici Aspie. Si e OK. E adaptat, e functional, e minunat. Si nu a avut o mama care sa-l ajute. Cu atat mai putin o mama ca mine sau ca tine Or sa fie OK si copii nostrii, o sa vezi

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

sinzi_ana spune:

Si David facea la fel...si apoi in jur de un an, trantea caruciorul cu rotile in sus sa le invarta...
Nu cred ca invartea chiar o ora...dar jumate de ora se mai intampla sa invarta cu un singur degetel foarte tacticos...

Sinzi , Radu si David psihologul
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=8030428cd903dfdc201bf8&source=category&category_id=all" target="_blank">David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">

arminad spune:

Simali,si unsi de la mine.
Eu nu zic sa nu il mai duci la fotbal doar vreu sa iti spun cum fac eu.
Incerc fiecare activitate cam de doua ori ,ma cam prind eu din prima daca e locul potrivit pentru el insa de regula ii mai dau si a doua sansa Din punctul meu de vedere fiecare activitate extrascolara ,fiecare play date ,iesire in parcul x sau y ,excursie etc e o forma de terapie din care trebuie sa obtin ceva pozitiv pentru el.Daca asta nu se intimpla,renunt.

Dupa mine activitatile sportive organizate nu sunt prea eficiente in cazul unui copil altfel.Si o sa ma explic de ce. Ei sunt in general antitalent la sport si comparatia cu ceilalti nu face decit sa intareasca ceea ce deja stiau undeva adinc in subconstient ,ca ei sunt altfel ,ca nu se pricep ,ca inteleg regulile mai greu.
De asemenea aceste activitati sunt strict organizate ,au reguli precise ,copiii nu se manifesta asa de liber cum ar face-o cind se joaca liber in parc ,le mai zice antrenorul cite ceva ,nu e sportiv etc.Jucatul in parc ,pe strada,cu copii din medii cit mai variate reprezinta "real life experience" din care ,cu ajutor ,ar putea invata.
De la sporturi eu vreau :sa faca miscare ,sa gaseasca un potential prieten,sa gaseasca un antrenor care sa ii insufle incredere in el.
Daca asta nu se intimpla ,n-are rost sa ma duc.
Chiar daca insista sa mearga gasesc un pretext ca sa ii justific de ce nu mai mergem.
Sa nu intelegi ca il izolez ,merge in multe locuri,inclusiv la sport doar ca monitorizez cu grija situatiile astea care ne-ar frustra ,fara nici un rezultat,pe amindoi .La ce bun sa ne expunem? A fost o vreme cind credeam in ideea aia cu "arunca-l in apa si va invata sa inoate" Pur si simplu nu se aplica .

columbiana spune:

Problema asta cu fotbalul am avut-o si noi tot vara asta (simali, parca scrii <in oglinda> uneori); eu vroiam un sport de echipa pentru socializarem, pentru ca partajarea e o problema mare; in general Tudor e sportiv, a mers pe bicicleta cu doua roti foarte devreme, ii place in apa, in parc, in zapada; el ar fi vrut karate, il relaxeaza, e bucuros de centuri, eu am vrut soccerul, sport de echipa; tot asa se fereste de minge, ii e frica in timpul meciului sa intre intr-o pasa; daca-l intreb la sfirsit cit e scorul habar n-are; in joaca la antrenament l-a impiedicat si pus pe jos alt copil, el s-a enervat si l-a impins; n=am stiut sa-i explic ca celalalt se juca; in timpul altui meci era rezerva si s-a culcat pe banca, pe spate, n-a mai vrut sa intre pe teren, se plingea de oboseala; din toamna ne intoarcem la karate;
Tudor a invirtit roti la infinit, cele mai urite tantrumuri erau pe autoruta, el privea fascinat cum rulau masinile in mare viteza si cind incepea sa incetineasca incepeau si crizele, in masina; apoi a fost coboritul si urcatul scarilor fara numar si joaca cu comutatorul;

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

alra spune:

ana_stroe, arminad - la voi care au fost primele semne? si la ce varsta?

chestia cu sportul e cu dus si intors. da, te expui la niste situatii dificile, insa, daca nu incerci deloc, tot in situatii aiurea ajungi in viata cand toti cei cool joaca volei pe plaja si tu alergi dupa minge ca prostul de cate ori pica in zona ta. ceea ce vreau sa zic e ca fara nici un pic de antrenament si incercari ajungi in pom rau de tot.

bird, sotul tau cum sta cu sensibilitatile? edit: le are? s-au accentuat sau s-au remediat cu varsta?

simali, zici ca nu ai diagnostic, faceti insa terapie? ai zis ceva la scoala, ai primit reactii negative relativ la baiat de la scoala?

Vic spune:

Alra, diferenta majora dintre Aspergers si HFA este in dezvoltarea limbajului. Copiii cu Aspergers nu au intarzieri in dezvoltarea limbajului, ba unii chiar incep sa vorbeasca foarte repede, corect si in propozitii. Doar ca au dificultati in comunicarea sociala si in socializare in general. Din cauza asta majoritatea sunt diagnosticati pe la 5-6 ani, de regula in ultimul an de gradinita sau in primii ani de scoala.
Copiii cu HFA au intarziere in dezvoltarea limbajului, dar au IQ normal, spre deosebire de alti copii cu ASD. Majoritatea parintilor incep prin a cauta cauza intarzierii in limbaj si ajung la diagnosticul de HFA, de aceea se diagnosticheaza mai devreme ca Aspergers, de regula in jurul varstei de 3 ani.

De curand am fost la o sesiune de informare pe tema cercetarilor neurologice in ASD. Desi multi nu inteleg de ce e necesara diferentierea intre HFA si Aspergers, metodele de interventie fiind practice aceleasi in momentul acesta, se pare ca exista diferente majore in dezvoltarea motrica intre copiii cu dezvoltare tipica, cei cu Aspergers si cei cu ASD. E vorba de coordonare, echilibru, felul in care isi misca membrele. Deci exista diferente clare la nivelul creierului, care pe viitor pot duce la diferente in diagnosticare si eventual metodele de interventie.

asteryaro spune:

Vic ,
ce este HFA si ASD? sunt abrevieri in engleza?
merci mult.

Cristina si Razvan (31.01.2006)

poze (1),(2),(3),(4)

Vic spune:

Scuze! Deformare profesionala.
HFA = high functioning autism
ASD = autism spectrum disorder

rrox3 spune:

Alra, nu toti oamenii sunt cool, fie ei Aspie sau neurotipici. Important la un copil Aspie este sa construiesti pe ceea ce are bine dezvoltat si pe ceea ce ii place si il atrage. Punctele tari, le identifici si pe ele cladesti. Daca nu faci decat sa incerci sa carpesti ce nu face bine, il umpli de frustrare si nu reusesti mare lucru.
Ai citit despre Temple Grandin? Cauta pe net, o sa gasesti pe youtube chiar o conferinta de-a ei despre autisti si Aspergeri. Cred ca-i cea mai celebra autista. Inventatoare, doctor in stiinte, autoare de carti. Pana la ea nimeni nu credea ca un autist poate evolua si asa. Dar obsesia ei erau animalele, asa ca a studiat despre animale si toate reusitele ei sunt in domeniul asta. Despre asta este vorba.

Sigur ca si eu o duc pe Mariuca la atletism. Sper sa o ajute la coordonare si s-o mentina in forma buna. Ea se asteapta sa castige medalii, dar e departe de performanta. Am dus-o totusi la un concurs sa vada cum e. A suferit mult, dar am convins-o ca adevaratii campioni muncesc mult pana ajung la medalii. O duc in continuare insa, fiindca are un antrenor minunat, care-si trateaza toti invataceii la fel, ii incurajeaza si are o atitudine extrem de pozitiva. Din cauza asta si copii intre ei sunt suportivi unul cu altul, asa ca nu prea se amuza de nereusitele fiica-mii. Se cam intrunesc criteriile lui Arminad.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)