Mild Asperger - debut?

bird70 spune:

Probleme au fost din prima zi dar le intelegi doar privind in urma, atunci a fost mai greu de inteles. La noi a fost sensibilitatea exagerata la zgomot si anxietatea. Apoi pe masura ce a crescut am realizat nevoia de rutina, suprasolicitarea si tantrumurile mult peste normal, incapacitatea de-a interactiona in timpul tantrumului. Apoi lipsa limbajului, mici ciudatenii/obsesii. Rigiditatea in rutina a devenit tot mai puternica, s-a opus la orice schimbare. Socializarea a fost ok la varste mici pentru ca tot ce implica socializarea adica interesul fata de ceilalti copii, interesul de-a se juca impreuna, era acolo. Problemele pe care le-a avut cu socializarea cat a fost mica le-am pus pe seama faptului ca limbajul era neadecvat (din cauza celor 2 limbi ) si nu putea comunica cum trebuie.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

bird70 spune:

Problemele sunt aceleasi ca si la copil. Asperger's sau autismul nu se vindeca. E ca si cum conexiunile din creier sunt 'altfel' decat la ceea ce numim noi normal sau neurotipic. Si conexiunile astea asa raman toata viata. Majoritatea celor cu Asperger's sau HFA invata mecanisme de a face fata problemelor pe care le au, se adapteaza. Nu toti reusesc la fel de bine insa. E ca si cum ti-ar lipsi o mana, unii oameni reusesc sa fie perfect functionali sa duca o viata aproape de normal, isi folosesc picioarele, etc, altii raman toata viata dependenti de cineva si probabil majoritatea reusesc sa functioneze intr-o oarecare masura si sa compenseze cumva lipsa.

Dupa cum vezi nu toti aspies sunt la fel si deci nu poti sa dai un prognostic pentru toti. Sotul meu nu este diagnosticat pentru ca noi am ajuns la el dupa ce am depistat ce nu e in regula cu copilul. La varsta asta ar fi complet inutil pentru ca el este perfect functional si nu exista nimic ce l-ar putea ajuta. Faptul ca intelegem anumite proleme ne face noua viata mai usoara.

Sotul meu era mult mai aspie cand l-am cunoscut (in adolescenta), atunci iesea in evidenta clar dar cum am spus, in Romania daca erai inteligent nu putea fi ceva in neregula cu tine iar ciudateniile lui erau privite cu bunavointa de catre profesori (si colegi) din cauza ca era premiant la olimpiade. Din ce povesteste soacra-mea, in copilarie avea elemente autiste foarte pronuntate dar a invatat singur sa citeasca la 4,5 ani dupa ce a terorizat pe toti din jur sa-i spuna literele si sa-i explice cum se leaga ele. Asta pentru ca nu vroiau sa-i citeasca povesti. Are o determinare foarte neobisnuita, daca isi propune sa faca ceva se va duce inainte pas cu pas si indiferent cate piedici sau probleme apar, le va rezolva cu grija una cate una si nu isi pierde focusul nici dupa ani de zile . Problemele pe care le are acum, se simte foarte incomfortabil in grupuri mari de oameni dar e ok in grupuri mici. Ii este greu sa urmareasca 2-3 conversatii in acelasi timp, cum se intampla daca iesi cu mai multi oameni undeva si se dicuta mai multe lucruri in paralel, in general se rupe si viseaza . Nu intelege apropouri, le ia foarte literar. Are un simt al umorului foarte dezvoltat dar glumele lui sunt foarte ciudate, trebuie sa il cunosti bine ca sa intelegi logica dar sunt in general foarte amuzante . Are nevoie de timp sa isi incarce bateriile mai ales daca a fost in locuri galagioase sau cu multa lume. Nu mai devine anxios in astfel de locuri dar este complet epuizat si cauta activitati cu stimuli putini (in cazul lui pescuitul). Are carti care ii plac pe care le-a citit de 20-30 de ori dar e deschis la noutati. Intelege foarte bine nevoia piticei de a se relaxa la tv vizionand programul de reclame. Nu realizeaza atmosfera din jur, daca cineva e trist sau suparat nu isi da seama decat daca i se spune. In general cineva trebuie sa se poarte extrem de neobisnuit ca sa se sesizeze. Nu intelege small talk, il streseaza pentru ca nu stie ce vrea celalalt de la el, dar a invatat sa faca asta si se descurca bine. Ii este greu sa faca schimbari, dupa ce ne-am mutat in alta casa luni de zile se ducea in directii gresite pentru ca in casa in care am locuit acolo era baia sau camera noastra, etc. Este foarte stresat de schimbari in general dar se adapteaza dupa o vreme. Nu a avut niciodata probleme cu privitul in ochi, este foarte iubitor si atent chiar daca nu le nimereste intodeauna. El este foarte functional pentru ca desi are toate aceste impedimente nu se lasa influentat de ele, faptul ca schimbarile il streseaza nu il tine pe loc, faptul ca nu poate citi pe cei din jur nu il impiedica sa interactioneze, faptul ca il streseaza locurile zgomotoase si aglomerate nu il opreste sa mearga acolo. Cand are perioade cu stress mare mai ales daca se intind pe mai multe saptamani, devine mai autist decat in general, caracteristicile autiste devin mult mai pronuntate pentru ca nu mai reuseste sa le ascunda si sa compenseze.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

bird70 spune:

Nu stiu ce anume implica activarea PM-ului. A fost o perioada cand am corespondat cu cineva prin PM, deci primeam mesaje.

Multa sanatate piticei si tie multa rabdare si intelegere.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

simali spune:

Niciun copil nu relationeaza in timpul tantrumului. Asta este ceva normal. De regula trebuie asteptat sa treaca tantrumul, luat copilul de acolo cu delicatete si vorbit cu el dupa ce trece criza. Asta cu ORICE copil.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

alra spune:

mai, in "carti" (cartile alea de le visez eu arzand ) scrie ca sa il iei sa vorbesti cu el - sa ii dai motive logice pentru care nu se poate ceea ce ii refuzi (deci chestia asta chiar ma irita ), sa il mangai, d'astea. eu numai daca o ating cu un degetel face de parca ai turna un pahar cu apa pe o friteusa in flacari.
asa ca ma gandesc eu ca alti copii chiar asa or functiona. eu am mai vazut copii trantiti pe jos si in criza - nu a durat insa mai mult de 2 minute. la noi tin si 20 de minute.

alra spune:

nu e mai bine, si chestia asta ii va crea probleme mari mai tarziu.
pentru ca o ironie a cuiva poate lua proportii mari daca simte ca are teren sensibil la victima. si exista riscul ca cei "rai" sa se coalizeze si sa il trateze ca pe prostul grupului.
nu stiu cum e posibil, insa ar trebui sa fie in stare sa deosebeasca "prieten" de "dusman" si sa reactioneze. mie lucrul asta mi se pare extrem de important. e unul dintre cele pe care as insista la terapie.

alra spune:

spic_de_grau, uite niste linkuri:

wikipedia

un articol in romana care mi-a placut

si un www.rdos.net/eng/Aspie-quiz.php" target="_blank">test

simali spune:

alra.
- frica de straini sau lipsa ei, pana la 3-4 ani nu este ceva neobisnuit. Sunt copii mai conservatori, altii mai putin.
- plecatul de langa tine fara sa fie constienta ca se poate pierde - poate fi un semn desi, din cate stiu eu, la Asperger copilul, excesiv centrat pe sine, are mai degraba o teama accentuata sa nu se piarda si nu invers. Dar poate sunt si exceptii
- spui ca fiica ta a socializat dintotdeuna pentru ca este dornica sa o bagi in seama. Copiii cu Asperger sunt si ei dornici de socializare, vor sa fie bagati in seama (se cred chiar centrul univesului pentru ca sunt excesiv centrati pe sine) doar ca sunt disfunctii clare in MODUL in care inteleg ei sa socializeze. La 3-4 ani este insa greu sa spui daca socilaizarea e inadegvata sau nu. Un copilas de 3 ani smulge jucaria din mana altuia fara prea multa ceremonie si asta este ceva perfect normal pentru ca pana la 3-4 ani TOTI copiii sunt centrati pe sine. Cred ca undeva spre 6-7 ani se pot observa clar inadegvarile. Dar daca fetita ta reuseste sa se impuna chiar si copiilor mai mari inseamna ca nu este neadegvata, dimpotriva, ca are abilitati sociale peste medie. Copilul cu Asperger pare gagauta celorlati copii si de aceea tinde sa fie respins. Ce-l mai salveaza este un fel de capacitate unica de a fi un om de nadejde, un prieten devotat, in orice circumstanta; pentru ca nu inteleg ce se petrece ei pot ramane langa un prieten si atunci cand toti il parasesc.
- pot fi semne - zic eu, diletanta, doar bazat pe ce-am citit in ultimii 3-4 ani - faptul ca se loveste de obiecte, ca nu apreciaza distantele, ca face tantrumuri in locuri noi si zgomotoase. Dar cum spui tu, si eu cred ca este prea devreme pentru un diagnostic.


Atazi l-am dus pe Vlad la cursul de fotbal (merge saptamanal de la inceputul vacantei). El socializeaza cam asa:
- intra in grup ca si cum toata lumea stie cine este el si el stie cine este toata lumea. Nu are acea perioada de "sa ma imprietenesc cu cineva".
- nu percepe copiii de la fotbal ca pe individualitati; pentru el sunt mai mult un fel de turma. Nu-l intereseaza numele lor, cum arata, nu i-ar recunoaste pe strada, nu conteaza ce fel de copii sunt etc.
- se asteapta sa fie bagat in seama (de pilda sa i se paseze mingea in timpul jocului), vede ca nu este, nu intelege de ce si face diverse tantrumuri.
- cand intra intr-un grup nu este atent la detalii esentiale de tipul "cine cu cine este DEJA bun prieten", "cine este frate cu cine", "ce copil e singur si poate ar avea nevoie sa se imprieteneasca cu cineva", "cine este liderul grupului", etc. Tinde sa se duca fix la liderul grupuli (de regula este ceva mai mare, poate mai inalt, are o anumita carisma si iese mai tare in evidenta) si cu acela vrea sa se faca prieten si eventual tot acestuia sa-i spuna EL ce sa faca. "Liderul" se amuza, si sfarseste prin a face misto de el impreuna cu "satelitii" sai. Misto de care Vlad nu este constient si continua sa se comporte cum crede el pana cand buba se sparge si cineva ii spune clar si raspicat o magarie in fata. El nu intelege subtilitatile, dar daca vi la el si-i spui clar si raspicat o magarie intelege perfect, este foarte sensibil, si se darama complet, cam ca un castel de carti de joc.
Si peste toate se mai si teme teribil sa nu-l loveasca mingea si mereu se apara (cu mainile deasupra capului, ca si cum cineva vrea sa-l bata). Face gestul acesta de zeci de ori in timpul meciului. Poti sa spui la prima vedere ca este normal, dar, din pacate copiii care vor sa faca fotbal (asa cum doreste el) nu au una-doua gestul acesta de aparare.
Vin destul de "varza" de la antrenamentele lui Vlad la fotbal...


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

rrox3 spune:

Asa am crezut si eu cand Mariuca facea tantrumuri teribile, dar nu e asa. Am descoperit cu mare uimire, odata cu tantrumurile firesti ale Ioanei, ca se poate si altfel. Ioana nu intrerupe contactul cu mediul in timpul unui tantrum, ramane pe receptie, reactioneaza rational la ceea ce ii spunem, intrerupe tantrumul daca primeste ceva ce considera demn de un compromis. Si asa a facut intotdeauna.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Si Mariuca functioneaza tot asa. Mai nou, vad o adaptare prin copierea colegelor "Lider" pe care o cizeleaza pe zi ce trece.
In plus are tendinta sa numeasca prieten orice copil cu care interactioneaza. Si visul ei cel mare - pe care il are de cativa ani buni - este ca toti oamenii sa fie prieteni unii cu altii, si, in special, toti copii sa fie prieteni unii cu altii...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)