Ajutati-ma cu un sfat !
Raspunsuri - Pagina 2
MElise spune:
Concediul pe care il astepti de atata timp poate fi o modalitate de a repara lucrurile...asta daca vreti amandoi si daca el lasa orgoliile la o parte (mie mi se pare ca reactiile lui se datoreaza exclusiv unui nemarginit orgoliu).
Nu cred insa ca implicarea parintilor lui e benefica. Cu atat mai mult cu cat ai primit deja sfatul "inghite si rabda" din partea mamei... Problemele de cuplu se rezolva in cuplu, nu cu mama si cu tata.
MElise
Deus spune:
a avut parte de o copilarie abuziva si acuma strigoii din copilarie ii strica/iti strica viata. Pacat ca nu se trezeste sa realizeze sa nu faca ceea ce pe el l-a deranjat in copilarie.
Apeleaza la psiholog, apeleaza la el spune-i sa incerce sa fie constient sa vada ce l-a deranjat pe el asa de tare in copilarie si sa nu transforme si viata voastra intr-o mizerie.
Am avut o copilarie si cu bune si cu rele...pe fratele meu l-au marcat cele rele tare de tot. Si acuma la 35 de ani sufera si se manifesta...nervi, frustrare...sufera din cauza lucrurilor petrecute acuma 25-30 de ani. Crede-ma ca te inteleg si-l inteleg. Fara multa rabdare, munca si inteligenta nu ai sa iesi din situatie.
Ciudat, am un verisor al carui tata este un alcoolic nenorocit care le-a facut viata un calvar lui si familiei. Ma asteptam ca verisorul meu sa fie anti alcool fiindca a suferit mult si a vazut ce face dependenta...bea si chefuieste...are mai multa masura decat tatal lui dar nu suficienta dupa parerea mea. Nu degeaba spun psihologii ca majoritatea comportamentelor le copiem de la parinti.
Multa putere si intelepciune iti doresc!
„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro
inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
quod me nutrit me destruit
Yvon spune:
Este intr-adevar f orgolios, iar daca le-am spus si parintilor lui a fost ca si cum le-as cere ajutorul, sa-l urechieze, poate pe ei o sa-i mai asculte.
Si sa stie si ei ce se intampla nu sa se trezeasca ca noi divortam si ei stiau ca suntem foarte fericiti !
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Yvon Acum parintii lui au musafiri care stau la ei o sapt si de ochii lumii sumntem o familie fericita..deci discutia se amana. |
Ani de zile am ascuns tuturor ce probleme am avut in casnicie. Nu stiu de unde ne vine asta...dar multi fac asa. Intotdeauna se ivea o ocazie pentru care trebuia sa aman, sa maschez...Cui a folosit? Niciunuia din noi, si nici copilei noastre.
Yvon, eu iti propun sa-ti scoti, pentru un termen bine definit, divortul din cap si din discutii; sotul tau are probleme bine infipte in trecut si, daca n-ar fi atatia ani petrecuti impreuna plus un copil, poate n-ar trebui sa-ti mai faci de lucru...dar asa, ai un interes real ca, poate, exista o cale de mijloc.
Avantajul tau este ca iti permiti. Asa cum pui problemele, nu faci parte din categoria femeilor care trebuie sa rabde si sa inghita fara termen o situatie imposibila. In plus, din ce spui despre sotul tau, acesta e plin de orgolii, dar astea se trateaza, fara nici un dubiu.
Nu toti sunt doctori de tratat orgolii, poate nici tu nu esti, dar poti, cu siguranta, sa iti expui punctul de vedere, sa il sutii, sa ai pretentia sa-si respecte partea de parteneriat, sa-l faci sa inteleaga ca ii esti sotie si nu dusman, sa-ti respecte parintii, sa traga la aceeasi caruta, sa te respecte, sa fie un bun parinte, sa accepte o alta parere, de la tine sau altii...asta este casatoria si orice altceva nu este acceptabil, decat accidental.
Fara indoiala, il vei face sa se simta in siguranta, pretuit, inteles...dar numai daca ofera acelasi lucru, la schimb. Stiu ca se intampla frecvent, insa eu nu pot pricepe sub nici un motiv cum doi oameni care se iubesc pot ajunge dusmani, si asta fara temei serios, ci doar din orgoliu.
Daca vei putea sa-l faci sa inteleaga ca sotii isi dau viata oricand unul pentru celalalt sau pentru copii, poate ca te va privi ca pe un aliat si nu ca pe o unealta. Si nu vei mai vorbi ever despre divort.
PS: Despre concediu: exista sansa sa nu fie ceea ce te astepti (si ai nevoie). Ia aceasta in calcul, ca sa nu simti, atunci, ca se prabuseste cerul pe tine. Sper sa ma insel.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
danny1 spune:
ai nevoie de f multa putere,diplomatie tre sa-l cunosti ca o scoti la capat.eu zic ca se poate,dar e greu.sotul meu,imita ce a vazut acasa desi a plecat la 14 ani.parintii lui nu le dadeau voie copiilor sa "comenetze".nu exista un dialog parinte-copil.copilul era obligat sa manance mancarea,ca-i placea sau nu,ca-i era foame sau nu.trebuiau sa-si spele hainele singuri,in fiecare seara inainte de culcare.s-a intamplat sa uite,iar mama lor i-a trezit cand a venit de la serv la 11 noaptea si i-a pus sa spele.un copil de 6 ani si celalalt de 7.daca la o mancare s-au strambat si se prosteau i-au impins cu fata in mancarea fierbinte.noroc ca nu au ramas cu urme.rezultatul azi?fetita lui ar trebui de la 4 ani sa faca curatenie singura in camera:aspirat.spalat,etc.pai cum saraca ca ea nici nu poate tine teava aspitatorului in mana,dar sa-l mai impinga,etc.noroc ca se corecteaza.dar sunt in garda mereu.uneori nu mai pot.
dar doreste sa repare ce strica,se straduieste sa fie mai bun.
mami de 
Amira, premiata cu argint la concursul de dans
Yvon spune:
Din pacate si spun asa pt ca a fost fara sanse de reusita, am incercat sa-l fac sa inteleaga ca suntem familie si trebuie sa ne sprijinim.
Cand are momente proaste nu se poate discuta cu el, iar at cand e mai bine , credeti-ma ca mi-e teama sau poate sunt chiar obosita sa mai deschid subiectul.
Va dau un exemplu de ieri dimineata, inainte sa mergem la serviciu a inceput chiar devreme cu show-rile lui, nu mi-a venit sa cred, chiar asa de dimineata nu a facut urat tare, mai facea dar usor.
Noi am avut sedinta in firma cu toata lumea, de obicei eu am ceva de spus in sedinte, dar de data asta nu am avut nici un chef, lucru pe care l-a surprins f tare, de fapt m-a intrebat si acasa cum de nu am avut nimic de spus?
Eu i-am raspuns ca sunt vlaguita, ca nu mai am chef, la care ma intreaba de ce?
Si eu ii spun ca e vina lui .
Spune ca oricum va continua pana ma voi schimba.
Atunci am intrebat cum ar trebui sa fiu, ca sa pot sa ma schimb.
Imi raspunde asa "nu iti spun ca vreau sa iti dai tu singura seama!"
Nu stie nici el ce vrea, de fapt ! pur si simplu ii place sa ma chinuie, si atat !
Sincer eu nu mai pot rabda, nici tolera.
In concediu sper sa fie bine, mai mergem cu niste prieteni care au o bebelina deodata cu bebelul nostru si mereu noi de ochii lumii suntem fericiti.
Inchipuiti-va ca n-as fi avut curaj sa mergem doar noi trei !
Deus spune:
pe langa subiect: majoritatea cuplurilor sfarsesc nefericite fiindca nu au curaj sa spuna lumii sau sa fie singuri...si rabda, pana cand obosesc sa le mai pese. Si ajung la 70 de ani cand oricum ce mai pot sa viseze? mai pot doar sa regrete ca au stat o viata pe margine in asteptarea unui miracol.
"Omul moare la 30 de ani si este ingropat la 70"
poate s-ar trezi daca i-ai da o luna liber!
„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro
inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
quod me nutrit me destruit
galliciana spune:
buna,yvon.
trist.
am citit tot. as mai citi odata, dar, mi-e ca ma pierd in amanunte apoi.doamne, ce grozavie, faza cu pantofii.....
nu stiu cu ce sa incep, dar, iti voi spune asa:
stiu ca nu e frumos sa dai sfaturi...dar, uneori e ...sanatos.
din proprie experienta, eu as dori sa iti spun, ca nu as mai accepta asa ceva, poate pt faptul ca am trecut prin altele, mai ...ciudate..
nu,nu cred ca se va schimba,nu stiu daca are rost sa te minti frumos. desi, mi-ar place sa aud asta - da, domle, s-a schimbat, e altul!
de cand cu.....pataniile mele, ma gandesc tot timpul ca si asa, viata e scurta, f scurta. nu merita nimeni sa isi bata joc de cel de langa el. iar de aratat in public iubirea- obosisem la un moment dat. asa sunt eu..... poate tu ai mai multa rabdare.
mi se pare ciudat, de ex, ca, in loc de recreere in concediu, mergi si rumegi ceva ....la figurat vorbind. de ce sa nu stai tu linistita, fara griji, sa te bucuri de copilasul tau?
ufffff, complicata e viata asta cateodata.
asa ca,asteptam vesti bune de la tine! aveti grija de voi.pupici.
astept inca o minune in viata mea!!!
galliciana spune:
yvon, am uitat sa iti spun:
sunt mai aproape de tine decat crezi....
just call me if you need!!
astept inca o minune in viata mea!!!
iulix spune:
Trist... Trist faptul ca nu a avut ce invata de la atitudinea tatalui sau. Adica sa nu faca si el la fel... Sau poate cum mai zicea cineva, umbrele trecutului se revarsa acum asupra casniciei voastre. Si e pacat... Pe mine m-a uimit atunci cand ai spus ca nu si-a scos copilul decat de cateva ori la plimbare. 
Pai daca este atat de absent din viata lui, cum mai speri tu la o impacare...???
Inteleg ca e hotarare dificila, dar decat sa traiesti cu un om cu care nu mai ai ninic in comun, mai bine singura si cel mai important: linistita. Cred ca asta iti lispeste tie in momentul de fata: multa liniste.
Eu cred ca e bine sa implici si parintii ca sa isi dea si ei seama de ce om au crescut, dar mai ales sa nu dea vina pe urma pe tine, ca nu ai fost tu in stare sa il tii langa tine.
Si din moment ce iti permiti sa ai o viata mult mai frumoasa fara el, de ce nu? De ce sa iti tii copilul intr-un mediu nefavorabil, cu certuri zilnice?? Sincer mai bine il lasi acum cat e copilul mic si iti vezi de viatza ta.
Multi 
ici si sa auzim si vesti bune.