Copii bolnavi de SIDA

Nu stiu daca ati vazut la stirile TV acel subiect cu cei doi copii bolnavi de SIDA care nu erau acceptati in scoala de catre parintii celorlalti copii.
Sunt curioasa care sunt parerile voastre.
Eu, spre marea mea rusine, trebuie sa recunosc ca as incerca sa-mi protejez copilul, bine inteles fara a rani sentimentele celuilalt copil lovit deja de soarta( adica l-as muta la alta scoala chiar daca ar insemna o naveta de 30 de minute)Mai ales in privinta unui copil de clasa a V-a, cred ca este inca prea mic pentru a se proteja singur sau pentru a-i proteja pe colegi.
Ma intreb insa: este anormal sa te temi pentru viata propriului copil?
Se supraestimeaza riscul? Viata copiilor nostrii oare nu este atat de importanta pentru a lua in calcul un risc oricat de mic? Stiu ca orice ai face, riscul poate exista si in alta parte, nu-l poti izola la nesfarsit, insa ...
Dumnezeu sa ne ajute!


Sobo si BB Dragos

Adriana Radu spune:

Eu am fost indignata de reactiile intolerante ale parintilor acelor copii si de lipsa de informare mai ales.Care este riscul?Din cate realizez eu sex la scoala si la varsta asta nu fac,iar sa se taie(loveasca)in acelasi timp si sa se si atinga mi se pare o probabilitate atat de mica incat eu chiar nu vad nici un risc.
E normal sa vrei sa-ti protejezi copilul,insa in cazul de fata de
ce-l protejezi ca nu inteleg?
Ma gandesc cu groaza cum se simt acei copii care nu au nici o vina ca sunt bolnavi si ca traiesc intr-o societate atat de nemiloasa.
Si eu am doi copii la scoala si unul la camin si incerc pe cat pot sa vorbesc cu ei si sa inteleaga ca cei care au probleme fizice (sau chiar psihice) trebuiesc protejati,in nici un caz marginalizati .

Ubi spune:

Am vazut si eu stirile si chiar am comentat cu sotul meu situatia(iile). Nu suntem inca parinti dar iubim copii si ne dorim unul cat mai repede. Concluzia nostra a fost ca daca copii ar fi suficient de mult (si corect) supravegheati la scoala probabil ca nu s-ar intampla accidente. SIDA, din cate stiu eu se ia prin sange (vorbim de copii de scoala si nu de oameni maturi care o pot contacta si altfel). Ranirea simultana a 2 copii (unul bolnav si unul sanatos) si care sa intre in contact direct (rana pe rana) este putin probabila. Dar daca se intampla totusi si nu este nimeni "pe faza"? Tu, ca parinte de copil sanatos nu vei regreta toata viata clipa de neatentie? Privind din punctul de vedere al parintelui copilului infectat, este f. greu sa ii explici ca el e altfel decat ceilalti. Profesorii sunt presati de parinti. Chiar daca si-ar dori sa incerce o convietuire, nu ar avea prea multe sanse. Si uite asa, ne invartim in cerc. Eu nu vad o rezolvare...
Daca copilul meu ar fi in clasa cu un copil bolnav, inseamna ca invatatoarea l-a acceptat. Daca l-a acceptat, inseamna ca isi asuma niste responsabilitati. Si inca ceva: depinde mult si de copil si de parintii acestuia. Pot fi oameni inteligenti si deschisi care sa il educe pe copil astfel incat acesta sa inteleaga situatia si sa ii fereasca pe copii de accidente. Daca parintii sunt inraiti impotriva situatiei si a oamenilor, s-ar putea ca starea sa se transmita si copilului.
Deci concluzie: Sunt situatii si situatii - uneori convietuirea este posibila. In plus copii care pot veni la scoala sunt intr-o stare incipienta a bolii. Pot tine pasul la invatatura cu ceilati copii, se pot juca cot la cot cu ei si diferentele ar fi de neobservat. Ochii cat borcanele din partea invatatoarei si a asistentei (?!!!! - cica o sa fie cate o asistenta medicala in fiecare scoala) si poate totul o sa fie bine. In tot cazul, sistemul sanitar si social este la pamant in Ro. Doamne, sper sa nu fiu pusa in astfel de situatii.
Multa sanatate fetelor,
Cristina

Sobo spune:

Sotul meu este profesor, ii place foarte mult ceea ce face si iubeste copii(pe bune nu sunt vorbe - chiar ieri imi spunea ce draguti si frumusei sunt cei mici), insa va spun ca oricata dragoste ai pentru ei, sistemul nostru de invatamant nu-ti permite sa supraveghezi cu adevarat copii. Cel putin dupa clasa a v-a cand ai mai multi profesori la o clasa, in pauze nu-i poate supraveghea nimeni.
Si, deasemenea imi vine in minte un exemplu similar, dat la stiri acum cateva luni, cand un copil bolnav ameninta colegii si profesorii ca ii infecteaza daca il mai "deranjeaza".
In legatura cu acceptarea raspunderii de catre profesor/invatatoare nu este chiar asa. La o scoala de stat ca profesor(director) nu poti refuza un copil de a-l primi in scoala pentru un astfel de motiv(este ilegal) asa ca nu ai ce face, ceea ce nu este similar cu acceptarea raspunderii. Si chiar daca ar accepta raspunderea, prefer sa mi-o asum eu pentru propriul copil. In cazul in care se intampla ceva, sa zicem ca ajunge profesorul sa raspunda legal ca nu a luat masuri(ceea ce ma indoiesc profund) cu ce ma mai incalzeste pe mine? Ca mai sufera inca cineva?



Sobo si BB Dragos

dddd spune:

si eu am urmarit stirile respective si marturisesc ca m-am gandit si eu cum as proceda daca as fi in situatia in care as avea copilul la scoala. poate ca mi-as muta fetita la alta scola, dar in acelasi timp nu am putut sa nu ma gandesc daca as fi eu in situatia sa am un copil bolnav de sida si toti in jur ar lua-o la fuga. e greu sa iei decizii in situatia asta mai ales ca, daca te gandesti, altii sunt vinovati, nu copilul bolnav sau ceilalti copii din scoala. recunosc ca posibilitatea de infectare ar fi minima in situatia in care s-ar face o educatie in sensul asta si daca si profesorii si parintii nu ar mai face o tragedie din asi lasa copii in acea colectivitate. e greu pentru orice parinte sa vada ca copilul sau e exclus din orice colectivitate pe motiv ca are sida. sincer nu stiu cum as proceda dar nu pot sa nu ma gandesc si la varianta inversa in care nu poti decat sa privesti reactii pe tema acesta si sa suferi ca parinte in fiecare zi nu numai pentru ca ai un copil bolnav de aceasta boala ci si pentru modul in care este privit si tratat copilul tau care la urma urmei nu are nici cea mai mica vina.

MonicaGj spune:

Eu zic sa gandim mai departe. Ce am vazut noi la stiri este efectul. Cred ca mai mult decat sa ne exprimam punctul de vedere ca parinti( care oricum nu sunt in situatia respectiva) ar trebui sa ne punem problema cauzei din care acesti copii sunt asa cum sunt.
Vorbiti dragele mele de protejarea copilului.
Cum il protejati daca ajunge in situatia de a i se face o transfuzie?
Cum stiti voi daca sangele acela nu este infestat?
Vi se pare mai sigur sa va internati copilul int-o sectie dintr-un spital ( care colcaie de germeni de toate felurile)?
Hai sa ne gandim si la asta!
Vi se pare normal ca un copil sa fie infestat cu SIDA in SPITAL?
Si sa nu raspunda nimeni?
A fost cineva sanctionat?
Sau trebuiesc sanctionate tot victimele?
A fost demis ministrul sanatatii?
Sau si-a dat vreunul demisia?
E dureros dar cred ca ar trebui sa ne gandim , ce se poate face.
Si daca EI zic ca nu se poate , nu ar trebui sa incercam noi?
Hai sa ne gandim impreuna cum eliminam cauza!

Va respect si va iubesc , pentru ca va pasa.
Monica

MariaM spune:

Sa va spun eu realitatea pe care o traiesc aproape in fiecare zi...
Vladut (2 ani)...s-a lipit de un baietel care are 6 ani...care s-a nascut cu deficiente motorii si psihice..care sta in carucior...
Vlad care de obicei este cam rautacios...cu alti copii...
Cum il vede , topaie de bucurie, se duce ii pupa mana...nu va pot spune in ce frenezie este cand vede acest baiat...de ce ?...nu pot sa-mi explic..
La inceput...simteam o urma de jena...parca nu vroiam sa-l las..sa stea pe langa el...gandindu-ma ca poate mama baiatului se va simte prost...
dar greseala...femeia aia plange cand il vede pe Vlad...si imi multumeste de fiecare data ca il las pe Vlad sa se joace cu el...pt de obicei sunt ocoliti pur si simplu...au decat cercul lor de mame cu copii cu probleme...si nu cred ca este normal..
ce sa zic..in cazul unui copil bolnav de SIDA....sigur cred ca l-as lasa sa se jaoce cu el...dara as fi cu ochii pe el non-stop...asta este...nu cred ca mi-as putea scoate grija din suflet...
va pup si multa sanatate...


Maria&Vladut

ruxi spune:

In primul rand mi se pare inuman modul in care sunt tratati acesti copii. Cum adica sa fie dati afara din scoala? Cine le permite sa faca asta? Dupa ce ca sunt batuti de soarta fara a avea vreo vina, sa fie astfel ostracizati?!?!? Bietii de ei, sa fie paria, ce-o fi in sufletelele lor si a parintilor lor! Din pacate, foarte multi parinti, nu stiu cum se transmite aceasta boala. Am vazut mai demult la televizor un reportaj care efectiv friza comicul, desi era tragic. Habar nu aveau ca SIDA se transmite doar prin sange, contact direct si relatii sexuale. Spuneau ca se ia prin atingere, din aer , si alte gogomanii. In afara de asta, ce m-a frapat a fost rautatea cu care-i priveau si vorbeau de acesti copii. Si daca parintii aveau aceasta atitudine, ce pretentii sa ai de la copii lor?
Eu cred ca se pot face multe prin educatie. Parintii care nu vor ca odraslele lor sa intre in contact cu acesti copii, in cel mai rau caz ar trebui sa si-i mute la alta scoala. Dar cel mai bine ar fi sa-i invete ce inseamna aceasta boala si cum se pot feri de ea.
Nu dati cu rosii, e doar o parere personala.



Ruxi si Clara pisicuta, 1 an
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Sarag spune:

Cred ca totusi nu e acelasi lucru. Si noi avem in bloc un baiat cu handicap, si toti ceilalti copii se joaca cu el. Eu, cel putin, n-am absolut nimic impotriva ca fetita mea sa se joace impreuna.
Dar nu cred ca e acelasi lucru. Riscurile nu sint aceleasi.
Nu stiu ce sa zic, chiar acum ma gindesc ca e greu sa iei o hotarire, mai ales cind e vorba de copilul tau.
Vedeti, eu n-as esita sa lucrez linga un coleg cu SIDA.Credeti-ma ca n-o spun doar asa, dar nu as refuza sa-l am coleg de birou . Pentru ca eu sint matura, stiu cum sa ma feresc.
Chiar m-ati pus pe ginduri cu intrebarea asta.

SaraG