Minciunile pe care le spunem copiilor

Bic spune:

Eu sint exagerata pe partea fix opusa. Adica prea ii spun eu realitate pentru ca tin mortiz sa nu o dezamgasesc. Si citeodata, cum ar fi in exemplul lui cgeea ar fi trebuit sa "imbunatatesc" realitatea. Am patit fix si noi la fel cu doctorul, pina cind mi-am luat inima in dinti si i-am spus ca nu o sa te doara, o sa te gidile un pic si apoi o sa-ti treaca. Alta chestie pe care i-am spus-o a fost, cind o durea urechea, ca singurul mod de a-i trece urechea este sa mergem la doctor sa vada ce e cu ea si poate o sa-i dea un medicament.


biricica iti inteleg foarte bine temerile. Nu cred ca o minti pe fiica ta in ceea ce priveste trusa de scule. Dar, avind in vedere ca pentru o buna dezvoltare a copilui, lui ii trebuie un mediu fara pericole, te intreb si eu nu ar fi mai simplu sa puneti trusa aia intr-un loc la care fetita ta nu are acces?



Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii

Info utile despre cresterea copiilor

www.askdrsears.com/" target="_blank">Dr. Sears

www.positivediscipline.com/" target="_blank">Disciplina afirmativa

nelia spune:

'fiecare e liber sa interpreteze o poveste dupa gustul si imaginatia proprie; iar tati are dreptul sa inteleaga povestea cu scufita cum vrea el si ca ea, sonia, e libera sa schimbe povestea la randul sau.'

Eu chiar scriam despre minciuni la un alt subiect, intimplator am vazut ca deja exista unul exact pe aceeasi tema. Eu nu mint copiii, dar indulcesc acolo unde pot sa dau explicatii de genul celei de mai sus. Da, daca lumea copiilor e plina de magie si fantezie, de ce sa nu-i lasam pe ei sa si-o creeze, de ce trebuie sa intervenim noi!?!

Eu nu le-am citit povestile clasice, la inceput, in primii doi ani de viata, din carti cu poze, le-am povestit. Si nici nu i-am lasat la desene... Intii am povestit frumos toate povestile, am facut cite o povestioara pentru fiecare lucru pe care trebuia ca eu sa-l arat lor si ei sa-l prinda (dintisori spalati, minute spalate, mincat sanatos - dar in casa nu exista si altceva, pentru ca nu poti sa-i explici copilului de ce tu maninci pizza si lui ii dau legume aburite, noi, adultii, daca stim ca am vem pofte nesanatoase, se duce sotul seara si cumpara ceva si mincam la un film si ala tot de adulti si apoi stergem toate urmele). Tocmai ca sa nu-si ia personajle gata formate, dupa imaginatia altuia, ci sa si le imagineze din propria perspectiva. Si eu consider ca am dreptul sa schimb povestile in functie de copil, nu pentru ca am ceva cu ele, sint povesti, sint scrise de cineva... asa a 'vazut', asa a scris... ci pentru ca imi cunosc copiii si stiu ce anume le place sa auda, cel putin cind sint mici fac asta, cind cresc nu mai ai cum. Dar nu scot tot raul din poveste, acesta exista si in viata reala... si e bine sa aiba o idee despre el, iar cind sint foarte mici, ei il iau ca pe ceva natural, la fel si cum iau si binele. Noi il separam, ca stim...

In rest, ca sa nu ma lungesc, subscriu la ce au spus Anca_a, Conchita i si inca vreo citeva fete. Pot sa indulcesc unele adevaruri, dar eu, mama lor, consider ca nu sint inca pregatiti sa le afle si daca ei, copiii mei, nu insista sa afle adevarul... dar atunci cind trebuie sa-l spun, il spun, asa, pentru virsta fiecaruia si pe masura fiecaruia.

Minciunelele asta descrise mai sus nu sint nevinovate, fac rau, mult mai rau decit putem noi adultii sa ne imaginam din simplul motiv ca noi atunci cind le inventam, o facem cu mintea de adult si ni se par fleacuri (de adormit copiii), dar in mintea lor si cu fantezia lor, se pot transforma in adevarati monstri si cind vor descoperi adevarul, rememorind toate aceste momente in care ai avut inima cit un purice din cauza acestor 'fleacuri', ai tot dreptul sa-ti pierzi increderea in adultii care le-au inventat. Lumea fanteziei, a magiei poate fi intretinuta si in mod natural, copiii pot fi hraniti, culcati, crescuti si educati si fara toate aceste tertipuri inventate de adulti... acestea nu ii ajuta pe copii, eventual ii dreseaza, ci pe adulti, sa ajunga la rezultate mai rapide si fara prea multa bataie de cap.

Una este sa creezi magie in preajma lui Mos Niculae si a Craciunului si alta este sa induci frici, imaginatia lor este atit de bogata si ei sint atit de senzitivi si de vulnerabili incit au deja destule ale lor, nu mai au nevoie de cele, mult mai cumplite, inventate de noi. Hai, sa nu ne mai amagim ca o facem pentru ei, cind de fapt o facem ca ne fie noua mai usor. Dar imi plac povestile, as putea sa inventez cite doua pe ora, pentru orice, fara sa deformez neaparat realitatea, fara sa induc frici. Sint de acord sa lasi imaginatia sa zburde, dar fara bau-bau, cucuvele si oameni negri... degete taiate daca sint supte, babe care vin la copilasi sa le ia suzeta daca o tin in gura dupa o anumita virsta, desi pina atunci aceasta le-a fost oferita tot de parinti... si cite si mai cite am auzit.

Eu, fost copil, nu-mi aduc aminte cu placere de nici una din aceste minciunele asa-zis nevinovate si nu am fost un copil fricos. Dar ma enerva ca nu stiu cum arata Bau-bau-ul (mi-l imaginam ca pe un sobolan mare de tot) si ca toti il vedeau, numai eu nu... ma enerva ca vine nevastuica si imi papa gitul daca nu pun fular si eu nu suportam sa port ceva pe git, fular cu atit mai putin... dar il puneam, asa preventiv, ca daca totusi... desi eram tentata sa las gitul descoperit ca sa vad si eu cum arata dom'le acea nevastuica. Sau omul cu sacu', care vine si ia copiii care nu dorm... am stat intr-o noapte pina tirziu, in timp ce bunicii mei dormeau dusi, sa-l pindesc, sa vina ca sa-l vad... si imi aduc aminte ca luasem un lemn de linga soba si ma gindeam ca daca apare, strig tare de tot si bunicii vin si ma salveaza, dar e musai sa-l vad, ca muream de curiozitate cum arata... ah, si sa-i spun ca nu-i deloc frumos ce face, ca ia copiii care nu dorm, ca nu poti dormi la comanda, pentru mine a fost un chin sa adorm atunci imi cereau...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

biricica spune:

teoretic. practic nu apuci sa te gandesti ca trebuie sa o muti pentru ca vrea sa manance capetele de la surubelnita. asta am facut intr-un final... am mutat trusa de scule. stateam acum si ma gandeam pe unde oi fi pus-o...

My_Lady0091 spune:

nu aveam de gand sa scriu la acest subiect...ieri am citit si mi-a ramas un gust amar...
si as avea de spus multe>
in primul rand...nu mi-a placut niciodata la acest forum..ca gazduieste si mamici care merg pe principiul:EU STIU TOT, SUNT PERFECTA, VOI NU STITI NIMIC..SUNTETI PROASTE RAU, PERICOL PENTRU COPII...nu inteleg de ce intra cate o mamica si "tranteste " cate o rautate....offffffffff.....fir-ar....inteleg ca suntem toti oameni si toti gresim...si de aceea..cand observi o greseala..nu te ridica pe tine pe piedestal("eu nu as minti in viata mea pe copilul meu")....si scuipa pe restul in cap("cum poti face asa ceva...sa minti..iti bati joc de copil etc...il traumatizezi...etc)..poti foarte simplu sa incepi cu "parerea mea e....", "din punctul meu de vedere ar fi bine sa..."...NU..."vai, incredibil...nu se poate...ii terorizati..ii lasati cu sechele..etc...."
realitatea e relativa si nimeni nu detine adevarul sub forma sa bruta..asa cum oamenii nu seamana unul cu altul ci doar se aseamana..asa si modurile de a creste un copil si de a sti ce e necesar sa pui in practica pentru a-l educa tine de parinte in primul rand..asa ca nu judeca..ci da sfaturi...toti suntem de parere ca intotdeauna copilul celuilalt e mai cumonte, mai aseza, mai responsabil..insa doar coabitand cu el iti poti da seama cum se comporta si ce fel de "psihologie" poti adopta pentru a-l feri de eventuale pericole, sau a-l cuminti..
eu tin minte ca atunci cand eram mica...mi se spunea ca ma va manca Babau daca nu.....si va spun sincer ca nu ma speria ca ma va manca Babau..ci ma speria gandul ca am sa-l vad...si nu imi va placea cum arata...si stateam cuminte ca sa nu cumva sa apara...gandul ca ma va manca nu imi provoca nici un sentiment...DE CE? pentru ca nu vazusem nici un copil mancat de baubau..deci copiilor li se provoaca teama de necunoscut...teama pe care o avem si cand suntem mari...a li se provoca o trauma, din punctul meu de vedere, cred ca ar fi fost necesar sa treaca efectiv printr-o experienta negativa...si daca ar fi sa aleg intre a-mi bate copilul pentru a sti de frica..si a-l minti...aleg a doua varianta...pentru ca uneori in viata trebuie sa alegi raul cel mai mic...si va garantez eu ca nu ramane nici un copil cu traume...si nici unul suparat cand va fi mare ca l-ai mintit cand era mic....pentru ca in realitate minciuna face rau cand in mod vadit distorsionezi realitatea pentru a cauza o dauna, o paguba, pentru a pune in lumina proasta pe cineva, pentru a avea un castig in dauna altcuiva..pentru a avea un beneficiu pe spatele sau in contul naivitatii cuiva...iar nu mintim copii pentru binele lor..pentru a-i proteja de propria lor curiozitate pentru lucruri periculoase, pentru ca asa cum le spunem povesti pentru a le crea in mintea lor o lume minunta unde totul e perfect, te poti distra cat vrei...si unde cel ce greseste e pedepsit...toate acestea in viata reala fiind o mare minciuna..asa trebuie sa vopsim si anumite evenimente din viata reala pentru a capata un sens in ochii celor mici...un fel de jalon...care sa fie ocolit pentru a nu se intampla ceva mai grav...
asta e parerea mea...si as avea multe de spus in argumentarea ei...
asa ca...pentru un copil o palma doar mai tare decat o minciuna...iar la adulti e invers...
si nu uitati...minciunile nevinovte nu pot dura o viatza...ci atat cat e necesar...pana copilul isi dezvolta elementul cognitiv si poate percepe factorii negativi si altfel...
PS>nu am vrut sa ofensez pe nimeni,mi-am spus doar parerea pentru ca asa am simtit...si topicul acesta ramane unul frumos, distractiv..pentru ca imi aduc aminte cu placere de toate boacanele pe care le facem, de pedepse nonviolente, de minciunelele spuse de mama si bunica..de spereturi..si imi aduc aminte de ele cu zambetul pe buze

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

nemosidori spune:

Minciunile pot fi uneori utile.Dar nu trebuie exagerat uzat de ele.

elaga spune:

Eu incercsa sa nu-l mint. Imi aduc aminte din copilarie, cand am prins-o pe mama cu o minciunica si am fost foarte dezamagita, ea imi spuses ca nu-i frumos sa minti, asaca, mai bine nu.

michelle-usa spune:

si noi am folosit ceva minciunele mai ales la mancare; conopida pane spuneam ca e snitel de pui, ciocolata( cand era baietelul mic de 2 ani )ii spuneam ca ustura la limba, la dentist cand am mers a stat sa-i trateze o carie ca "nu mai vine zina maseluta, daca vede dintisori bolnavi'.
cand avea 5 ani, cu rosul unghilor nu a mers nici o minciunica.
dar au mers proisiunile, la sfirsiutl saptamanii daca avea 10 unghii de taiat ii cumparam o carte de citit.

michelle

IRA_LIZA spune:

Paula, incearca lac amar, e un preparat special pt situatia asta, gasesti in farmacii. Noi am scapat din 2 aplicari (una miercuri si una vineri), e adevarat k la varsta mult mai mica.

newgirl spune:

si cu Mos Craciun cum ramane? Eu am foarte suparata si mahnica cand am aflat ca de fapt Mos Craciun este o manipulare a marketingului si ca nu are nicio treaba cu Nasterea lui Isus etc.


<hr>
www.ijocuribarbie.com
www.ijocurifete.com

LilianaR spune:

Asa era generatia parintilor nostri, cu minciunele... atata se stia atunci, asa cum maine se vor sti mai multe decat stim noi azi sa ne crestem copiii.

Cat despre minciunile care nu traumatizeaza, nu-i tocmai asa. Stiu copilas care era mereu amenintat de mama ca il lasa acolo daca... sau daca... si uneori, disperata, il lasa si se ducea dupa colt 3 minute.
Iacata ca intr-o dimineata se tresezte cu noaptea-n cap sa mearga la coada la lapte, ii spune copilei de 5 ani sa nu se sperie ca bine repede, dar copila dormea si a raspuns prin somn fara sa inregistreze. Asa ca pe cand s-a intors maica-sa acasa, fata plangea cu ochii umflati in cap, dupa ce iesise din casa si o cautase in toata zona.
O gasise un vecin si-o bagase in casa, altfel cine stie cat de departe ajungea si pe unde se ratacea.

Mai stiu adult care si-a mintit mereu parintii constant si cand era prins le spunea senin ca si ei l-au mintit cand era mic, si deci a invatat de la ei.

Nu-i o idee stralucita; dar depinde de parinte si de minciunica.

Mie nu mi-e teama ca o sa ma-ntrebe fiu-miu de Mos Craciun ca l-am mintit, ma descurc sa ies din situatii de gen.
La urma urmei, nu-i chiar o minciuna, Mosu' e o fantezie, o metafora pentru a arata ca, generalizat, membrii familiei isi fac cadouri de Craciun intre ei. Iar chestia cu cumintenia e adevarata, caci daca esti rau cu un membru al familiei, acesta nu va fi asa de incantat sa-ti ia cadou, asa ca de aici vine partea cu "daca esti cuminte".

Sunt parinti care nu se pricep sa spuna chestiuni delicate si atunci, uneori, mai bine e o minciunica, poate.
Eu insa am adorat adevarul si daca il cresc in acelasi sppirit pe copilul meu, cred ca va fi tare neplacut pentru el sa afle ca l-am mintit, de aceea nu am cum sa aleg daca sa-l mint sau sa-i spun adevarul, pur si simplu nu am de ales. Minciuna mi s-ar sparge in cap cu putere mai tarziu.

De aceea spun ca depinde de parinte.
Ca si de minciuna, caci o minciuna generalizata (cum e asta cu Mosu') e iertata mai usor, caci toti se mint cu Mosu'... si la tv, si la gradi, si pe Mircea l-au mintit ai lui... si tot asa.

Sigur, e numai o parere si, cum spunea cineva mai sus, spun ca asa cred eu... nu adaug insa si ca va garantez ceva.

Sarbatori fericite!