Minciunile pe care le spunem copiilor

makydenis spune:

Danizel, asta e doar parerea ta, nu si a mea.
Si educatoarele alea nu "stau" la gradinita, ci lucreaza, cel putin aici.
Nu judeca pe cineva pe care nici nu cunosti!
Si mie nu trebuie sa-mi garantezi nimic!

makydenis spune:

Anca, te-ai gandit ca poate realitatea distruge mai mult psihicul copiilor decat "minciunile nevinovate"?
Copii au lumea lor, lumea copiilor plina de fantezii si jocuri. Sa nu uitam continutul povestilor. Ups, stai ca si astea sunt minciuni "am uitat".

anca_a spune:

Makydenis, eu vorbeam despre minicuna ca manipulare. Credeam ca s-a inteles din prima.

A-i spune copilului ca exista Mos Craciun si ca aduce cadouri tuturor copiilor, indiferent daca si-au mancat sau nu cerealele, daca si-au facut sau nu temele sau daca au dormit la pranz nu-i deloc totuna cu a-i spune ca acesta vine numai la copiii "cuminti". Vezi diferenta?

Si tocmai pentru ca lumea lor e o lume minunata, plina de jocuri si fantezii n-ar trebui uratita cu imagini de cucuvele santinela sau de zane rele ce-i transforma peste noapte-n magarusi.


2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."

makydenis spune:

Citat:
Si da, doamnele de la gradi au experienta anilor si asa reusesc sa motiveze copii si am vazut cu proprii ochi ca in cateva zile a reutit ce noi nu am reusit in luni intregi!





O, dar sunt absolut convinsa de asta. Experienta lor are chiar si-un nume. Se cheama dre-saj.


Citat:
Si DA, majoritatea explicatiilor catre copii implica si adevarul diminuat, distorsionat, unii o numesc si minciuna! Asa am crescut si noi si crede-ma nu am fost socati de realitate!



Anca, cred ca nu suntem pe aceeasi lungime de unde, reciteste comentariile tale, te rog!

cgeea spune:

Cred ca adevarul este - ca de obicei - undeva la mijloc. Eu una nu accept sa-mi fie dresat copilul, dar asta nu inseamna ca-i spun intotdeauna TOT adevarul. Nu se poate cere unui copil de 5 ani jumate sa inteleaga lucrurile asa cum sunt ele de fapt si sa le accepte asa cum ar face un adult.
In general ii explic pe intelesul ei tot ce se intampla, fara sa ma folosesc de povesti si de zane bune sau spiridusi, cucuvele sau mai stiu eu ce. Dar, din pacate, recunosc ca gresesc procedand astfel. Nu mai departe de acum 2 saptamani, cand a trebuit sa-i recoltam sange. Am plecat de la premiza ca am o fetita mare, care intelege ce i se intampla si ca nimeni nu vrea sa-i faca rau, ca mami nu o minte niciodata si ca daca am zis ca n-o s-o doara, inseamna ca asa va fi intr-adevar. Si toate au fost bune si frumoase pana la intrarea in cabinet. Vreti sa stiti cat a durat pana au reusit sa-I INTINDA MANA SI SA-I RIDICE MANECA??? O ORA!! Pentru ca a stiut ce urmeaza sa i se intample. Cand era mai micuta i-am zis ca nu stiu ce-i va face la laborator, vom afla acolo. Si copilul a fost luat pe nepregatite, iar asistena si-a facut treaba in 5 min. Asa ar fi trebuit sa procedez si acum , dar , de , am zis ca n-are rost s-o mint.
Iar pe de alta parte, trebuie sa-i dau dreptate luimakydenis, oricat de mult ti-ai dori sa fii fair cu copilul tau, te gandesti la un moment dat ca-i strici copilaria. Ma doare sufletul cand o aud explicandu-mi ca papusile nu au viata cu adevarat, oricat de mult le-ar iubi ea, cand imi spune ca povestile nu sunt adevarate... Abia, abia am reusit s-o conving ca Peter Pan chiar vine la copiii cuminti si-i duce in Tara Nicaieri, dar doar in somn. Adica cum? In vis? doar visez, nu-i asa , mami? Nu, chiar te duce in timp ce dormi.
Copii traiesc intr-o lume a fanteziei si e o cruzime din partea noastra ca , sub pretextul ca nu vrem sa ne mintim copii, da le-o distrugem. E cea mai frumoasa varsta. si noi ar trebui sa credem in povesti impreuna cu ei, sa zburam si noi in Tara Nicaieri. Sau daca noi am devenit cinici ar trebui sa-i facem si pe ei la fel?



sotul meu

sclipirici_1 spune:

[quote]citat din mesajul lui liliac1

Copilul meu stie ca toate mamele au un ochi special care vede ce face copilul sau, in orice conditii. Bineinteles ca nu vede tot timpul ci doar atunci cand exista curiozitati de mama



Chestia asta este foarte buna....si eu o folosesc cu succes...numai ca de la un timp fetitza mea ma pune la incercare....ma intreaba ce am mai vazut....si de multe ori raman blokata si trebuie sa inventez tot felul de chestii pt ca ea sa nu se prinda:)))

Nota moderator: Respectati regulamentul forumului cu privire la reclama

conchita spune:

interesant subiect.
ca sa incep cu o confesiune, eu mint la povesti. deci lupul din scufita rosie s-a vorbit cu bunica sa ii faca o farsa scufitei: bunica s-a ascuns in dulap, lupul s-a imbracat in pijamalele bunicii, dar scufita, desteapta foc, nu s-a lasat pacalita si l-a recunoscut pe lup imediat. la final, buni a iesit din dulap si au impartit cu lupul supa si painea de banane. in fond, povestea e o inventie si am dreptul s-o reinventez. nu o mint despre realitate. stie ca povestea e diferita de la tati - iar la asta am raspunsul pregatit, si anume ca fiecare e liber sa interpreteze o poveste dupa gustul si imaginatia proprie; iar tati are dreptul sa inteleaga povestea cu scufita cum vrea el si ca ea, sonia, e libera sa schimbe povestea la randul sau.

insiropez realitatile crude, cum ar fi aia de ce nu locuieste tati la noi - ca asta e o intrebare foarte grea si am nevoie de muuuult timp de gandire sa-i raspund; dar ii promit ca o sa gasesc raspunsul cand o creste ea mai mare. cum, mami nu stie toate raspunsurile? bineinteles ca nu! e jocul nostru sa-i raspund cateodata ca nu stiu una-alta, de exemplu cate picioare are furnica, deci hai sa le numaram impreuna!

desigur ca as putea arunca la gunoi cartea cu povesti, ca mai toate tre modificate genetic contra ruperii vrajei si cu asta ajung la argumentul contra pe care il am legata de articolul dc din deschiderea subiectului: ca sa nu ajungi la minciuni dintr-astea despre realitate de n-am cuvinte sa le calific, bine ar fi sa previi cauza lor, vezi suzeta, vezi alimentatia sanatoasa inca de la diversificare, vezi uitatul la filme riscante cu copilul langa. faza cu aruncatul copilului din avion mi s-a parut de nedescris, la fel ca exemplele de la topic care introduc nepermis spaime, frustrari, lipsa de incredere in sine si in parinti. dar pentru prevenire trebuie sa fii un parinte educat, responsabil si disciplinat, plus sa-ti iubesti copilul dincolo de confortul sau oboseala de moment, sorry pentru franchete.

noi suntem stanca pe care ei trebuie sa conteze cat om trai. daca ne clatinam inca de cand sunt ei sugari, ce vom face cand ne vor ocoli cu probleme serioase de viata si le vom afla de la vecini sau mai stiu eu de unde, pentru ca le-am pierdut increderea si respectul?

cum pot s-o conving ca iubesc adevarul mai presus de orice si s-o mint despre cucuveaua de pe stalp sau ca am un ochi in ceafa care-i vede toate miscarile (asta mi se pare cruzimea intruchipata)? pai m-as dispretui io prima, inaintea ei.

J G spune:

Sunt minciuni si minciuni, unele sunt inofensive ("a plecat suzeta" sau "nu am mai gasit scutece la magazin') insa altele pe care le-am citit pe aici mi-au ridicat parul in cap. Trebuie sa tineti minte mereu: copii iau totul ad-litteram, chiar cred ca vine cineva si ii vede daca dorm si alte asemenea enormitati - nu stiu cum e posibil sa-i amenintati ca sa doarma iar bietii copii nu inteleg cu reusesc sa faca asta - sa adoarma de frica.
Tare le-ar face bine unora dintre adulti sa fie pentru cateva zile copil: sa li se impuna cat, ce si cand sa manance; cand sa adoarma.

J si Carla (05.02.2006)

dia_filipas spune:

In legatura cu acest subiect vroiam sa spun ca eu inca n-am apucat s-o mint pe fetita mea, ca e prea mica, dar vroiam sa va povestec din copilaria mea, ca tot va legati de pacalitul copiilor cum ca cineva ii vede daca nu-s cuminti. Ei bine mie imi spunea mama ca au la servici un televizor unde toti angajatii vad tot ce fac copii lor acasa (fiecare pe-al lui). Asta nu ne impiedeca sa facem nazbatii, dar da, ne puneam intrebarea daca ne-o fi vazut, uneori ne si dadeam de gol crezand ca ea stie deja. Ei, vroiam sa spun doar ca pe mine nu m-a influentat negativ acest lucru in viata de adult, nu mi-am pierdut increderea in mama mea, nu m-am simtit umilita, din contra, cand am inceput noi (eu si fratele meu mai mic) sa ne dam seama cam cum sta treba m-am simtit chiar bine ca am reusit sa-i prind, m-am simtit mare(adica ca nu mai sunt copil), inteligenta, ca m-am prins.


Dia, mami de Miruna (15.07.2008)

denizel spune:

Slava Domnului ca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu Anca mea :).


Apropo de subiectul Abuzul asupra copiilor - facem sau nu ceva? si ca model de replica potrivita in anumite cazuri, spre oleaca macar zgaltzairea parintilor care se cred zei.
Intr-o zi, mergand cu autobuzul, o scorpie de mama, dupa ce a terorizat copilul de vreo 3 anisori care refuza sa stea cu spatele lipit de spatarul scaunului si sub privirile copilului meu care astepta sa fac ceva, inainte de a cobori, ma opresc in dreptul baietelului, ma aplec si ii spun: cand ai sa fii tu mare si mama ta o sa fie batrana si neputincioasa, tot asa sa te porti cu ea. Na!
Nu va spun urmarea, fiindca nu a fost vreuna. Scorpia a amutit.




Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.