Clubul cititorilor (11)

buflea spune:

Nu, nu ... nu am intrebat cu ironie despre varsta ta ci cu nostalgie . Dupa cum spuneam si mie mi-au placut mult cartile amintite de tine, mult de tot ... acum insa chiar mi-e teama sa le recitesc, au un loc special in sufletul meu de adolescenta si mi-e teama sa nu le percep altfel acum.

carminabulina spune:

Chiar asa! Ma gandeam ca e liniste pe aici pe la club dar ma am pe mine exemplu de lene de a scrie, uite asa pur si simplu.

De citit am mai citit cate ceva dar am sa vorbesc despre ultimele 2 romane.
Primul ar fi "Saludos" de Alexandru Ecovoiu.
M-a surprins intr-un mod placut acest roman pentru ca desi este scris de un roman si este o carte post decembrista, nu vorbeste deloc despre ce a fost inainte sau dupa '89, de fapt nici macar nu vorbeste despre Romania, ba chiar actiunile sunt plasate in alta tara (tari). Nu se foloseste nici de elemente autobiografice nici vreun limbaj pretios, este o carte de calatorii, mai bine spus de confesiuni ale unui calator prin toata lumea.
Cred ca abordeaza un pic tema globalizarii si nu dintr-un punct favorabil (asa am perceput eu) desi in privinta asta este un pic echivoc. Cred ca merita citit macar si pentru situatiile indeite in care se afla Sey (confesorul) in nenumaratele lui calatorii in jurul lumii.

Al doilea roman este "Pavilionul cancerosilor" de Soljenitin.
Nici nu stiu ce argumente sa aduc pentru a va convinge ca este un roman care merita toata atentia si trebuie citit.
Este o carte sensibila, un stil lin si clar, vorbeste despre niste adevaruri atat de evidente, cel putin pentru unii, dar fara incrancenare.
Un salon de spital cu bolnavii lui de cancer si doctorii care au grija lor. Si apoi iesim din acest spital prin fiecare personaj in parte (dar care nu se externeaza ci doar ni se face cunostinta cu el) sau angajat al spitalului. Stau acolo impreuna si cei care au fost prizonieri, deportati si cei care i-au facut prizonieri. Tineri care au fost indoctrinati si nu-i mai pot intelege pe cei care au cunoscut o alta viata, o alta Rusie. O Rusie cenusie "plina" de lipsuri.
Si ce este uimitor pana la urma este faptul ca desi tema abordata este de-o tristete sfasietoare din ficare capitol, cumva, razbate optimismul. Nici nu s-ar putea altfel. Si acest optimism este atat de subiectiv totusi...un san care va fi taiat peste 24 de ore, astazi este iubit si sarutat cu dragoste si admirat.

Mi-e teama sa spun mai mult pentru a nu va strica placerea de a descopri voi singure cat de placut este sa citesti aceasta carte. Ca as avea cateva comentarii de facut...



Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 30+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

beshter spune:

Io, dupa ce l-am terminat pe 'chinez', m-am infundat la loc in Javier Marias - Maine in batalie sa te gandesti la mine. Cred ca sunt putin amorezata de Marias (sau de naratorii lui, nu-mi dau bine seama:)), altfel nu-mi explic. Cand ii citesc cartile, ma simt transportata, transfixata si enrapturata.
Daca O inima atat de alba se invartea in jurul unei reintrepretari si reintegrari a lui Macbeth, Maine in batalie ... se invarteste in jurul unei scene din Richard al III-lea. Versurile Maine in batalie sa te gandesti la mine si cada spada ta fara tais/ Mori in deznadejde. Povara sa fiu maine pe sufletul tau / Sa fiu eu plumb inlauntrul pieptului tau si sa sfarseasca zilele tale in sangeroasa batalie: cada lancea ta sunt rostite in piesa shakespeareana de catre sufletele celor ucisi de catre Richard. In cartea lui Marias, ele sunt prilej de meditatie pentru Victor - el insusi un fel de fantoma, pentru ca e un 'negru', un scriitor-fantoma, care produce discursuri pe care le rostesc altii - caruia ii moare in brate femeia cu care se pregatea sa aiba o aventura. Cartea are profunzimi ametitoare iar scrierea intortocheata si 'fractalica' a lui Marias produce o placere estetica nemaipomenita.
Cititi-o, daca aveti vrere. Merita cu varf si indesat.

Ashea...a urmat Heinrich Boll - Opiniile unui clovn. Mie Boll mi-a placut intotdeauna pentru ca abordeaza niste teme de o mare 'greutate', folosind cuvinte din fondul principal lexical si propozitii simple, cu subiect, predicat si un atribut simplut acolosha. E intruchiparea teoriei icebergului a lu' Hemingway, desi ma indoi ca Boll a scris vreodata atat de 'programatic' din punct de vedere estetic. 'Programul' lui e mai degraba social-politic, dar, spre deosebire de Grass, care e si el martorul facerii chinuite a Germaniei postbelice, naratorii lui Boll sunt fie ascunsi si stersi, fie de o inocenta cutremuratoare. Cazul din urma e cazul din 'Opiniile unui clovn'.
Deci, alta care merita cu varf si indesat.

Acum ma pregatesc de un alt Bellow (denizel-).
Spor la lectura!


Trouve avant de chercher

lilanda spune:

Ahh, ca demult vroiam sa zic: Darul lui Humoboldt a fost ani ani la rindul cartea mea de capatii. Am citit-o prin optzecisi ceva toamna, am ciopirtit-o nopti intregi cu colegi de facultate...iar acu' trebe musai recitita. Mi-am procurat si eu cartea recomandata de dezniel ...da' ce vreau eu sa recomand e "Iarna Decanului". Nu ca ar fi o carte colosala, da' e interesanta fiindca surprinde Romania anilor '70, cu atmosfera serilor de iarna de la bloc, cu acea senzatie ca "cineva e cu ochii pe tine" la Intercontinental, cu Securitatea care muncea. Odata cu cartea asta aflai si eu ca Bellow a fost casatorit cu o romanca (Alexandra Ionescu Tulcea)- matematician - ceva astronom in "Iarna Decanului". In plus, ea ar fi fost si sursa de inspiratie pentru Vela din Ravenstein.

Si iti dai seama ca te invidiez pentru "Miine in batalie...", ca io tot am incercat sa fac rost de cartea asta si neam :))

avmaria spune:

Si pt mine "Darul lui Humboldt" a fost o lectura extrem de importanta, marcanta. Cred ca am mai pomenit-o odata pe aici. A fost prima carte pe care o citisem de Saul Bellow, dupa aceea am citit mai multe, dar niciuna nu mi s-a mai parut asa de deosebita, atat de speciala (n-am citit in schimb cartea recomandata de denizel).

"Opiniile unui clovn" mi-a placut si mie enorm de mult acum multi multi multi ani cand am citit-o, am adus-o din Romania asa ferfenita si ingalbenita cum este.

In rest, ca ati vorbit de Herta Muller zilele trecute. Eu citisem "Animalul inimii" acum macar vreo 10 ani si tin minte ca-mi placuse mult de tot. Probabil cu acest premiu Nobel va fi editata si publicata peste tot, imi doresc sa-i descopar si celelalte carti.

Eu citesc putin ca nu prea am timp. Dar chiar ma apucasem de Paul Auster "In tara ultimelor lucruri" cand am dat o tura pe aici, si am hotarat ca la cercul acesta particip si eu, nu de alta dar am operele lui Borges in biblioteca si fiind lecturi scurte voi putea tine si eu pasul cu voi, altfel as ramane prea in urma.

Ah, si sa nu uit, ultima carte citita : "Un roman rus" de Emmanuel Carrere, culmea e ca eu am citit-o in romaneste si regret. Am intrat destul de greu in ea, nu m-a prins la inceput, dar o data intrata n-am mai putut-o lasa din mana. Nu cred ca e genul de carte care place la toata lumea. La mama sigur nu i-as recomanda-o, scenele si limbajul "hot" ar fi prea mult pt ea. Eu insa le-am gustat. E o carte biografica cat se poate de contemporana, cu niste aspecte, probleamtici care cititorului din mine ii sant destul de familiare.

vikinga spune:

Buna seara doamne dragi, in sfirsit si eu pe aici. Uite ca se mai taie cite un cablu din greseala si pe meleagurile astea si pina sa se remedieze problema a durat ceva timp pentru ca au luat in calcul orice, cred ca si interventia extraterestrilor dar asa o greseala umana si banala nuuuu. Neaparat sa zic multumesc Lilandei pentru pontul cu noua "filiera" de adus carti din Ro, mie-mi prinde bine pentru ca inca nu am tupeul sa ma iau de guler cu o carte mai serioasa pe limba asta cu toate ca Micul Print citita in germana cu varianta romaneasca alaturi a mers fara probleme. Citesc reviste, ziare, bazaconii dar nu si-o carte, cre' ca-s inhibata mai poate am ramas cu traume de cind ma tot chinui sa o invat cum trebuie si cred ca procesul de invatare se va termina cind o sa fiu in baston. Ce nenoroc ca am facut in scoala engleza-franceza si nu engleza-germana, aveam alt start.Sa zic si ceva de Polirom. Ultima mea comanda de 18 carti in 5 pachetele nu a ajuns intreaga, au ajuns doar 8 carti in 2 pachete. Dupa ceva timp si fara tragere de inima am sunat la un nr de telefon de la serviciul de distributie, un nr din Iasi si ce pot sa zic, nota 10 pentru profesionalism, politete, incercarea aia de a face clientul multumit. Chiar daca era evident nu din vina lor ci undeva pe drum problema s-au oferit chiar sa-mi returneze cartile lipsa fara nici o alta plata din partea mea. Ma credeau practic pe cuvint ca nu le-am primit, eu platind initial pentru servicu postal neprioritar. Eu convinsa de vina "celebrei" Poste Romane uite ca impreuna cu respectiva doamna din 3 emailuri intre noi si schimb de informatii am descoperit ca de fapt de vina fusesera dragii de nemti. Nah ca se mai intimpla si pe la case mai mari. Pachetele au ajuns acum la mine si se vede clar din timbrele si stampilele aplicate ca ele ajunsesera pina aici doar ca din 5pachetele numai doua au gasit drumul pina la usa mea, restul au stat cuminti la 2 strazi de mine departare la posta dupa care au fost trimise in Ro. Intre timp am mai citit cite ceva, carti amintite in timp si de voi aici asadar nu vin cu mari noutati doar impresii.Anul negru. Concurs de frumusete masculina la Stincile Blestemate am citit-o imediat dupa Rushdie si a fost ca o piine tare ori mamaliga taranilor din cimp rece pe linga un cozonac prea satios. Un stil simplu, propozitii si forme necomplicate, ce citesti aia e, pare totul asa de negru pe alb si totusi are Ismail Kadare darul lui de a ramine impregnat in ginduri intr-un mod impresionant. Influenta asupra unei gravide in trimiestrul trei cu inconvenientele bine stiute, adicatelea mersul noaptea la buda de nu stiu cite ori e surprinzatoare: trezitul si ridicatul in fund cu ochii inchisi dar cu taranii lui Kadare in minte, mersul pina acolo cu ei in minte, deschis inchis lumina si ei dupa tine, ajungi in pat taranii infrigurati acolo bine merci in minte. Si Aprilie spulberat m-a urmarit la fel, intr-adevar si Kadare are stilul lui si mai ales temele lui, atmosfera aia gri bacoviana dar poate si faptul ca nu prea stiu mare lucru despre Albania si felul cum o descopar prin scrierile lui ma surprinde nu stiu de ce dar rau de tot. Plus ca in Anul negru simt pentru prima oara cea mai mare asemanare intre istoria lor si a noastra, stiu ca luate la bani marunti nu e asa, dar totusi gustul e acelasi. Acum am aflat ca dupa indepenednta cistigata in 1912 au avut si ei, cei drept numai pentru 6 luni, un rege de origine germana, ba chiar nepotul dupa frate al Reginei Elisabeta a noastra.Pe urma intr-o mica vacanta prinsi in trafic de in loc de 4 ore am facut aproape 7 pina la destinatie, toata lumea cu nervii prastie, numai eu cu Expresul de Stambul a lui Graham Greene in brate senina si chiar bucuroasa ca mi-am putut vedea in liniste de citit chiar priindu-mi viteza aia de melc:) O carte ireprosabil scrisa, frumos, captivant, cu clasa de la sfirsit iti vine sa te inclini cuviincios in fata lui Greene. Ce i se poate reprosa e numai faptul ca se termina si te simti parca a nimanui intr-o gara fara nume, fara personaje, iti vine sa-l tragi de mineca de ar mai fi in viata sa-l rogi sa mai scrie. Mi-a adus si dorul sa revad Orient Express-ul, film pe care l-am vazut cu prea mult timp in urma. Chiar sunt curioasa sa vad cum mi se va parea acum filmul facut dupa carte.Citesc in schimb "De veghe in lanul de secara" a lui J.D.Salinger si nu-mi place deloc, ma mir ca a fost propusa si votata la "citim impreuna". Nu-i dau deloc de gust, dupa 30 de pagini is suprasaturata de expresiile de genul "frate""si tot tacimul" si de tot limbajul ala de film american facut in suburbie. Nu ca as fi eu mare pretentioasa in limbaj dar chiar e obositor sa tot citesti pe careva bilbiindu-se parca si repetindu-se la infinit. E incarcat in prostii practic. Stilul asta are si-un nume, e vreo chestie la mare cautare? Ca nu ma pricep. Inafara de vorbit de unul singur la modul ala mediocru, macar de ar avea macar umor, sper totusi sa se mai intimple ceva, ca incerc sa citesc in continuare. Mai interesant e pe forum, serios:) pai cum am dat acum de niste povesti despre nasteri cu intriga, umor, lacrimi, suspans, deznodamint, iesi de pe DC impleticindu-te nu alta.Revin sa va mai povestesc de Herta Müller din ce am vazut pe la tv in perioada asta, ca va dati seama a vuit satul.Vikinga 29+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

Mik spune:

Vikinga, eu cred ca pentru Sallinger ai cazut peste o traducere ne-ingrijita. Eu am citit-o pe timpuri in ramana si destul de recent (vreo 5 ani) in franceza. Si nu eram deloc zgiriata de limbaj.
Micul print trebuie citita musai in franceza !

Citesc acum "Los niños de la lluvia", un roman-ancheta stiintifica foarte interesant. Nu stiu daca e tradus in romana.

Sanca spune:

"De veghe in lanul de secara" a lui J.D.Salinger l-am citit si eu in romana si nu m-a prins deloc. Traducerea e sub orice critica. Am zis ca-l iau inca odata in engl. sa nu ma mai pierd in traducere....

Termin, cu chiu si vai si cu noduri "In intimitatea secolului 19" - vai ce varza... Pierdere de timp. Am sperat sa ma prinda un pic lectura, dar scriitoare, are logoree... si varsa din ea in bucurie capitole fara nici un sens.

Vikinga, astept sa revii cu Herta Muller.

Spor la citit (ca eu nu prea am avut in ultimile zile...)

vikinga spune:

Hei Sanca salutari! De obicei indiferent de imi place o carte mai mult ori mai putin, nu conteaza ma incapatinez sa o termin. Asta pentru ca sunt mare optimista de fel si sper si sper. Am o singura carte insa pe care nu am reusit sub nici o forma sa o termin, a fost atit de plictisitoare de chiar de ma luptam cu toata atentia si seriozitatea cu ea ma lua somnul dupa exact 2 pagini. Acum o tin in biblioteca cu mare grija in caz de o sa am nevoie de vreun hap in caz insomnii e mai natural si mai rapid decit orice pe lumea asta. E vorba de "Etruscul" a lui Mika Waltari. Entuzisamata de "Egipteanul" carte pe care am devorat-o in timp record, de care m-am simtit atit de atrasa si asa ce am regretat cind s-a terminat, am avut alte asteptari in privinta Etruscului, probabil tre sa ai o anumita stare, nu stiu. Asa de rea nu o fi, parca de la Waltari ai ceva pretentii dar n-am reusit sa trec sub nici o forma de primele 40 de pagini.Mik cred ca ai dreptate e vorba de o traducere in stil mai accesibil generatiei tinere ori care sa o gaseasca "cool", iti imaginezi c-am dat si de "hahalera", lol eu imi imaginasem ca acest cuvint a fost inventat de Gigi Becali. Cred ca trebuie neaparat citita direct in engleza. In fine sunt la ultimile pagini, daca la inceput nu-i prindeam gustul acestui "jurnal intim" al unui baiat de 16 ani suparat pe lume, acum i-am dat de coada si ii pot intelege durerile. Initial imi erau antipatice problemutele lui de baiat bogatel american, caruia nu-i convenea nimic dar pe urma s-a schimbat unghiul din care l-am privit. Dar de placut tot nu-mi place cine stie ce cartea asta, are ceva antipatic pur si simplu. Sa vedem cu ce o sa ma delectez miine din cartile primite la ultima comanda, ce bine e cind ai de unde alege in voie . Dupa recitirea Copiilor din miez de noapte pina si eu mare fun Rushdie am simtit nevoia de o pauza, asa ca Seducatoarea din Florenta si Patrii imaginare inca ma asteapta cuminti deoparte. Poate o sa fie propusa una din ele la "citim impreuna", mi-a facut placere sa va citesc opiniile. Iarina am uitat sa-ti zic cit te invidiez pt calatoriile tale in Orient.Carmina mai e putin! Ce mai face Nadia din burtica?Vikinga 29+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

iarina spune:

Vikinga...din pacate am fost cu job-ul...si n-am putut vizita decat pe fuga...dar India merita vazuta o data in viata...daca nu de mai multe ori. De fapt de mai multe ori...ca e uriasa, un creuzet subcontinental...nu-ti ajunge o data s-o vezi

Insa trebuie sa te duci cu mintea deschisa...si ca un calator nu ca un turist...turistul ala, care isi ia all inclusive si are pretentia sa se simta ca acasa...cand de fapt ideea de calatorie este sa iesi din matca ta, sa gusti, sa mirosi, sa vezi si pipai altceva.

Eu citesc momentan in engleza "Maps for lost lovers", incerc sa tin pasul cu Borges...si ma mai asteapta vreo cateva carti...sunt parca mai incarcata si mai nerabdatoare ca niciodata.