pavor nocturn

Deborah77 spune:

Citind ce scrieti voi, imi dau seama ca se aseamana cu niste stari pe care le aveam si eu in copilarie si nu mi le-am explicat niciodata. Niciodata noaptea, doar ziua, daca atipeam sau citeam o carte...in general, in momente de relaxare. Ma simteam coplesita dintr-o data, si ceva din mine, un "senzor" capata viteza; nu era seznatie de "prea mare", ci de "prea repede". Uneori reuseam sa ma smulg din vartejul asta, alteori, il lasam sa ma ia si devenea inspaimantator. Pe masura ce am crescut, s-au rarit...ca adult, parca au mai incercat sa vina, dar le-am alungat repede :). Oricum, mi se intamplau relativ des, mai ales in vacante.