Raceala sotului meu...

Buna ziua!

Am ajuns intr-un moment in care am nevoie de sfaturi obiective.

Povestea mea este una frumoasa. Ne-am casatorit tineri, la cateva luni dupa ce ne-am cunoscut. Am avut noroc cu carul, n-am facut o greseala casatorindu-ne, ne iubeam cu adevarat. Amandoi provenim din familii cu posibilitati materiale bunicele, parintii ne-au fost alaturi mereu, am avut de la inceput casa, masina, ma rog, tot ceea ce are nevoie un cuplu tanar... Imediat a venit primul copilas, dorit, programat, iubit.

In fine, au trecut anisorii, fetita e mare, a mai venit si un baietel intre timp...

Suferinta mea se leaga de raceala sotului, de felul lui inchis de a fi, de lipsa lui de comunicare. Dand filmul inapoi realizez ca eu am fost mereu cea care a tras de el sa vorbim, sa petrecem timp impreuna... El isi gaseste relaxarea in jocuri sau tot felul de emisiuni pe Nat. Geo., in timp ce eu tanjesc dupa cateva minute de discutii, de bla-bla-uri, de vrute si nevrute.

De la inceputul verii am tot plecat cu copiii la casa de vacanta, iar sotul a ramas acasa pentru ca trebuie sa se ocupe de serviciul lui, fireste. In tot acest timp eu astept sa vad ca i-as lipsi, ca mi-ar duce dorul... Daca il intreb zice ca normal ca ii e dor de mine... Dar de sunat, eu sun, ca de nu...

Cand suntem impreuna are gesturi tandre, ma imbratiseaza; cand e vorba sa ia vreo decizie nu o face fara parerea mea, imi pastreaza ultima bucatica din ceva bun..... Nu a fost niciodata un impatimit al sexului, dar acum am ajuns sa o facem si pe asta la sugestia mea...

Una peste alta nu stiu daca sunt indreptatita sa ma consider...nedreptatita! Unele femei mi-ar spune ca am tot ce imi doresc, avem o casa frumoasa, o masina scumpa, ma imbrac cu ce imi place, ma rasfat... Altele ar spune ca nu e normal cum e el, caci sotii lor fac cot la cot mancare cu ele, spala wc-urile din casa si nu fac un pas fara ele. Sunt cazuri si cazuri, exemple si exemple...

Eu cred ca imi doresc numai putin mai multa pasiune si atentie de la el. Si nu stiu cum sa fac sa le starnesc. Am citit pe diverse site-uri sfaturi sa il fac gelos, sa ma imbrac provocator, sa atrag privirile si el sigur va percuta. Alte pareri ar fi ca sa il las in pace, sa nu il mai intreb ce face, pe unde e, cand vine...sa ma arat indiferenta, sa fac pe misterioasa. De unde atata mister dupa atata timp impreuna? Si indiferenta mea oare nu va prilejui o rupere sau o distantare si mai mare?
Oare asta e solutia, eu sa trag mereu chiar daca la randul meu nu ma simt la fel de bagata in seama cat de mult il bag eu pe el in seama?:)

Sunt foarte fericita cand realizez ca dupa atatia ani, aproape 10, de casatorie, eu inca mai simt fluturasi in stomac, emotie si ma simt indragostita. Cand se comporta si el mai dragastos, efectiv simt ca plutesc.
Sunt sigura ca ma iubeste. Dar cum sa il ajut sa invete sa si daruiasca mai mult?

Dorsilia spune:

oare ati discutat voi doi de cateva ori pe tema asta si nu ai ajuns la o concluzie care sa te multumeasca ?

oare nu cumva ii ceri sa fie fals?

e un sot atent, respectuos, corect, dar nu foarte pasional, este un tata grijuliu ?

te iubeste asa cum stie el, cum poate el, nu fix cum vrei tu..."Doar pentru c#259; cineva nu te iube#351;te a#351;a cum vrei tu, nu înseamn#259; c#259; nu te iube#351;te cu toata fiin#355;a sa. " (G.G. Marquez)

sol spune:

da, dorsilia, am vorbit despre asta... in repetate randuri...

eu nu sunt genul care sa ceara neaparat, mai degraba sugerez cand imi doresc ceva. in ultima vreme am inceput s fiu o idee mai raspicata in cerinte, asta ca sa prinda si el mai usor, chipurile.

bun citatul! il bag la cap. cred ca de fapt eu caut moduri de a-l aborda, de a-l face, printr-un limbaj pe care sa il inteleaga si sa il adopte ulterior, sa inteleaga ca pentru a fi amandoi multumiti in relatia noastra trebuie ca fiecare in parte sa depuna efort. daca eu stiu ca atunci cand e nervos trebuie sa il las sa se calmeze singur si sa nu il bat la cap, de ce el nu pricepe ca la suparare eu am nevoie de sprijin si empatie? si chestii de-astea...

marius spune:

Si daca as intreba de timp? De cat timp apreciezi ca ai aceste hai sa zicem neajunsuri?

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

Rufus spune:

sol, scrisul tau este echilibrat, ceea ce dovedeste ca esti obiectiva. Asta ma determina sa cred ca nu este o toana de moment, ci o dorinta acumulata in timp, dar nealterata, combinata cu dragoste.
Ce vreau sa spun?
Esti constienta ca ai un barbat bun, ai vrea mai mult, dar stii ca nu poti avea; subiectul tau este mai mult o destainuire, nu cred ca speri la sfaturi miraculoase.
De aceea iti propun sa meditezi asupra faptului ca anumite lucruri nu se schimba, dar nu este un capat de tara, daca "rezultanta" e pe plus. Cred ca asta se chema "sa vezi partea plina a paharului", lucru pe care nu l-ai facut pana acum, din moment ce frustrarea ta a crescut in intensitate. Probabil ca nu vei avea niciodata in sotul tau persoana pe care o visezi, si nici nu vei avea parte de pasiunea ravnita; vei avea insa un sot care te iubeste asa cum stie el; ce dovada mai buna vrei, daca spui ca te simti indragostita? Imi este clar ca esti constienta de dragostea lui, asa stangace cum e ea.
Nu iti spun sa te resemnezi. Iti spun doar sa (re)descoperi lucrurile frumoase din viata voastra, motivele care v-au adus impreuna...si poate ca minunile nu inceteaza sa existe.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

marius spune:

Rufus - nu imi sta in fire (ba mai e si off topic) - imi dai voie sa-mi ridic palaria in fata ta?

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

babyblue spune:

pt rufus!
un raspuns de nota 10!

nu cred ca mai poate adauga cineva f mult la ce a spus rufus.
parerea mea este ca tu ai o casatorie ff buna. idealul nu exista. un om mai pasional decat sotul tau, poate nu era asa permisiv sau nu te rasfata si atunci te simteai frustrata din alt motiv, alt sot care facea totul in bucatarie poate ca nu iti mai oferea fluturasi in stomac si il considerai banal....

eu in cazul tau si nu doar, mai degraba as medita, sau as propune sa discutam situatia unui cuplu sudat si reusit, dupa multi ani. ce anume se schimba dupa 10 ani de relatie super reusita?
ce simt doi oameni, care se iubesc, se respecta, dar peste care au trecut deja 10-15 ani...

as fi curioasa si interesata de parerea celor care au depasit cu armonie si iubire, 10 ani de relatie.:)

_

Babyblue va pupa pe toti!!

"Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

ayleen spune:

Mi-a mers si mie la suflet raspunsul lui Rufus.
Sol,(frumos ID) partenerul meu este la fel ca sotul tau, ceea ce m-a facut si pe mine sa discut cu instruiti in ale psihologiei. Am sa-ti spun ce am retinut, (cu cuvintele mele, pt ca eu sunt profana), cu referire la sotul tau.
Sotul tau este din tipologia de-i zice introvertit. Este un caz tipic, clasic, poster child, al introvertitului. Si nimic mai mult sau mai complicat. Tu esti sangvinica, el introvertit. El e necomunicativ (asta inseamna nu numai ca nu e vorbaret, dar nici nu-si manifesta emotiile, trairile, intentiile, visurile, etc).
Iote: "Introvertitii - oameni nu foarte deschisi, cu o fire retrasa, tacuta. Prefera anturajele cunoscute si restranse, prefera sa asculte decat sa vorbeasca, nu vorbesc despre sine prea usor. Prefera cadrul familial. In relatiile sociale sunt rezervati si distanti. Au un cerc restrans de cunostinte. Aleg mai repede sa munceasca si sa invete singuri, isi fac planuri minutioase inainte de a trece la actiune. Persoane serioase, de cuvant, ordonati, nu foarte veseli si nici excesivi de optimisti. Sunt constanti in preocupari, activitati, idei si mentalitati. Conservatori. Sentimentele sunt stabile si profunde, au o stapanire de sine exemplara, autocontrol si reactioneaza dupa ce gandesc, analizeaza. Putin adaptabili la situatiile noi si la schimbarile bruste. Introvertiti pun accent pe viata lor interioara si vietii psihice interioare.

Printre introvertiti se gasesc auneori persoane nesociabile, timide, ezitante, fricoase, visatoare, comode si fara imaginatie.

Aceste doua tipuri sunt de referinta, sintetizand extremele, opozabilitatile. Putine sunt persoanele care se incadreaza total unui anumit tip, majoritatea oamenilor au cu predilectie inclinatie spre una din tre tipuri dar isi regasesc alemente si in celalat. Aici se poate adauga notiunea de grad de introversie sau extraversie.

Din punct de vedere al inclinatiilor spre tulburarile psihice, studiile au aratat ca introvertitii sunt mai predispusi spre depresii, psihoze maniacale, pe cand extravertitii sunt mai predispusi la stari de isterie si nevroze.

In diferite profesii au mai mare succes potential extravertitii, iar in altele introvertitii. Asa, de pilda, in profesiile ce solicita relatii cu publicul, extravertitii au mai mari sanse de reusita, chiar daca au un grad mai crescut de iritabilitate.

In alte domenii, cum ar fi cele de tehnica fina, sau de analiza si control, profunzimea si temperamentul constant al introvertitilor este preferat celui impulsiv si superficial al extravertilor."

Poate, nu trebuie sa ne rusinam, este chiar personalitate schizoida.
Iote, ia: "Tulburarea de personalitate schizoida este o conditie in care persoana evita activitatile sociale si, in mod constant, se indeparteaza de interactiunea cu ceilalti. Persoanele cu aceasta tulburare sunt in general singuratice cu profunde inabilitati de a se conecta cu altii si de a forma relatii interpersonale.
Pentru cei din jur, persoanele cu tulburare de personalitate schizoida pot parea distanti, plictisitori sau lipsiti de umor, si sunt deseori ignorati in situatii sociale. Persoanele cu aceasta conditie exprima o gama restransa sau aplatizata de emotii, si pot parea indiferenti la ce se intampla in jurul lor. Totusi, viata lor interioara poate fi intensa, cu nevoi emotionale profunde, sensibilitate si confuzie despre lumea din jurul lor.

Este neclar daca persoanele cu tulburare de personalitate schizoida se izoleaza de buna voie, sau isi doresc intimitate, dar considera relatiile interpersonale prea dificile. Ce este cert este faptul ce persoanele cu tulburare de personalitate schizoida se retrag chiar si din relatiile cu persoane la care tin, inclusiv sotii.
Cauzele tulburarii sunt necunoscute, dar se pare ca atat factorii genetici cat si cei de mediu joaca un rol. Terapia acestor pacienti este dificila intrucat ei considera psihoterapia ca fiind prea intruziva. Totusi, unele abordari terapeutice si medicatia pot ajuta la ameliorarea simptomelor." Mai multe, citeste aici http://acest topic este si pe site-ul Desprecopii/Schizofrenia-si-alte-tulburari-psihice/tulburarea-de-personalitate-schizoida_102#Diagnostic

Am scris asta, in speranta ca te ajuta sa te resemnezi

Categoric convietuirea unui extrovertit cu un introvertit este dificila, adesea conflictuala. Dar asta nu inseamna ca unul din aceste tipuri este bun sau rau, normal sau anormal. Ambele tipuri de caracter au parti bune si parti rele.
Incercarile tale de a-l "inviora" pot avea ca rezultat o rotunjire a colturilor, dar compatibili nu veti fi niciodata, pentru ca...sunteti diferiti. Mai degraba, decat ai lucra la schimbarea lui, ai face eforturi constiente asupra ta sa nu te simti neglijata, ori frustrata. Sa intelegi in profunzime diferentele dintre voi, fara manie.

Rufus spune:

Oameni buni, multumesc pentru aprecieri, ma magulesc. Mi-ar place ca sol sa simta acelasi lucru, desi stiu sigur ca nu-i chiar lesne. Cand ai senzatia ca viata se scurge pe langa tine, fara sa simti ca traiesti din plin, e greu sa fii cerebral.
Tocmai aici cred (si sper) ca sol are sansa: este echilibrata. Daca venea si stergea pe jos cu sotul ei pe-aici, nu ma bagam. Nu numai ca n-a facut asa, dar a gasit puterea sa-si priveasca sotul cu dragoste.
Nu, nu are o casnicie f.f.buna, dar cine ne garanteaza noua, astorlalti, perfectiunea?

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

sol spune:

rufus, scrisesem aseara un mesaj (care vad ca nu apare) in care ma inclinam si eu in fata a ceea ce ai scris.
exact de astfe de mesaje aveam nevoie, mesaje care sa imi confirme ca: 1.perfectiunea nu exista
2.am o casnicie reusita asa cum e
3.nu sunt nici eu nebuna pentru ca imi doresc mai mult, caci e in natura omului sa doreasca sa creasca pe toate planurile
4. trebuie sa trag bara si sa adun multumiri/nemultumiri si sa ma inarmez cu multa rabdare si in continuare, rabdare pentru a-i mai slefui din colturi;)

ymca spune:

iata vin si eu cu a parere putin diferita de cea a antescriitorilor mei

sol, si totusi am senzatia ca el nu a fost chiar atat de inchis inca de la inceputul relatiei voastre. sau ma insel?

am experienta extrem de limitata in ale casatoriei...ca sa nu mai vorbesc de sfaturi la categoria asta...asa ca tot scriu si sterg mesajul.

remarc la multe persoane din jurul meu acelasi pattern...iubire, casatorie, idealuri comune, achizitii materiale, copii, munca, satisfactii...ea doreste sa iasa in parc, sa stea la o cafea/frappe pe terasa din fata casei si sa vorbeasca despre orice, sa primeasca un telefon neasteptat, o declaratie simpla int-un moment bun, un alint, un stat degeaba si barfit...iar el, care doreste sa se relaxeze dupa o zi de munca stresanta prin ceva tacere (atat a lui cat si a ei), o mancare care sa poata fi dusa in fata computerului, o carte, un talk show.

nu vorbesc despre partea referitoare la copii pentru ca acolo se face totul impreuna cu dragoste si entuziasm.

eu cred ca puteti mai mult dar ar trebui sa-si doreasca si el sa faca ceva in sensul asta.