Sa chem exorcistul?

daylight spune:

Dragilor, cu scuzele pentru intarzierea cu care raspund, iata cateva update-uri fata de cele prezentate anterior:
Parca s-a intors pagina!
Va rog sa ma credeti ca se intampla ceva (miracol) cu fetita mea, in sensul bun.
in ultimul timp (in mod accelerat si vizibil cu ochiul liber) se petrec transformari comportamentale de care nu pot fi decat mandru si bucuros.
Contabilizand episoadele despre care am tot discutat aici, pot spune ca in ultimele 3 luni nu cred ca au mai fost mai mult de 2 situatii similare cu cele precedente (ca durata si intensitate)
E adevarat (in mare masura) ca am aplicat ajustari si in comportamentul nostru si in modalitatea de interactiune cu ea (chiar inspirate din ceea ce am citit aici pe acest topic).
Ceea ce insa se intampla este faptul ca percep o maturizare si o nuantare a actiunilor ei, precum si o intelegere mai buna in raportul comunicarii.
Sunt(em) mult mai bine in acest moment si am senzatia (Doamne ajuta!) ca ne apropiem de momentul in care (cu relaxare) vom deveni studiu de caz si referinta pentru prietenii nostrii ce se vor confrunta cu situatii asemanatoare.
Cred ca ne apropiem vertiginos de sfarsitul celebrilor "terrible twos".

ingeras26a spune:

Felicitari, Daylight! Ati reusit impreuna!

Si fetitza mea are 2 ani si 8 luni si trece prin astfel de crize cam de 2-3 saptamani. Dupa ce la inceput eram disperata si in pragul unei crize de nervi pentru ca nu stiam ce pot face sa o ajut, acum tratez situatiile acestea cu mult calm, cu multa iubire (a nu se citi ca atunci cand eram nervoasa urmam sau nu o iubeam, doar nu interactionam la fel de bine ca acum); de luat in brate pot de-abia spre sfarsit, cand chiar ea vine la mine, pt ca pana atunci este ca un arc...alunecos :)
aseara, spre exemplu, a vrut desene, i-am pus, dar se facuse cam tarzior si le-am oprit (nu mai merge cu "a oprit primarul curentul", ca stie sa se descurce singura si oricum ma vede cand il sting). S-a enervat, a urmat o criza de nervi cu trantit, aruncat, dat cu palma etc, tati i-a spus sa se duca la ea in camera, s-a dus, eu cu ea si am stat langa patul ei si am vorbit cu ea mult. Adica eu vorbeam si ii explicam, ea plangea. A vrut sa plec din camera, mi-a spus, la inceput nu am iesit, apoi, cand am iesit, a inceput sa planga si mai rau si sa spuna "eu nu mai am mamica", am intrat la loc, evident, i-am spus ca are mamica si ca mamica o iubeste.
Dupa cateva minute m-a luat in brate (ea a venit la mine, eu eram pe jos, pe covor), m-a pupat mult si mi-a spus "mami, iarta-ma; stiu ca nu este normal sa fac asa ceva"...de mai aveam putin si plangeam eu si o intrebam si daca mai vrea desene (evident ca nu am facut-o), i-am spus doar ca are dreptate si ca data viitoare o sa stie.
Nu ma astept sa nu mai faca, este extrem de incapatanata, dar cu blandete vom trece peste toate problemutzele de acest gen...

Bafta multa si voua!
Super subiect!

Ingeras, mami de Maya
Campania noastra
www.petitieonline.ro/petitie/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html" target="_blank">Petitia noastra - semneaza si tu!!
Infertilitatea este o boala!!

Jasmin012 spune:

Daylight, nu am citit postarile celor care ti-au raspuns, o sa citesc dupa ce-ti scriu:
nu mi se pare normal ca tu, ca tata sa confunzi starea de incapatanare si crizele de personalitate (chiar daca te deranjeaza pe tine) cu posedarea de diavol. Mi se pare absolut TRIST ca un parinte poate sa gandeasca asa ceva. Daca e cumva o simpla greseala de exprimare si nu o ingrijorare reala ca fetita ar fi posedata mi se pare totusi un mod de a explica foarte nefericit si nelalocul lui.
In ce priveste acele crize, unii copii, cu o personalitate mai puternica nu prea vor sa se lase dusi de nas, pur si simplu vor sa-si impuna vointa fiindca asa e firea lor. Ca sa nu mai spunem ca e posibil ca fetita ta sa nu fi depasit inca perioada de "nebunie" din jurul varstei de 2-3 ani, cand e ceva normal sa se intample chestii de genul asta. Asta iti poate explica orice psiholog si orice parinte cu o experienta de acest fel. Inainte de a-ti trimite copilul la exorcist mai bine mai citeste sau mai intreaba si tu putin. Nu pot decat sa-ti doresc intelepciune de acum incolo si sa dea Dumnezeu ca fetita ta sa nu afle niciodata in viitor ce ai gandit despre ea..


Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an

daylight spune:

Jasmin012, as putea spune ca imi insulti inteligenta si simtul realitatii.
Pun asta insa pe lipsa de informatie si pe graba cu care ai citit mesajul meu.Ai circumstante atenuante din acest motiv. Nu are sens sa continuam pe panta asta, caci n-ai inteles care este ideea.

conchita spune:

daylight, ma bucur mult ca ati trecut cu bine (toti, mai ales fetita voastra) de repetitia generala pentru pubertate, cum mai e numita varsta asta de 2-3 ani. la noi e cu pauze mari si crize temporare. de vreo dpua saptamani imi repeta de jde ori ca vrea si nu vrea un lucru si pentru ca nu se decide, incepe sa planga, dar asa, ca un crocodil, absolut neconsolata de tot ce fac. mi-ar prinde bine in perioada asta macar teoria mea, dar astept si eu idei, ca nu mai am.

mai in detaliu - ieri ne pregateam sa plecam si, dupa tipic, isi alege ce pantofi poarta. pe cei verzi, ok, ii aduc. in momentul in care a zis primul "nuuuu", ca nu-i vrea pe-aia, am stiut ca vom intarzia o ora! am zis, ok, nu pe astia, dar pe care? pe aia cu floricele. si povestea s-a repetat la fiecare pereche de pantofi, cu decizii si rasgandiri care mi-au pus greu la incercare puterea de intelegere si rabdarea. de obicei sfarsim cu sertarul cu pantofi pe podea. de data asta am lasat-o singura: uite, te las aici cinci-zece minute, cat ai nevoie, sa alegi singurica. si m-am dus la baie sa-mi dau cu apa rece pe fatza, ca nu am mai rezistat. si sa respir adanc, sa numar oile, sa ma autosugestionez ca-s regina lu guru zen si ca asta-i mizilic, mai bine ma pregatesc sa ma supar de-adevaratelea cand nu vine acasa la ora fixata cand o avea saispe ani. s-a terminat cu ea urland ca niciodata, m-am speriat groaznic, si cerandu-mi mie sa aleg pantofii. i-am ales pe-aia verzi, normal.

dar eu cum fac data viitoare? am incercat si varianta - ai de ales intre astea doua perechi, nu functioneaza, vrea tot sertarul. daca ii aduc io pantofii, fara sa-i aleaga ea, e la fel. dupa aia nu mai vrea bluza cutare, ba o vrea tot pe-aia, si tot asa, ne apuca odiseea lu ulise cand plecam undeva. care sa fie motivul real, oare? plecatul??? ca nu cred, ii place sa mergem undeva in fiecare zi...io ce fac? o ignor cand incepe sau cum? nu pot s-o ignor si nu cred ca ar fi ok.

Mindy spune:

Ce bine Daylight! Ma bucur!

Conchita, cred ca noi doo avem copii de acelasi soi (apropos a mea e nascuta in Ianuarie).

Si noi avem problema asta cu papucii, de multe ori ies transpirata din casa. Plus ca vrea sa se incalte doar singura iar chiar daca ii spun ca trebuie sa ii ia invers parca de ciuda nu vrea sa asculte. Eu o pun pe seama faptului ca nu e pasionata de papuci, cauta mereu ceva comod. Imi dau seama de asta pt ca vrea mereu desculta, abia asteapta sa se descalte.

Uneori e la fel si cu imbracamintea. Dar a mea e genul Tomboy, nu o intereseaza rochiile sofisticate, daca ceva nu ii e comod nu vrea sa poarte. Se ataseaza de texturi moi confortabile, are preferinte la culori.

Dar totusi, daca isi vede ceva prieten pe geam si vrea sa ajunga la el in 5 minute nu o mai intereseaza ce pune pe ea. Nici ce papuci, si se incalta cu ce apuca doar sa ajunga la copilul respectiv cat de repede.

Eu tind sa cred ca are legatura cu locul unde urmeaza sa plecati, cu starea ei la momentul cand va pregatiti de plecare.
Ma intereseaza subiectul asta si sunt curioasa ce raspunsuri primesti.

marimar spune:

In primul rind: se poate schimba titlul subiectului, va rog? e cam sinistru asa...

Conchita, tot ce pot sa-ti spun e ca am trecut prin asta, fetita mea se apropie de 5 ani (e nascuta in Octombrie), s-a schimbat si maturizat foarte mult in ultimul an, mai ales ultimele luni, insa inainte.....
Da, uneori nu functioneaza anumite metode dar poate alta data vor functiona, nu merge mereu sa o pui sa aleaga intre 2 perechi de pantofi sau orice o fi, insa in general e bine sa-i oferi doar 2 variante sau oricum putine variante, asta pentru ca prea multe variante o coplesesc, pur si simplu nu poate sa faca fata, e prea mult pentru ea sa aleaga din atitea posibilitati si faptul ca isi da seama ca nu face fata o bulverseaza, se pierde....
Solutia: in general ENORM DE MULTA RABDARE !
...La virsta asta tocmai prin aceasta faza trec: nu stiu ce vor si nu se pot hotari, ei simt ca nu mai sint bebelusi, vor sa creasca, vor sa fie mari , vor sa isi exercite puterea ( de a alege...de a hotari..etc) ca un copil mai mare insa desprinderea de bebelusenie se face destul de greu....uneori vor, alteori nu vor sa creasca mari.

E o faza care dureaza si de multe ori nu avem ce face decit :
-sa le oferim alegeri, insa limitate
- sa tratam totul cu mult calm
- sa ii anuntam cu mult timp inainte si sa repetam periodic ce urmeaza sa se intimple ( peste 5 minute trebuie sa plecam din parc, ( sau inchidem televizorul....) apoi peste 3 minute, peste 1 minut ...)
- sa oferim multa intelegere si rabdare ( da, te inteleg ca esti suparata ca plecam, da, stiu ca ai vrea sa te mai uiti la desene, imi pare rau, stiu ca esti obosita, etc)

-------
mamica fericita de M(2000), M-R( 2004) si MV (2008)
si iremediabil indragostita de Noua Zeelanda

..........
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !

kay spune:

Conchita, daca ii reduci oferta poate va fi mai usor sa se hotarasca. Eu ii dau Soniei, mereu fac asa, de ex 2 tricouril, asta pt ca am doar 2 maini, pe care le aleg eu si o rog sa isi aleaga ea cu ce se va imbraca. Dar S a mea e mai mica si inca nu se exprima... Dar poti sa incerci cu 2-3 perechi si o rogi sa-si aleaga ea.

Noi am avut alt episod acum 2 zile, care a mai aparut si in trecut. Ii era fff foame, dormise mult la pranz si s-a trezit la 3 terminata de foame. Si pana am biblit mancarea ea suspina, a trecut la plans, iar cand m-am prezentat cu farfuriile si i-am dat furculita a inceput sa planga si intorcea capul, parca se ferea de mancare... Furculita o punea in farfurie si parca ar fi luat, dar nu era chip sa manance. am incercat cu altceca, ceva desert; refuza orice.
Ce am facut? Am parasit campul de lupta amandoua sI ne-am retras in dormitor. Am luat-o in brate si am mangaiat-o, plangea in contibuare, dar mai putin convinsa. Am luat pianul ei si i-am cantat, tot plangea. I-am vb, chiar daca nu prea are importanta la noi si cel mai important mi-am pastrat calmul, si nu doar de aparenta, ci chiar eram calma, pt ca eu nu stiu sa mimez calmul, oricat as vrea tot se vede un cap de bslaur din spate... Apoi am anuntat-o ca merg la masa si ca o astept sa mancam impreuna. Prima chestie s-a dus la pian, si-a potolit plansul si s-a jucat 3 min. Apoi si -a amintit si a incrput iar. Ma putea vedea, usa era deschisa. Am chemat-o si cand am observat ca parca ar face un pas spre mine am mers si i-am intins mana si a stat la masa in brate la mine si a mancat. Mi s-a mai intamplay cand era mixa mica, nu aveam ritmul ei la lingurita si fiecare intarziere era penalizata... Nu-mi dau seama de ce face asa, de ce reactia asta la mancare. Ea mananca orice cu placere, crl putin duce oroce mancare in gura...

In 99% din cazuri noi reusim prin atitudine pozitiva.

************************************************************************************

MIHAITA VREA SA NU MAI FIE DIFERIT !


oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S


www.alexandruconovaru.ro , www.helpsonia.com

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and (shout=www.dictionarenglezroman.ro/dictionar/shout" target="_blank">chiot, strigat, tipat, aclamatie) ."

a_alinta spune:

kay, daca nu mai bibilesti mancarea , adica daca atunci cand se scoala are mancare deja pregatita, eu cred ca nu veti mai avea perioade de astea...stiu din proprie experienta

a_alinta spune:

conchita, cati ani are fetita ta?