Unde se opresc atributiunile bunicilor?

musetto spune:

ankalaura, referitor la intrebarea pe care mi-ai pus-o: banuiesc doar, insa nu stiu exact ce discuta doctorii aici legat de educatia sexuala. Fiica-mea e inca mica (implineste in curand 2 ani), deci n-am trecut prin asta deocamdata.

Eu am precizat ca o sa discut si cu doctorul pt ca nu am studii de medicina si, in ce priveste protectia sau igiena sexuala si alte chestii de genul asta, nu as vrea sa gresesc daca ma intreaba fata ceva dincolo de ce stiu deja. La discutiile despre latura afectiva cred ca ma descurc :)

maru spune:

anka, abia acum am recitit. Si vin sa iti zic ca daca mama mea sau soacra mea s-ar fi apucat la 4 ani sa ii explice copilului despre deflorare si alte chestii ata de nepotrivite pentru varsta asta, ar fi fost jale, m-as fi isterizat pana la cer si inapoi!
eu am crezut ca fetita ta e mai mare si ca raspunsurile pe care le asteapta sunt oarecum dificil de dat!

nici eu nu sunt de acord cu secrete intre bunici si nepoti ori nepoti si bunici. Noi suntem parintii si noi trebuie sa stim ce il framanta, ce aspiratii are si tot tacamul. Daca bunicul/bunica ar fi o enciclopedie de cultura, atunci as lasa libertate ca relatia sa devina mai adanca, avand incredere in bunic/bunica ca discutiile sunt de un anumit nivel de cultura. (soacra mea a fost profesor de istorie si noi incurajam discutiile dintre Andrei si bunica pe tot ce e tema istorie, pentru ca stiu ca a fost o profesoara f iubita si apreciata)

scuze daca am fost off topic, ori late topic, ma duc sa citesc sa vad unde a ajuns discutia

Donia spune:

Eu pe varianta asta am mers si din ea decurg si celelalte.
Am vorbit cu fetita despre faptul ca unele parti ale corpului nostru sunt private, intime (cele pe care le acopera costumul de baie), si ca nu le aratam si nu ii lasam pe altii sa le atinga.
Ca o imbratisare sau un pupic sunt feluri in care ne aratam dragostea in familie si intre prieteni, dar numai daca ea si ceilalti implicati se simt confortabil facand asta.
Si ca nu discutam despre partile intime decat in familie. I-am spus ca daca are intrebari suntem mereu gata sa ii raspundem cu sinceritate (ceea ce am si facut intotdeauna) si ca nu este potrivit sa poarte discutiile astea cu altii. Iar daca o discutie sau o atingere o face sa se simta inconfortabil, trebuie sa ne spuna noua, parintilor, sau unui alt adult in care are incredere.

ankalaura, e minunat ca fetita ti-a vorbit despre ceea ce i-a zis bunica, spune-i cat de mult iti place asta, incurajeaz-o sa repete comportamentul asta. Tu nu poti sa controlezi tot ceea ce aude sau vede ea, insa daca ea vine la tine cu incredere poti oricand sa repari ceea ce, poate, strica altii.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

dodo spune:

Zi mersi ca nu s-a apucat sa-ntrebe vecinii, s-a oprit la bunica. Glumesc, of corz. Nu trebuie sa te alarmezi, uneori copiii se simt mai comod cu cei apropiati de gradul 2, ca sa zic asa, adica frati, bunici, prieteni de joaca, atunci cind au dileme, nu alearga la mami sau tati sa-ntrebe, cum am vrea noi. Ar fi bine totusi ca buni sa fie instruita cum sa iasa din "incercuire" cu alta ocazie, sau ce ar trebui sa-i raspunda cu alta ocazie. Totusi, in opinia mea, 6 ani e cam devreme pt. discutii despre sex. Baiatul meu cel mare are 8 ani si pina acum nu a manifestat interes, are cu totul alte subiecte de discutii, chiar si cu prietenii, gen cite puncte a acumulat in nu stiu ce joc, subiecte scolare si sint sigura ca daca ar avea vreo astfel de dilema m-ar intreba, de obicei eu sint abordata prima, ca eu sint "tamponul", in caz de pozna, pina la ta-su boacana ajunge "diminuata"...Eu zic, rabdare si tiutiun, lasa si bunicii un rol mai important decit cel de baby-sittera, uneori poate fi o sursa de ajutor nesperata.

filofteia spune:

Copii sunt diferiti, al meu are o pasiune pentru corpul uman... la 3 ani deja imi cumparam un Atlas de anatomie, la 6 ani si 9 luni cand a inceput scoala, le-a tinut la scoala o lectie despre circuitul sangelui prin organism... fiind vorba despre corp...discutiile au fost si despre sex...cum se naste copilul etc...etc... Foarte buna este "interiorul corpului uman" pe care o scoate acum Deagostinii... arata acolo si cum se naste un copil...asa ca citeste singur acum la 8 ani, intreaba... dam explicatii tot din carti, pentru ca mie mi s-a parut cel mai corect asa, informatia nu este gresita si ascunsa in mister, astfel incat imaginatia lui fiimiu (care este fooooarte mare) s-o ia razna.

ankalaura spune:

Ralu - asa este, ai dreptate, si putina lume gandeste asa, din pacate... Este adevarat, parca ai nitel o strangere de inima... Copilul tau nu mai este bebelus, sa stea la pupat sau sa iti sara in brate... Vezi ca incepe sa deseneze inimioare sagetate pe o hartie... Asa a vazut la niste fete mai mari
Am inceput discutiile cu ea, despre ce nu se face in public, despre ce nu se spune in public sau ce nu se discuta cu persoanele straine... Facem un fel de joc, in drum spre parc... Ea zice una, eu zic una...

Filo - apai... omul este un animalut vesnic nemultumit
Stii cum e... daca esti bruneta, vrei sa fii blonda.. Daca ai parul buclat, cu certitudine ti-l doresti intins. Iar daca il ai intins, musai sa fi fost buclat.
Ba... daca e prea des te incurca. Ti l-ai dori mai rar. cand e prea des, nu il poti coafa nicicum. Iar daca e sa il ai rar... pfuai ce il mai doresti des.....
Asa si noi doua... Tu ai fi vrut mai multa apropiere de bunici. Mie mi se pare ca UNEORI avem prea multa...

Zic UNEORI, pentru ca imediat ce ne despartim, ne intelegem de minune! Pe cuvant! Dar sa fim la distanta. Avem o problema in a imparti acelasi perimetru...

Musetto - eu am mai citit cateva lucruri pe site-uri si forumuri americane. Dar nu am fost perseverenta. O sa incerc sa ma clarific mai bine. De exemplu mie mi s-a parut foarte importanta o informatie pe care am aflat-o pe la 15 ani cred... Care nu stiu daca mai este valabila si azi. Era vorba despre inceperea relatiilor sexuale, iar pe atunci, am citit pe undeva ca dupa 17 ani sunt fetele "mature" dpdv FIZIC, pentru a avea relatii sexuale.
Cum o mai fi acum... nu e clar Dar mie mi-a ramas in cap informatia asta, si am tinut cont de ea

Maru - He he, cam ai dreptate. Noroc ca nu am ajuns inca la discutii despre deflorare Si sper ca discutiile astea sa le amanam macar pana pe la 9-10 ani, ca sa nu zic 11-12, ca s-ar putea sa fiu nerealista Bine ca sunteti ceva mai departe. Si sper ca la voi lucrurile sunt mai deschise in scoala. Din cate stiu, inca de la clasa I sunte teme de igiena, la voi (ma rog, clasa I sau cum se cheama... la 5 ani... cum e la noi pregatitorul si in US kindergarten-ul...) E un lucru bun sa se abordeze temele astea si in scoala, dupa niste criterii clare, dupa un plan bine gandit...

Donia - faina abordare. La modelul asta lucram si noi

Sper ca discutia asta sa ajute si alte mamici. Cunosc putina lume care are deja raspunsurile gata pregatite. Si cu cat te gandesti mai mult, parca mai mult vrei sa ai raspunsul PERFECT pentru copilul tau.

Cand eram eu copil (cred ca eram prin clasa a 4-a sau a 5-a...) ma apucasem sa citesc, pe cand erau ai mei la serviciu, cartea "Sfaturi pentru tinerii casatoriti" Poate va amintiti de cartea asta... Pentru vreme aceea, mijlocul anilor 80, cand nu exista nici un fel de informare, pfuai, simteam ca detin secretul universului!
Cum spuneam, cu mama nu am avut vreodata astfel de discutii, dar am avut noroc sa aflu ce aveam nevoie din cartea aia. Mai tarziu, iar am avut noroc, m-a prins revolutia in clasa a 9-a, deci la timp cat sa apara informatii si sa ma mandresc cu o foarte buna educatie intr-ale sexualului.

De aceea am preferat ca noi sa nu ne ferim de copil. De exemplu, tampoanele au stat mereu in baie, la vedere, si ea nu m-a intrebat niciodata care e treaba cu tampoanele. S-a intamplat sa o iau cu mine la epilat, la cabinet, si s-a comportat la fel ca si cum mi-as fi facut manichiura.

Dar niciodata nu am tinut-o in funduletul gol la plaja, si nu mi se pare in regula moda asta de pe la noi...

Pana anul asta, a purtat mai degraba rochite scurte, dar de acum am luat rochite lungi, iar fustitele scurte sau rochitele scurte le mai imbracam doar atunci cand nu are de topait, si stie ca trebuie sa fie atenta cum sta asezata, sa nu i se vada chilotelul sau sa i se ridice fustita...

Tot de anul asta am inceput sa alegem alt gen de chilotei... Am renuntat la chiloteii de copilas, si am trecut la cei de domnisoara. I-am luat si niste seturi de chilotel cu top, si are si un costum de baie cu tot (zice ca e sutienul ei).

M-am gandit eu ca pot incepe cu schimbarile astea, ea constientizeaza ca a crescut, ca e domnisoara, ca nu se mai poate comporta ca un copilas, si in felul asta sa ajungem si la discutii despre intimitate, incet incet...

Marox spune:

Ankalaura, nu ma bag la partea cu discutiile pe care le-a avut copilul cu bunica. E o situatie delicata, tu stii mai bine ce a fost, ce s-a zis si ce te-a deranjat.

Am insa o singura remarca, legata de rasfat. Lasa-i, mey, pe bunici s-o rasfete pe fata, daca ei accepta s-o scarpine pe spate pina adoarme, mi se pare grozav. Poate ca fetita ta o sa asocieze intotdeauna scarpinatul pe spate, senzatia aia placuta, cu bunica ei, o sa-si aduca aminte cu placere si cind va fi mare. As zice ca e un moment privilegiat si tocmai pt ca e rar, e cu atit mai placut si mai intens.

Ti-e frica sa nu se obisnuiasca fetita si sa-ti ceara si tie s-o scarpini dupa plecarea bunicilor? Da, poate ca o sa incerce...si ce daca? O sa-i explici ca asa facea bunica si nu tu. Eu vad relatia asta parinti-bunici ca o paralela cu relatia dintre parintii divortati. Copilul trebuie sa accepte ca ceea ce e posibil atunci cind e la mama nu e posibil atunci cind e cu tata si invers.

Fetita ta merge la gradinita? Asa-i ca acolo se incalta singura? Atunci care-i baiul ca atunci cind e cu bunica, fetita se lasa incaltata? Stie s-o faca, asta-i principalul.

Mie mi se mai intimpla sa le dau in gura alor mei. O consider o forma de rasfat. Asta pt ca stiu ca sint perfect capabili sa manince singuri, o fac la cantina in fiecare zi. Asa ca, daca le face placere sa mai "bebeluseasca" putin cu mine, de ce nu?

buli spune:

daaaaaa
foarte tare de acord, de fapt asta tot voiam sa zic, dar n-aveam vreme.
mie si acum imi place sa adorm scarpinata pe cap si imi ador sotul cind face asta.
cind eram mica nu m-a scarpinat nimeni vreodata.

ma rog ideea e ca un rasfat in plus nu strica.
nici ora de culcare daca se decaleaza nu e grav. mai ales daca se decaleaza pentru o poveste in plus.
noi avem regulile de la bunici si regulile de acasa.

eu cred ca esti si un pic de tot geloasa ca ii da fetei tale ce nu ti-a dat tie. poate e felul ei de a-si repara grselile.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

ankalaura spune:

Pfuuu, cu rasfatul...
Poate ca voi aveti dreptate... nu o strica nitel rasfat...
Eu am fost mai independenta. Mai bataioasa. Ea, fi-mea, e cam pe dos. Este un copil foarte sensibil, este cam emotiva, nu este sigura pe ea, se indoieste de capacitatile ei de a face un lucru - poate o tampenie de doi lei, pe care sigur o poate face.
Poate gresesc, dar cred ca nu incaltand un copil si bagandu-i mancare in gura ii dezvolti increderea in puterile proprii. Scarpinandu-l pe spate si pupand locul unde s-a lovit.
Eu sunt modelul ala care daca s-a lovit, pun un plasture. Acum, ca are aproape 6 ani. Cand avea un an jumate, pupam si eu locul lovit...
Cu dormitul... Pai eu vad o problema in asta, pentru ca mereu doarme cu ea, si apoi ii este frica sa doarma singura la ea in camera - asa spune ea, ca ii este frica. Dureaza minimum o saptamana sa o lamuresc... Stau cu ea, ii citesc, adoarme... Ne trezim cu ea peste noi. Luna urmatoare de la capat. Iar vine maica-mea, iar doarme cu ea doua trei zile, pac, iar de la capat, inca o saptamana de jonglerii ca sa doarma la ea in pat....
Sau la masa... Daca nu mananca, ok, te ridici de la masa, mai mananci diseara. Asta daca nu merg alte metode - era un timp cand i-am pus ceasul, cate 15 minute la fiecare fel. Dupa 15 minute, luam farfuria. Ea stia cat inseamna 15 minute. Manca atat cat dorea. asta s-a intamplat tot dupa o luna cu maica-mea, in care ea a umblat cu fafuria dupa fata, si i-a bagat in gura. Ei, acum, pentru ca i-am interzis sa ii mai dea sa manance ca la bebelusi, incepe cu povestile.
Din nou, nu sunt de acord. Nu sunt de acord cu conversatiile interminabile, la masa, cu copilul. Nene copilul cand e la masa, trebuie sa manance. Bun, cere paine, vrea apa, mai intreaba o chestie. Dar de aici pana la conversatie, e cale lunga!
Sau... povesti... "vaaaiii, ia uite ca ma intrece! Ooooo, dar ce frumos a mancat fata!" Treaba asta cu intrecerea sau cu minunarea excesiva nu mi se mai pare normala la 6 ani. Edit ca sa spun ca una e sa se intample din cand in cand, in gluma, sau cand e si cea mica in piesaj, si alta e sa se intample "by default", la fiecare mic dejun, pranz si cina...
Bineinteles ca apoi ma mai stresez cateva zile pana se regleaza si mananca normal cand o asezi la masa. Adica mananca. Nu cu vrajeli, povesti, concursuri, insistente, hai baga in gura, hai inca una, stai ca pun eu de o parte cat sa mananci, etc...
Ca se mai intampla sa glumim, desigur. Ca doar nu fac armata cu ea la masa. Dar este altceva.

Marox spune:

Ankalaura, eu am impresia ca bunica mea s-a reincarnat in mama ta. Probabil d-aia iti spun ca e bine sa lasi bunicii sa rasfete copiii, pt ca eu am fost super rasfatata de bunici: leganata pe picioare ca sa adorm, spus povesti la masa ca sa deschid gura, dormeam cu bunica in pat si-mi spunea povesti...ufff, ce amintiri frumoase! Acuma e drept ca eu am crescut la bunici, asa ca parintii mei nu prea erau la curent cu metodele de educatie aplicate de bunici, probabil ca n-ar fi fost de acord cu totul.