Unde se opresc atributiunile bunicilor?
Raspunsuri - Pagina 2
J G spune:
Nu mi se pare ok sa preziniti imagini apocaliptice legat de asta. In nici un caz.
Prea protectiva? Eu nu sunt de acord cu mersul asta al lucrurilor "oricum se va intampla aia si cealalta, atunci ce sens are". In masura in care eu pot controla ce aude, o fac.
Cat despre deschis discutia cu mama ta aici nu ma bag eu fiind genul careia i se rupe daca mama sare in sus sau nu atata timp cat stiu ca am dreptate si sunt pe tarlaua mea (educatia copilului). Scuza-mi exprimarea plastica e generata de parinti de genul mamei tale care scot golaneala din mine.
Vreau sa subliniez de ce raspund la acest subiect: lucrurile care mi-au fost spuse cand eram mica m-au afectat foarte mult si inca ma afecteaza intr-o masura mai mica. Subiectul sex este extrem de sensibil mai ales la fete si trebuie atentia mare, parerea mea.
J si Carla (05.02.2006)
ankalaura spune:
JG - cred ca aceleasi motive le am si eu... Nu numai ca totul era rusine si jena si probleme, urat si gresit, dar de fapt, mama nu a avut niciodata vreo discutie cu mine, in afara de una singura, despre menstruatie (desigur, stiam deja totul de la fetele de la bloc...) In rest, absolut nimic, ba chiar era ingrozita de perspectiva...
Tocmai de-asta ma si surprinde intr-un fel schimbarea ei radicala, chiar daca imi dau seama ca nu este decat o manifestare efectiva a regretelor, a constientizarii ca a gresit cu mine, cand eram copil.
Pe de alta parte, o si inteleg...
Nu imi vreau o solutie radicala de genul "nu faci ca mine, nu mai vezi fetele". As fi bucuroasa sa aiba incredere in ce facem noi ca parinti, eu si sotul meu, si sa nu se mai amestece chiar asa de mult... In fine, vad eu cum vom gestiona chestiunea asta...
Ramonika - da, ai dreptate, copilul poate vedea si auzi o multime de lucruri. Ba chiar am prietene cu copii la alte gradinita, mi-au povestit exact ce spui si tu... La noi vad ca nu s-a intamplat inca.
Sincera sa fiu, mai groaza imi este de ce aude pe strada decat ce ar putea auzi de la colegii de gradinita.
Pana acum a fost la o gradinita privata unde lucrurile erau bine gestionate, nu am auzit pe cineva sa se planga de niscaiva obiceiuri urate, cuvinte urate, injuraturi, scuipat, etc... Asta... nu neaparat pentru ca era o gradinita privata, ci pentru ca educatoarea era atenta cu ei, nu ii lasa sa se zbenguie aiurea de capul lor, vorbind vrute si nevrute.
Dincoace unde e acum, e o gradinita de stat langa bloc, unde am inscris-o ca sa o pot lua eu la 12 (cea mica avea 2 luni in septembrie). Lucrurile sunt relativ ok, nu am auzit-o vorbind prostii, si nici pe alti copii de aici nu i-am auzit. Educatoarea isi mai face si treburile ei la catedra si ei se cam zbenguie aiurea, nu ii supravegheaza corect, da na...
Si in fond, sa zicem ca aude o discutie despre sex. Vine si ma intreaba. Si ii dau o explicatie. Nu stiu in momentul asta ce explicatie, chiar ma gandeam recent ca trebuie sa imi stabilesc deja raspunsurile pentru chestiunile astea delicate.
Dar sa ii dea explicatia asta altcineva?
Aaa, daca o cresteau bunicii, era altceva. Nu puteam fi eu prezenta, ok, cum le-am delegat copilul, insemna ca le-am delegat si raspunderea asta.
Daca era mai mare, si primea explicatii la ora de igiena, iarasi nu ma suparam.
liliac1 spune:
Ancuto, stii ce mult te apreciez si cat de tare imi place cum iti educi fetele...iar problema cu bunicile o avem amandoua. Eu intr-o oarecare masura am profitat de faptul ca a mea mama este mult mai aproape si santajul cu "n-o mai las la tine daca nu respecti anumite reguli" a dat roade pe ici pe colo.
Am fost surprinsa de faptul ca Andra in prima instanta ii povesteste bunicii ce framantari are, cu toate ca eu sunt o mama f permisiva si deschisa la orice.
Prima discutie despre sex...pe maica-mea a bulversat-o si a tinut sa imi spuna in cel mai scurt timp posibil. Am reusit sa o dregem noi din condei.
Poate ca o discutie la modul cel mai calm si matur posibil va indrepta situatia, poate ca daca ii veti explica mamei tale, atat tu cat si sotul, ca anumite probleme se discuta prima data cu parintii, atunci va lua si ea atitudine, daca ii veti cere explicit bunicii ca inainte de a-i da o explicatie nepoatei sa va intrebe pe voi daca poate sa o faca ea sau nu...ar putea ajuta situatia.
In prima instanta, raspunsurile bunicii la intrebarile sacaitoare ale nepoatei ar putea fi de genul: "hai sa o intrebam pe mama, ca poate ea stie sa ne zica mai multe, eu sunt mai batrana..."
Si nu, tu nu ai niciun fel de probleme cu capul ci esti o mama responsabila care simte nevoia sa faca totul cat mai corect cu putinta.
flower-power spune:
Anka, se pare ca problema e intre tine si mama .Inca reuseste sa te domine si asta te enerveaza ."se comporta de parca ea ar fi mama copilului, si nu eu..."
Te inteleg si aprob intru totul ca doresti ca pe copiii tai sa-i educi tu . Ca ne place sau nu sa recunoastem unii dintre parintii nostri chiar au gresit in ceea ce ne priveste . Si acum incearca sa isi ofere o a doua sansa prin copiii nostri .Numai ca folosesc aceleasi metode de educare=frica/infricosarea/manip ulare/ascunderea(trunchierea)/omiterea adevarului .Ori asta nu cred ca e bine de loc.
Cred ca o discutie sincera si pe cat posibil neinfluentata de sentimente (chiar daca nu tocmai placuta pt mama ta)trebuie sa aiba loc intre voi (de dragul fetitelor tale, de data asta)in care sa afle ca tu ai o alta varianta de a-ti educa copiii decat a avut-o ea. Chiar de nu-i va pica bine, gandeste-te ca o faci in interesul copiilor tai.
"Este coplesitoare, o simt ca ma invadeaza. Din pacate, nu prea exista o solutie, decat sa pastram distanta cat mai mult, pentru ca cu maica-mea nu se poate discuta. Este "modelul" care are "numai ea dreptate"; un lucru, daca nu ii place, este "urat", sau gresit, sau oricum altfel, dar nicidecum nu e vorba ca altcineva ar putea avea un alt punct de vedere..."
Cunosc atat de bine modelul ...Numai ca in cazul nostru era vorba de bunica paterna. Era atat de inversunata in a avea ea si numai ea dreptate si de a fi tot timpul in charge incat si acum dupa 4 ani de cand nu ne vedem nu s-a schimbat absolut deloc. Trist...
Problema nu e la tine, crede-ma. Trebuie doar sa-ti gasesti resursele pt a-i tine piept. 
sorana spune:
Da si eu am problema asta. sau am avut-o, mai corect spus.
Fi-mea are aproape 7 ani.
De la gradi o ia bona (care mi-e matusa) la 1 jumate si care sta cu copilul pana la 5-6 seara cand venim noi acasa.
Noi suntem atei, amandoi foarte realisti, ca sa zic asa, si inclinatii spre partea stiintifica a lucrurilor.
Toate explicatiile pe care le primeste fi-mea de la noi sunt reale/realiste pe intelesul ei. Exemplu concret: De ce apare curcubeul. Eu i-am explicat descompunerea luminii in culori ROGVAIVI si i-am adus si un "discul lui Newton" sa inteleaga, bona i-a zis ca e "zambetul lui Dumnezeu dupa potop" 
Si am aflat ca mai si intra cu copilul in biserica cand o ia de la gradinita.
Eu una am abordat problema foarte direct. I-am spus bonei: uite care e treaba - noi suntem atei si ne crestem copilul in spiritul gandirii logice si critice. Fara bau-bau, si zeitati te rog. Vorbim si citim povesti fantastice, despre zane si unicorni DAR stim si ne asiguram ca am priceput cu toii ca sunt povesti, ca sunt din imaginatia oamenilor, nu realitati. Deosebim realitatea de imaginatie.
Si daca nu stii explicatia unui fenomen natural ii spui fix asta "nu stiu de ce se intampla asta, o intrebam pe mama"
Pe partea cealalta eu am tot vorbit cu fi-mea despre religii, diversitatea opiniilor, frumusetea lumii prin diversitatea ei si despre lipsa discriminarii pe baza a ce crede omul.
Si apoi i-am si spus ca bona asta crede ea, e credinta ei. Si ca pentru ea are valoare de adevar chestia asta. Chiar daca pentru mine nu.
In fine asta e foarte greu de priceput la 5 ani.
Adica adevarul nu e unul, universal valabil ci ce e pentru mine adevar pentru altul e minciuna si invers.
Si i-am mai spus ca ea, copilul, cand va fi mai mare si va citi mult si va avea multe informatii poate ca si ea va adera la o religie sau alta ....
Si i-am mai zis fiica-mii ca daca vrea informatii despre religie poate ca ar trebui sa o intrebe pe bona, ca probabil stie mai multe decat mine ![]()
Oricum este destul de greu de gestionat un conflict de opinii de genul sex, religie, etc.
Macar am avut doar unul - ca la sex bona nu se baga ![]()
Sorana si Monica (6 ani)
Teledon pt Mihaitza in reteua Romtelecom
0 900 900 320-pt 10 euro
0 900 900 325-pt 5 euro
filofteia spune:
Anka...atat timp cat relatia voastra este ocazionala, eu cred ca nu are rost sa-ti faci atatea griji.
Faptul ca fetita ti-a spus tie asta mi se pare cel mai important, invat-o sa nu "plece urechea" la altii, sa-ti ceara si tie parerea...pentru ca ce i s-a intamplat acum cu bunica se poate intampla oricand, cu oricine...
Iti dau doar un exemplu...o matusa, careia i-a murit sotul (batran si bolnav), ne ducem la priveghi..si nepotelul de 5 ani, intreaba de ce a murit...la care matusa ii raspunde "Ca n-a fost cuminte!"
, noi am ramas masca (este fosta invatatoare
) si bineinteles ca am replicat, dar daca nu eram acolo??? Era vorba de o fractiune de secunda...
Apoi la scoala o sa vezi cate vorbesc copiii... important este sa vina sa-ti povesteasca tie.
Fania spune:
Anka eu cred ca problema e la tine, dar probabil te-a luat prin surprindere, discuta cu mama ta cum vrei sa-ti cresti fetele si ce informatii doresti tu sa primeasca.
Eu am in mama o incredere absoluta, am crescut cum poate putine fete cresc, ea a fost cea mai buna prietena a mea si este si a baiatului meu, a fost confidenta mea si am discutat si discut orice problema intima cu ea.
Aceasi relatie sincera o am si cu baiatul meu si nu m-am suparat atunci cand a intrebat-o prima oara pe mama ce inseamna sex si cum se face, pentru ca am aflat chiar de la ea, DAR, i-a subliniat copilului ca poate discuta si cu mine aceste lucruri, l-a incurajat si i-a explicat ca sunt o mama care ii va explica corect si de care el nu trebuie sa se fereasca niciodata, drept urmare, probabil pentru a verifica cele auzite am primit si eu aceleasi intrebari.
Sigur, din ce ai descris tu e un pic alta relatie dar cred ca esential nu este cine ii da explicatiile ci esenta si anume ca aceste explicatii sa coincida si in final sa fie cat mai aproape de realitate.
Este important ca tu sa sadesti increderea copilului tau in tine pentru discutii libere, eu raman uimita cu ce intrebari vine, datorate informatiilor trunchiate aflate de la copii de varsta lui sau cu 3-4 ani mai mari care nu discuta cu parintii.
[poze]
Fania spune:
Anka eu cred ca problema e la tine, dar probabil te-a luat prin surprindere, discuta cu mama ta cum vrei sa-ti cresti fetele si ce informatii doresti tu sa primeasca.
Eu am in mama o incredere absoluta, am crescut cum poate putine fete cresc, ea a fost cea mai buna prietena a mea si este si a baiatului meu, a fost confidenta mea si am discutat si discut orice problema intima cu ea.
Aceasi relatie sincera o am si cu baiatul meu si nu m-am suparat atunci cand a intrebat-o prima oara pe mama ce inseamna sex si cum se face, pentru ca am aflat chiar de la ea, DAR, i-a subliniat copilului ca poate discuta si cu mine aceste lucruri, l-a incurajat si i-a explicat ca sunt o mama care ii va explica corect si de care el nu trebuie sa se fereasca niciodata, drept urmare, probabil pentru a verifica cele auzite am primit si eu aceleasi intrebari.
Sigur, din ce ai descris tu e un pic alta relatie dar cred ca esential nu este cine ii da explicatiile ci esenta si anume ca aceste explicatii sa coincida si in final sa fie cat mai aproape de realitate.
Este important ca tu sa sadesti increderea copilului tau in tine pentru discutii libere, eu raman uimita cu ce intrebari vine, datorate informatiilor trunchiate aflate de la copii de varsta lui sau cu 3-4 ani mai mari care nu discuta cu parintii.
[poze]
CRIXIA spune:
ankalaura eu sunt de partea ta pentru ca ma regasesc, intr-un fel sau altul, in situatia ta!
Despre sex inca nu m-a intrebat, doar despre burtica, despre bb, a urmarit de la inceputul sarcinii evolutia lui bb, a pus intrebari despre confortul lui bb, despre hrana lui, despre cum va iesi. La toate i-am raspuns eu, cum am stiut, pe intelesul ei.
Avantajul la tine este ca este vb de bunica materna, cu care ar trebui sa ai mai mult curaj in a-i spune ce si cum vreti voi sa cresteti si educati copilul. Normal, nu discutii la distanta, dar data viitoare poti deschide subiectul.
Ascultam ieri o emisiune la radio, despre educatia parintilor, iar explicatia psihologului a fost: noi am trait limitati, iar acum, noi suntem cei care trebuie sa ne educam primii, sa stim cum sa selectam din viata asta plina ceea ce trebuie sa oferim copilului nostru.
Se mai spune ca bunicii se comporta cu nepotii cum nu s-au comportat cu copii lor..., dar asta nu insemna ca se poate recupera timpul, discutiile pierdute! Traim altfel acum, si indiferent de alte motive, trebuie sa inteleaga ca parintii sunt cei raspunzatori de educatia copiilor! Cand vezi un copil razgaiat, alintat - spui Vai, parintii lui l-au alintat prea mult!!! dar poate nu e asa, poate sta prea mult cu bunicii, iar parintii cu greu pot repara "dragostea" excesiva a bunicilor!
Cri mami de
Ale ( 2003) &
+27 sapt 
XIO spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ankalaura Sunt nervoasa de nu se poate. Ma intreb din nou daca nu cumva am EU o problema cu capul! ![]() Si mi se pare cumplit de dificil de gestionat relatia asta cu bunicii. Mai precis, a maica-mii cu fi-mea cea mare. In regula, sunt de acord, bunicii isi iubesc nepotii, ii rasfata, etc. De ce se considera ca asta e ok, nu stiu, dar in regula, am inteles... Toata lumea zice ca asa e normal, deci trebuie sa fie normal ![]() Dar pana unde merge implicarea asta? O sa exemplific si cu ce probleme cred eu ca ma confrunt. Dar voi ce credet, e exemplu - bunica este cea care trebuie sa explice fetitei care e treaba cu menstruatia? Sau mama? - Dar treaba cu nasterea? - Dar despre a iubi un baiat? Sa zicem ca fetita se nimereste sa intrebe. O intreaba pe bunica. Ce face bunica atunci? Se apuca de explicat? Amana cumva? Ii spune mamei? Se sfatuieste cu ea? Nu cu genul asta de probleme ne-am confruntat, dar cumva pe aproape. Deci nu vorbesc de lucruri cotidiene! E in regula ca bunicii sa faca educatie. Sa corecteze copilul. Sa ii explice. Sa ii spuna ce e bine si ce nu, cat timp e vorba de a manca frumos, de a pune mana la gura cand stranuta, de a nu lovi alti copii,... Mi se pare normal ca bunicii sa se implice in activitati diverse... Mers la teatru, citit povesti, raspuns la intrebari despre luna si stele, despre flori si animale, despre buna crestere... Dar mai departe? Si, bun, sa zicem ca bunica nu are pe unde sa scoata camasa, si porneste sa explice nepoatei cum e cu.. habar n-am.. relatiile sexuale sa zicem. Si apoi? Ce trebuie facut? Trebuie sa spuna imediat parintilor ce a discutat cu copilul? Ramane ca in gara? Sau cum??? |
Sincera sa fiu imi amintesc cum am vorbit su strabunica mea despre baieti cand eram mica.
Era noaptea , facea prajituri si ne-am facut unchiile cu faina.
Mie imi placea de un geaman, Dragos, ca fratele lui nu arata asa bine ca el.
Eram micuta, 6-7 ani , dar o tin minte ca pe una dintre cele mai frumoase discutii tocmai pt. ca a fost cu strabunica.
Stai linistita , nimeni nu ti-o fura pe fiica ta , tot fiica ta ramane si bunicii raman tot bunici, mie mi se pare ca esti geloasa.
Am mai citit putin si m-am edificat.
Problema ta este ca mama ta nu a avut acest discutii cu tine, dar le are cu fiica ta . Deci nu esti geloasa ca o priveaza pe fiica ta de discutiile cu tine , ci ca ii ofera ei ce nu ti-a oferit tie.
Eu ti-as propune sa treci peste asta si sa nu o privezi pe fiica ta de momente placute. Foarte bine ca mama ta si-a dat seama ca a gresit cu tine si acum nu mai greseste si cu nepoata ei.
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
***Fur is for petting**
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/greecky/
