cu ce program e bine sa incepem gradinita ?
Raspunsuri - Pagina 2
ruxandraru spune:
Salutare! Eu am avut o experienta neplacuta cu al meu pe cind avea 1 an si trei luni, l am dat la o gradi particulara cu program intreg si a fost foarte neplacut, s a speriat, nu s a acomodat si am aminat momentul. Vorbind mai apoi cu o educatoare extraordinara, iesita din sistem, mi a explicat ca ea voteaza pentru acomodarea treptata a copilului, fiind oricum un moment destul de traumatizant pentru el. Desigur, depinde de la copil la copil, dar majoritatea au astfel timp sa inteleaga ca nu sint abandonati, ba mai mult, ai o sansa, ca parinte, sa si doreasca el singur sa ramina cu prietenii la somn, la masa etc. Asa ca noi vom urma acest sfat si sper sa decurga bine lucrurile...
Rufus spune:
E bine sa-l dai direct la programul lung. Dar asta-i teoria.
Ana a mers la program mediu, adica vine acasa sa doarma. Am optat pentru asta intamplator, dar acum zic ca e bine asa. Doarme si 4 ore dupaamiaza, atat de obosita e dupa gradi. Acolo nu ar fi putut dormi atata si, in general, nu doarme mai mult de doua ore cand nu merge la gradi.
Intr-o zi a ramas sa doarma acolo (avea o lectie deschisa dupa somn). N-a fost incantata, a miorlait putin dimineata, dar a dormit fara probleme, langa cea mai buna prietena. Si gata si cu adaptatul la program lung. Acuma ne bate la cap ca vrea sa mai doarma acolo. Poate conteaza ca e mai maricica, are 4 ani in curand.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
Gargoyle spune:
Nu cred ca exista o regula si de fapt depinde si de disponibilitatea de timp a parintilor. Eu am fost categoric pentru adaptarea treptata, cat mai usor cu putinta. Nu-mi place ideea de "arunca-l in apa ca se invata el, toti o fac".
Stiindu-mi fata reticenta fata de straini, lipita de mine si foarte prudenta cu orice e nou, am pregatit-o vreun an inainte de gradi. Am laudat gradinita de parca e cel mai minunat lucru din lume (desi amintirile mele de cand mergeam si eu sunt teribil de neplacute). Tot ce facea bine, facea precum copiii mari de la gradi... etc. Am vizitat locul de 3 ori.
In sfarsit am inceput cu programul scurt, fara masa, de unde am luat-o chiar mai devreme. 3 saptamani a plans, dimineata de dimineata. Se cutremura gradinita, stiau cred si vecinii de la 5 case distanta cand veneam noi, fiindca fi-mea cand plange, apai plange frate, iti arata intreaga ei suferinta, sa nu se indoiasca cineva.
DAR. Ii placea (place) acolo, de copii, de educatoare, de ingrijitoare, ceea ce facea... doar ca ar fi vrut sa stau si eu cu ea. 5 minute de urlete (maxim) dar cand ajungea la clasa se lasa pacea. Cumva-cumva o linistea educatoarea si apoi isi vedea fata de joaca ei si de restul.
Dupa 3 saptamani fix, s-a linistit si n-a mai plans nici macar o data. Dupa o luna mi-a zis ca vrea si ea la masa, sa manance cu ceilalti colegi. Acum a inceput si programul cu masa si e foarte bine.
(primele 2 saptamani de gradinita nu s-a atins de micul dejun, asa ca e clar ca n-ar fi mancat nici la pranz). Si vede dormitoarele, stie ca ceilalti dorm acolo si o tenteaza si asta, ar vrea sa incerce... (nu planuiesc sa o las sa doarma, dar ma bucur ca ii surade ideea).
Asa ca stiu ca am facut exact ce trebuia. Nu am renuntat sa o duc cand o vedeam cu inima stransa cum se uita la mine hohotind de plans (tati intreba mereu cu o fata chinuita daca nu cumva traumatizam copilul si daca n-ar trebui sa amanam si el e ala mai "dur" din famile), n-am mai urcat cu ea la etaj ci lasam pe cineva de acolo sa o duca - o despartire mai lenta era categoric una mult mai grea.
A fost greu, o perioada ma tinea asa strans de mana pe strada ca ma durea, de frica sa nu ma piarda cred... ma urmarea in casa peste tot, nici la baie nu ma lasa.... Dar categoric, daca nu stiam ca toata agitatia dura doar cateva minute (si la un moment dat devenise in parte teatru), daca as fi gasit-o plansa si trista, daca as fi vazut ca trebuie fortata ca sa mearga si daca nu mi-ar fi spus chiar ea ca "ii place mult, mai vrea la copii, dar ca o sa mai planga un pic", o retrageam imediat.
A contat enorm gradinita( cautata indelung), am dat-o la particulara ca sa stiu sigur ca cineva se ocupa in mod special de ea... la stat nu prea au timp sa dea atata atentie fiecaruia. Eu pe cuvant ca nu ma asteptam ca dupa doar o luna sa stea si la masa si sa fie fericita ca o face... ma inarmasem cu multa rabdare pentru cateva luni grele.
Cam asta e... fiecare isi cunoaste puiul. Un copil sociabil, care sta si cu altcineva din afara familie fara sa protesteze, care se duce zambind la persoane pe care nu le cunoaste, etc eu zic ca poate fi lasat si la somn direct. Dar daca e mai timid, mai impresionabil sau sensibil, e bine sa fie luat cu binisorul. Ce rost are sa-l sperii, sa-l "traumatizezi"... poate se adapteaza, dar poate ajungi sa te lupti 4 ani dimineata de dimineata sa-l convingi sa mearga cum stiu pe cineva ca face...
Alegeri bune va doresc!
Mami de pisicuta 
(28.06.2006)
ingridnen spune:
Noi am inceput si continuam cu program "mediu". De la 8 la 13.
Mananca pranzul acolo, pe urma il ia bona, merg in parc, dupa aceea mai mananca odata acasa si se culca
Ingrid si Cristi 6 ani