"va dati copii"

stiu ca poate titlul nu este chiar inspirat, insa nu stiu cum sa fac: rudele, a se citi cumnate, mama si sora imi cer sa le dau si lor fetita mea acasa la ele de ex in week-end sau macar o zi, dar eu nici nu vreau sa aud asa ceva. Am incredere in ele ca au grija de ea, insa eu nu suport sa o stiu plecata undeva cu altcineva in afara de tati sau acasa (pot sta si cu rudele sus amintite, dar la mine acasa. Acum eu nu stiu daca atitudinea asta a mea este normala sau nu, atitudine pe care de altfel si tati o are. S-a intamplat ca soacra mea sa-i dea fetita cumnatei mele (sora sotului) cat timp noi nu eram acasa. Cand am ajuns acasa m-am crizat (in sinea mea), dar si sotul si ne-am dus imediat sa o luam. Repet am incredere in ele, dar parca nu suport sa o dau nimanui. Dar impreuna mergem la rude, atunci nu este o problema si stam destul. Nu imi doresc sa fiu o mama posesiva nici acum si nici in viitor, dar parca am pitici pe creier La fel cand au venit rude din alt oras la noi si au luat-o sa o plimbe pe afara mi s-a parut o eternitate pana cand s-au intors. L-am trimis pe sot dupa ea sa vada ce face, unde este... Sunt eu prea deplasata????

ruxandra_sb spune:

Ce varsta are?




Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

abramburika spune:

Da, mi se pare exagerata atitudinea ta. Depinde oricum si de varsta copilului. Da' de vacantele la bunici iti amintesti? (daca ai avut astfel de experiente). Daca spui ca ai incredere in acele rude, ca iti stii copilul in siguranta, nu vad de ce nu. Ceva rau (Doamne fereste!) se poate intampla cu copilul si in prezenta ta, nu numai pe la altii ... Nici la gradinita/scoala nu mai e sub stricta ta supraveghere ... cum faci atunci? Nu il mai dai la scoala si il cresti sub un clopot de sticla acasa, sub ochiii tai?

Copiii trebuie intr-adevar "supravegheati" si numai o mama o face cel mai bine pt. fiul/fiica sa, dar trebuie si intregrati in fam., lasati sa aiba libertatea si experientele lor. Eu sunt de acord cu lasatul la bunici, matusi, rude, pe perioade scurte (we, o sapt. in vacante).
Asta e parerea mea!

_

Concurs: o ratusca pe nume Silvia - www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Ratusca din viata mea&page=0" target="_blank"> abr1 si abr2
_

Nessuno è perfetto ... ma chi vuol essere nessuno???

diana69 spune:

Eu zic ca e intr-adevar este o exagerare prea mare.Si nu cred ca pt. tine este prea bine sa fii stresata asa de tare din cauza asta. Orice copil mai trebuie lasat cate un pic fara parinti.Eu nu am unde sa ii las ca i-as lasa si cate o saptamana.

abramburika spune:

Idem. Bine, nu acum ca e prea mica (un an jumate)... de aia ziceam ca depinde de varsta. Dar mai incpolo, da, as lasa-o pe la bunici cand o sa venim in Ro ...

Nici eu in copilaria mea nu am avut unde sa ma duc, nu aveam bunici la tara, alte rude mai apropiate si tare am mai suferit ... mai ales la inceputul anului cand fiecare povestea aventuri care de care mai frumoase pe la tara ...

_

Concurs: o ratusca pe nume Silvia - www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Ratusca din viata mea&page=0" target="_blank"> abr1 si abr2
_

Nessuno è perfetto ... ma chi vuol essere nessuno???

Puppa spune:

Cred ca exagerezi un pic. In primul rand ca un we fara bebe v-ar prinde bine. O iesire in oras sau pur si simplu sa va relaxati. Eu o duc pe fi-mea o data la 2 saptamani la mama in we si in felul astareusesc si eu sa ma odihnesc, ne mai vedem cu prietenii, fac curatenie mai repede...Dar mai stiu persoane care nu si-ar lasa copilul nicaieri si la un moment dat au ajuns cu frustrari ca nu au timp de ele, de sot, de nimic. Intr-adevar, ni se pare casa goala fara ea, dar stim ca duminica la pranz ne-o aduce acasa...Mama o mai duce si in parc, o ia cu ea la tara...Incearca sa vezi cum e, dar fara sa dai telefoane din 5 in 5 minute sa vezi ce face si fara sa te gandesti.."a mancat? a dormit? plange?" ...

http://picasaweb.google.com/cristina.catana
http://puppa.wordpress.com/

discordia spune:

fetita mea are 1 an si o luna. eu stiu ca sunt exagerata, dar ma uit la cele doua nepoate ale mele care mai tot timpul sunt plecate de acasa.
de ex, nepoata cea mare are aproape 10 ani, a fost crescuta de bunica pana la varsta de 6 ani, apoi a fost ba pe la taica-su (parintii sunt despartiti), ba din nou pe la bunica si nu cred ca a stat foarte mult cu mama ei. cealalta nepotica care este cu 3 luni mai mare ca fie-mea sta mai mult cu bona decat cu parintii si probabil vazandu-le pe ele doua ma gandesc ca fata mea nu as vrea sa fie in situatia lor de a nu se bucura de prezenta parintilor. poate cand va mai creste un pic nu voi mai fi la fel de posesiva.
unul din motive pt care sunt atat de reticenta este si faptul ca de ex cand a fost prima data la cumnata mea aceasta i-a dat sa bea suc din comert plus ca era din acela acidulat ca vezi doamne poftea copilul, a doua oara i-a dat cartofi prajiti, la fel ca ei mancau si poftea copilul, eu incerc sa ii dau o alimentatie cat mai sanatoasa si cred ca daca o invat de mica cu astfel de mancaruru otravitoare, mai tarziu nu o voi putea dezvata. mie toata lumea imi zice sa ii dau copilului sa manance zdravan, dar eu cred ca nu tot ceea ce putem manca noi ii face bine si copilului, o matusa imi zicea sa ii dau sarmale care erau cu carne de porc. cred ca aceasta neliniste a mea pleaca mai mult de la obiceiurile cu care o vor invata pe fata mea cand va merge la ei...
sper ca nu v-am plictisit, va pup

monalac spune:

eu cred ca nu exagerezi deloc.nici eu nu suport sa mi las copiii cu altcineva.daca asta simti,nu vad de ce altcineva iti impune asta.explica i soacrei ca nu vrei sa se mai intample asa ceva.

clarrice spune:

Eu nu cred ca exagerezi, mai ales daca micuta are o varsta mica. Da, varsta copilului e foarte importanta in aceasta ecuatie si foarte important este ca rudele sa ceara voie parintilor cand vor sa-i dea prajiturele, bombonele, etc, sau cand au chef sa-l plimbe pe cine stie unde. Copilul mic nu este o minge de ping-pong si nici nu este la cheremul intregului neam.
Acum eu nu spun ca trebuie sa ne crestem copiii izolati si ca rudele trebuie sa stea pe la usa sa ceara audienta, trebuie doar sa avem de respect unii fata de altii si uneori toleranta, pentru ca toate acestea, bine inteles sunt spre binele copilului. Dar, repet, rudele nu trebuie sa sara peste parinti cand vor sa ia cate o decizie cu copilul acestora, mai ales daca acesta are o vasrta micuta (< 4-5ani). Parintii trebuie sa ia atitudine cu calm si nici de cum nu trebuie sa sara la scandal.

szivarvany spune:

O voi lasa cand ma va putea suna sa merg dupa ea daca ceva nu-i convine.
Pana atunci nici vorba, mai ales ca nu ma incurca deloc

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

cllaudia spune:

Daca nu ai fi avut incredere in rude ar fi fost altceva. Sau daca rudele ar fi fost niste persoane pe care fiica ta le-ar fi vazut f rar, deci nu le-ar fi cunoscut, iarasi ai fi avut motive, cat de cat intemeiate sa nu vrei sa o lasi la ele. Dar daca spui ca rudele sunt de incredere, mergeti destul de des in vizita la ele... atunci da, mi se pare o exagerare. Si exagerarea asta nu e bine nici pt tine, nici pt copil. Din cand in cand trebuie sa mai schimbe si mediul, sa mai vada si alte persoane, sa isi cunoasca bunicii si matusile mai mult, sa le iubeasca, sa simta ca fac parte din familia ei. Nu o poti tine numai cu tine, numai sub ochii tai, nu poti sti intotdeauna ce face. O sa vina vremea de gradinita, de scoala. Atunci ce o sa faci? O sa stai tot timpul cu gandul la ea, o sa o urmaresti sa vezi ce face in pauze, eventual pe ascuns ca sa nu rada colegii de ea?

Si nu, daca o lasi la rude nu inseamna ca o faci pt ca te incurca in trebuirle casnice, si vrei sa scapi de ea. Nu inseamna ca nu o iubesti si nu esti o mama buna. Pareri din astea se poate sa auzi aci pe forum.... Si nu o lasi acolo pt 1-2 ani ci pt un week-end, si pt ca sti ca este tot in familie, cu persoane care o iubesc si care nu i-ar face vreun rau. In concluzie, eu zic sa te mai destinzi, sa accepti ajutorul rudelor si sa scapi de posesivitatea asta exagerta. O sa vezi ca o sa fie f bine si pt tine si sot, dar si pt copil...