Mame singure prin alegere personala

avmaria spune:

Rufus, nu ti-am raspuns, nu cred ca asteptai un raspuns si nu cred nici acuma. Dar mi-ai ramas cumva in coltul inimii. Deci nu-ti raspund, povestesc cu tine.

Inteleg ce spui, imi place sa cred ca reusesc sa ma transpun in situatia ta imaginar. Ma gandesc ca veti fi macar 2 de tras la jug (cei mai afectati vreau sa zic). Si Ioana dar si tu. Mi-e mai simplu sa ma gandesc la tine, sa-ti sugerez sa nu iei personal o eventuala negare a familiei adoptive, sa fii cumva pregatit ca Ioana va dori sa-si cunoasca genitorii indiferent de cat de bun parinte ai fost tu. Ia-o ca pe o simpla nevoie de cunoastere de sine, de definire a identitatii, si nu ca pe-o repunere in cauza a iubirii adevaratului parinte, adica tu. Orice ti-ar spune, sa nu ai urechi de auzit (in sensul pozitiv). Doar infinita rabdare ... si susceptibilitate zero.
Ioana va lupta probabil, cu macar 2 demoni : cel al neincrederii - sistemul ei de referinta s-a surpat momentan, si cel al "de ce am fost abandonata" - de multe ori copiii se autoinvinovatesc, pe nedrept bineinteles, in cautarea unei explicatii a "inacceptabilului". Sunt mari sanse sa vrea sa-si caute genitorii - daca este posibil. Daca e cazul, accepta si gandeste-te simplu ca probabil si tu ai dori instinctiv acelasi lucru. Nu te simti dat la o parte. Las-o pe Ioana sa parcurga ce are de parcurs, stai in umbra, dar receptiv.

Nu focaliza pe chestia asta, va veni momentul atunci cand o sa simti tu ca va veni. Nu mai tin minte cati ani are Ioana. Tin minte ca e la varsta adolescentei. O varsta a transformarii - care trece neaparat printr-o etapa de negare a valorilor existente. Asta nu te ajuta deloc.
Fii pregatit, dar nu fa o obsesie din asta, fii spontan atunci cand vei simti ca e momentul sa povestiti. Va fi bine, ai sa vezi. Sant alaturi de tine cu cele mai pozitive si sincere ganduri.

avmaria spune:

Principe, eu te cunosc pe tine de cand cu suferinta Emmei care m-a afectat foarte tare. Te-am sorbit zilnic cand veneam si citeam in tacere... Cumva sugeam putere de acceptare din mesajele tale. N-are nimic de-a face cu mesajul de fata, e doar un remember Emma...

Ca sa revin on topic, nu inteleg nici sa ma tai "intelegerea" ta urmatoare a topicului, pe care iti bazezi argumentariul : "zau daca inteleg aceste calcule ... cum si in ce fel este mai bine ptru un copil? nu exista un raspuns standard,binele este relativ.
Eu personal nu consider ca a da viata trebuie trebuie sa fie socotita o binefacere cand este facuta cu premeditare."

Nu a pretins nimeni la o binefacere, subiectul e cu totul altul. Sincer ezit, nu stiu daca sa iti recomand sa mai citesti o data subiectul cap-coada sau sa consider ca ar fi o pierdere de vreme si sa-ti confirm ca ideile preconcepute nu ni le mai scoate nici Praslea-Prepeleac din cap, ca ideea insasi de discutie pe forum e doar o iluzie, ne imbatam cu apa rece - prostii ca mine care nu au altceva mai bun de facuta la ora asta tarzie.

Suerte ...

principe spune:

Maria,uite,daca poti sa-mi explici asta?

am sa revin sa explic ce ai ingrosat din mesajul meu.

avmaria spune:

Principe, nu te obosi sa mai vii sa explici ce ai ingrosat, cel putin nu mie, eu am spus ca e un gest egoist OK?

Io n-am ce sa-ti explici tie in citatul respectiv, degeaba ai gasit tu un post din 30 de pagini, eu iti repet ca nu asta s-a dezbatut pe atatea pagini. S-a dezbatut ca e rau sa faci un copil singura, nu faptul ca ar fi o binefacere. Tind sa cred ca abordezi problema in felul acesta ca sa fii finuta vezi doamne, sa nu spui direct ce gandesti.

Tu numai precizeaza-mi mie te rog, ca nu ai fost prea clara (vorbeai de TOTI copiii) : si tu ai facut copilul din stiinta, din atingerea unui tel, nicidecum din dragoste ? Sau numai de noi astialalti e vorba ?

principe spune:

Eu credeam ca am spus clar ce gandesc,se pare ca nu.

Am citit pana pe la pagina 16 post cu post,apoi mai pe sarite.Adevarat,am citit toate postarile lui Rufus ca sa-i inteleg nelinistea,am inteles cum isi pune problema....de aceea i-am si scris.
Pana la pagina 15 s-a vehiculat mult "binele" si nu numai in mesajul citat de mine....ca apoi s-a mai atenuat,nu stiu,n-am mai citit tot.Dar,asta nu-mi ia dreptul de a analiza si eu,prin prisma mea,aceasta idee de bine,chiar daca s-a ajuns sau nu la un numitor mai mult sau mai putin comun.
Am spus ca binele este ceva RELATIV,am vazut ca si
ptru Rufus,de aici si nelinistea lui si intrebarea "i-am facut un bine ioanei sau ar fi putut avea parte de un mai bine??" si eu ca parinte biologic imi pun des intrebarea:sunt eu cel mai bun parinte ptru copilul meu,ai ofer eu tot ce are el nevoie?..nu stiu.. si nu am cum sa stiu....pot sa fac efortul sa dau ce-i mai bun din mine.
De aceea am spus ca nu pot intelege calculele cum si in ce fel este mai bine....ptru ca nu sunt calcule matematice....viata este o ecuatie cu prea multe necunoscute,si nu le pot rezolva eu ci doar timpul.
Rufus,in opinia mea, a atins acea dragoste care nu este egoista,care este mai presus de ce simte el,este dragostea ptru binele cel mai bine al ioanei.
Am spus ca binele este relativ,de ce? pentru ca depinde cu ce-l masori.daca-l masori cu ceva mai bun decat ce ai...atunci binele detinut devine mai putin bun ...m-am explicat?
In cazul copiilor voastrii(rufus,tzuni si al tau)sigur.. binele oferit de voi,este mai mult decat binele detinut de ei innainte ca sa fie ai vostrii...ar fi putut exista un mai bine dacat cel oferit de voi?poate ca da,poate ca nu....este ceva atat de relativ,ca mai bine nu ne macinam(aviz lui rufus9 si lasam viata sa-si duca cursul,sa acceptam ca acesta ete binele cel mai bun.
Am spus ca a da viata unui copil poate fi socotita o binefacere doar cand exista optiunea sa nu-l las sa se nasca..DUPA ce a fost creeat,conceput.in rest,cand planifici un copil(indiferent cum:cu tata cunoscut ,necunoscut,fiv....aici ma includ si eu ) nu poti spune ca ai faci un bine ...cui faci bine ?el nu exista.se poate spune ca fac bine ovulului,ai dau sansa sa se fecundeze? atunci celorlalte ovule le-am facut rau?Facem copii(vorbesc despre mine)sau incercam sa-i facem.. din acelasi motiv din care vrem sa ne indragostim,sa iubim,sa avem o familie,sa fim fericiti,sa dam si sa primim bucurie....pe scurt ..asta-i viata.
Am spus ca a creea viata nu neaparat inseamna dragoste.
DA,un om de stiinta poate creea viata pur ptru stiinta.
O femeie poate da nastere ptru a experimenta nasterea,ptru "a intra in randul lumii"ptru x motive care sa nu aiba prea multe in comun cu dragostea parentala.......s-au vazut cazuri.
Dar cred ca in adoptia unui copil primeaza dragostea ptru copil,innaintea implinirii personale.....am zis ca este ce cred eu...nu ma pune sa dezvolt...nu am facut lege din sentimentele mele.

Cat despre intrebarea care mi-ai pus-o in final,te las sa tragi tu concluzia din ce am scris mai sus....daca chiar crezi ca acolo as fi vrut sa ajung fiind atat de finuta pe cat m-ai socotit.


edit sa-mi cer scuze lui Rufus ca am luat in discutie cazul lui si deasemeni mariei si lui tzuni.

avmaria spune:

Principe, precizez ca eu nu am adoptat. Dar cred ca stii prea bine...


Cu adoptatul, cum vad eu lucrurile : cand e vorba de primul copil adoptat, in majoritatea cazurilor infierea e urmarea unei probleme de infertilitate in cuplu. Acesti oameni isi doresc copii din motive probabil similare cu ale mele si ale tale. Deci nu suntem diferiti prin nimic decat printr-o problema de ordin biologic.
Cand o familie are copii biologici si totusi infiaza sau nu face copii biologici desi poate si prefera sa infieze, atunci vorbim de bunatate. Eu cunosc cateva cazuri aici in Franta, dar in Romania nu am auzit personal. Nu vreau sa zic ca nu exista, ci doar nu e des intalnit.
Nu stiu in Romania daca e vorba de pile sau doar de noroc, in orice caz in Franta nu-ti da nimeni spre adoptie un copil, singur fiind. Familiile stau cu anii, nu cu lunile ca-n Romania si dupa multa asteptare, doar o parte din cereri sant indeplinite. Bine probabil ca daca vrei un copil bolnav, sau mare, e mai usor. Dar din pacate pe acestia nu-i prea vrea nimeni.

Eu iti propun, pt conformitate, sa nu scoatem binele / binefacerea din contextul in care s-au discutat. S-a incercat apararea impotriva acuzatiei ca faci cu buna stiinta rau copilului, explicandu-se ca aceste mame vor face eforturi inzecite pt a-si reusi misiunea de parinte. Nicidecum nu s-a pornit de la ideea ca fac un copil singur ca ar fi o binefacere. rujix a fost super clara cand a expus subiectul, nu s-a ascuns nimeni dupa deget.


Aicea iara nu suntem de acord. Nu vreau sa dezgrop mortii si sa starnesc polemici, dar am citim destule cazuri chiar aici pe DC in care binefacere ar fi fost avortul, si nicidecum aducerea pe lume a unor copii nenorociti si nefericiti.

In ce priveste intrebarea mea ultima, iti readuc aminte ce-ai scris initial


care are cu un tot alt sens decat incercarea ta de a drege-o ulterior


si raman la ideea mea, anume ca mi se pare foarte acuzatoare si lipsita de empatie analiza ta. Din punctul meu de vedere, de-a dreptul jenanta. De aceea am fost asa de vehementa la adresa ta. Pt aceasta fraza, care-ti denota gandirea. Probabil ca multi o gandesc, dar nu au pus-o in cuvinte atat de violente. Daca doresti sa mai discutam noi doua pe acest subiect, exigenta mea e sa nu te lepezi de ... pieile tale

principe spune:

acesta este mesajul meu initial . si are cu totul alta nuanta decat cea voita de tine.

ai mai citat ceva din ce am scris(nu stiu sa dau de 2 ori cuote)tu ai citat ce este scris cu verde,eu am scris mai mult decat atat,citit tot are alta nuanta nu crezi?

Am spus ca a creea viata nu neaparat inseamna dragoste.
DA,un om de stiinta poate creea viata pur ptru stiinta.
O femeie poate da nastere ptru a experimenta nasterea,ptru "a intra in randul lumii"ptru x motive care sa nu aiba prea multe in comun cu dragostea parentala.......s-au vazut cazuri

nu-mi sta in fire sa desfic firul in 4,am lucruri mai bune de facut...asa ca cu sau fara pieile mele nu lungesc o discutie fara rost si fara cap,am spus ce am avut de spus ,cine a inteles ...bine,cine nu,la fel de bine.
si chiar nu ma intereseaza sa fi deacord cu felul meu de a gandi sau eu sa fiu empatica de dragul empatiei..sau ca sa-ti cada tie bine.
nici macar nu mi-am exprimat dezacordul cu ideea in sine...asta a fost deductia ta...
se vede clar ca tu esti pusa pe harta,lucru care mie-mi displace total.
mai mult... acuzi ca voit am scris ca ai avea un copil adoptat ...eu stiind defapt ca nu-i asa...adevarat jenant.
scuze ptru eroare.
si ca sa-ti satisfac curiozitatea si inclusiv rautatea din intrebare:

"Tu numai precizeaza-mi mie te rog, ca nu ai fost prea clara (vorbeai de TOTI copiii) : si tu ai facut copilul din stiinta, din atingerea unui tel, nicidecum din dragoste ? Sau numai de noi astialalti e vorba ?"

am sa-ti raspund...

am un copil care s-a lasat asteptat mult si a aparut in momentul cand am renuntat sa fac din maternitate un tel.

ruxij spune:

Eu cred ca dorinta de a deveni mama (poti sa ii zici si telul sau scopul) este un instinct puternic si suntem conditionate genetic sa ni-l indeplinim atunci cand exista mijloacele necesare. Suntem facute asa pt. a asigura perpetuarea speciei. In trecut nu exista alta solutie pt. asta decat traditionalul mariaj, in ziua de azi dc. sunt la indemana si alte optiuni, biologia le va indemna pe multe sa isi urmeze acest instinct. Mai greu lupti impotriva acestor instincte puternice din considerente ca n-o sa aiba copilul tata. Eu asa cred si raman in continuare pro acest curent.

principe spune:

Foarte adevarat ca maternitatea este instinctuala,telul suprem si universal valabil tuturor speciilor este perpetuarea vietii...

referitor la dorinta,la telul de a fi mama( cazul meu) atunci cand faci din el un scop in viata,poti creea involuntar blocaje emotionale care sa duca la sterilitate si sau alte tulburari.

Eu nu sunt impotriva curentului,nici simpatizanta numarul unu nu sunt,o inteleg pe prietena ta si i-as da suport...de aceea am si scris inca din inceput ca nu stim cum este mai bine ptru un copil,nu exista un standard,nu putem calcula...binele ca si adevarul pot avea multe fete.
Teoretic,unui copil ai este bine langa mama si tata.practic si din pacate de multe ori nu este asa...
"n-are copilul tata",poate fi rau dar de multe ori este mai bine decat rau.

ruxij spune:

Prietena mea a renuntat la idee oricum, cel putin deocamdata, acum discutam in general asa.