Mame singure prin alegere personala
Raspunsuri - Pagina 33
buflea spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui conchita
nu-s complexata si daramata de responsabilitate, dar cred ca am o responsabilitate si, inevitabil, o suporta si ea, nu? nu ma simt singura, ci fericita. stiind ca ea nu este pe deplin si nu va fi niciodata. ea plateste pretul. nu o consolez, pentru ca nu consider necesar, nu vad de ce ar trebui sa o consolez eu pentru faptele altora. firesc nu pot raspunde, ci trebuie sa imi folosesc empatia si imaginatia. altfel, cum poti vorbi despre o absenta ca despre o prezenta? e nefireasca situatia, deci e nefireasca si abordarea. dar, iarasi, avem definitii diferite despre firesc/normalitate. situatia noastra nu mi se pare "normala", ci doar "obisnuita", avand in vedere ca facem parte din procentul ala de 60% sau mai mult. |
Da, totul vine de la mentalitatea ta ca situatia ei este "nefireasca". Exact cum ai spus, avem definitii diferite despre "normal" desi matematic vorbind, procentul de 60% ar trebui sa defineasca normalul ca mine si nu in mod traditional ... si de aici durerea ta cand intreaba de tati, eforturile de a-i raspunde la intrebari (epmatie si imaginatie). Ai dreptate cu diferenta dintre "mama singura" si "femeie singura" ... nu m-am gandit niciodata dar asa este, nu exista mame singure ...
Probabil ca tu suferi ca "femeie singura" si e greu sa te comporti ca o mama singura cand te simti femeie singura. Dar eu cred ca asta este o chestiune de timp ... in timp mama o sa balanseze femeie singura, sau in fine, asa ar trebui - si atunci n-o sa ti se mai para nimic nefiresc.
Sunt familii in care sotul sta mai mult plecat - soferii de truck, sau ofiterii - si poti compara situatiile. Tatal vine o data pe saptamana si vede familia, unde este in rest ? In cursa, sau la baza militatra X ... in cazul partenerilor despartiti, tatal vine tot o data pe saptamana si unde este in rest ? Nu sta cu noi, este in orasul X sau pe strada Y ...
A_Iulia spune:
Pai e simplu, cand tata nu e in peisaj, copilul se comporta la fel cu...cine oare? mama.
Eu am divortat cand fii-mea avea 1 an. Abia dupa divortul nostru ea si-a dezvoltat o relatie cu taica-su (se inteleg acum minunat). Pana atunci a fost lipita de mine la modul propriu. Nici afara nu puteam sa iesim toti 3 ca statea doar la mine in brate si urla daca dorea tatal s-o duca putin.
Situatia s-a schimbat de atunci, evident. Insa copilul isi trage dragostea de care are nevoie de acolo de unde gaseste disponibilitate. Gaseste in mai multe locuri? E perfect. Are o singura sursa, mama? E ok. Nu e perfect ca in modelul precedent, dar e ok.
ruxij spune:
Conchita, imi pare rau, but the good news e ca fata ta o sa treaca peste si nu o sa mai aiba aceste reactii de acum, cu cautat daddy si respins pe tine. Acum inteleg ca e greu. Oricum ea e mica si cu cat sunt mai mici, cu atat se refac mai usor.
Eu afirm ca nu e o nenorocire sa fii mama singura si nici sa cresti fara tata,nu pt ca ignor nu stiu ce, ci pentru ca sunt o persoana foarte optimista. Life comes at you fast, cum zice ala din reclama, eu sunt pregatita sa o iau asa cum se intampla, fara drame exagerate.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita eu nu exist cand este si tati cu noi. iar dupa ce pleaca, ea nu vrea ca eu sa exist. ma impinge, fuge de langa mine, chiar ma loveste. si se uita pe geam dupa tati. |
Nimeni, dar nimeni nu poate intelege aceste clipe, fara sa le traiasca. Asta-i motivul pentru care practica bate intotdeauna teoria.
Pentru o fata tatal e mai mult decat un parinte: este iubitul ideal, prima si singura dragoste adevarata. Iar cand iubitul nu-l ai alturi, te doare-n cot de mentalitate.
buflea, crede-ma, cand ti-e dor de tata (mama), asta iti vine din suflet. Nu din mentalitate.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
szivarvany spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adina Iulia Mamagiuliei, eu am trecut cu bine de adolescenta, in cazul exact similar ca al Giuliei. Si in afara de problemele inerente si specifice varstei, n-am avut altele. Eu cred ca trebuie sa ai foarte mare grija cu atitudinea ce o adopti fata de situatia voastra in fata Giuliei. Ca tot s-a mai discutat, daca o sa lasi impresia ca normalitatea este formata doar din familie cu 2 parinti si familia monoparentala este anormala, copilul va gandi exact la fel ca tine. Ok, eu sunt un caz ceva mai fericit, tatal este prezent in viata fii-mii si se implia foarte mult (chiar mai mult decat sunt multi tati din familii nedestramate), ar fi aiurea sa ma plang tocmai eu de lipsa lui. Dar eu cred ca tu esti mai afectata de lipsa lui decat e Giulik. De fapt ai si spus ca ea a rezolvat urgent problema  foarte bine, e fata desteapta. |
Doar si numai aici pe DC imi permit sa-mi exprim temerile, in rest, suntem cele mai normale si fericite dp Terra
Pentru Giulia asta e normalitatea, la fel cum la TV vede familie formata din tata si copil sau doua mame sau 2 tati 
-------
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) & 
Sela -------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Probabil ca tu suferi ca "femeie singura" si e greu sa te comporti ca o mama singura cand te simti femeie singura. Dar eu cred ca asta este o chestiune de timp ... in timp mama o sa balanseze femeie singura, sau in fine, asa ar trebui - si atunci n-o sa ti se mai para nimic nefiresc. |
mai mult ca sigur nu sufar, ti-am spus ca sunt fericita.
iata o alta prejudecata, ca femeia singura traieste un cosmar de nedescris, deprimata, cu complexe, coplesita si nefericita.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij Conchita, imi pare rau, but the good news e ca fata ta o sa treaca peste si nu o sa mai aiba aceste reactii de acum, cu cautat daddy si respins pe tine. Acum inteleg ca e greu. Oricum ea e mica si cu cat sunt mai mici, cu atat se refac mai usor. Eu afirm ca nu e o nenorocire sa fii mama singura si nici sa cresti fara tata,nu pt ca ignor nu stiu ce, ci pentru ca sunt o persoana foarte optimista. Life comes at you fast, cum zice ala din reclama, eu sunt pregatita sa o iau asa cum se intampla, fara drame exagerate. |
multumesc. iti dai seama, insa, ca daca n-as fi fost si eu optimista, n-as fi facut alegerea din titlul tau. :-)) dar nu ignor si nici nu minimalizez problemele: re-a-le. toate tristetile copilului meu pe care as fi putut sa le evit sunt drame. nush cat de exagerate...
szivarvany spune:
Giulia este mai superficiala, daca se poate acest lucru la anii ei.
Ea sufera dupa catel cand trebuie sa plece la intalnirea cu taxu`, apoi sufera dupa tobogan cand se intorc 
De cate ori a vrut sa vorbeasca cu el l-am sunat, o data a si raspuns, dupa care Giulia singura a hotarat ca va suna el ...
Cand am avut acel conflict in decembrie de a zis ca se muta si a venit taxu` sa i-o predau, Giulia a ramas cu rucsacul in camera, taxu` a fugit ca de bombe. De atunci, Giulia a declarat ca e mai bine cu mami
Nu doresc la nimeni sa treaca prin ce am trecut eu, de cate ori nu ma intreb oare ea e chiar fericita sau nu se stie exprima ?!
-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
Tzuni spune:
Dar cand copilul nu-si cunoaste tatal deloc, dramele copilului sunt la fel de mari? Ok, vede la alti copii, dar nestiind cum e.... poate e doar curiozitate la mijloc nu si suferinta reala....
buflea spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui conchita
mai mult ca sigur nu sufar, ti-am spus ca sunt fericita. iata o alta prejudecata, ca femeia singura traieste un cosmar de nedescris, deprimata, cu complexe, coplesita si nefericita. |
Da, da ...ai dreptate. Eu cred ca de fapt nefericirea, tristetea, dezamagirea, revolta, neputinta, scarba ...etc cred ca se experimenteaza inainte de despartirea propriu-zisa ... si aia e si cea mai grea perioada ... se perturba un echilibru, se schimba definitia "fericirii", se schimba prioritatile si responsabilitatile ... despartirea vina apoi ca o usurare, o descatusare.
Viata trebuie traita asa cum vine ... eu in timp am ajuns la intelepciunea in care nu mai visez la fericire vesnica si iubire pana la adanci batraneti, nu mai definesc "normalul" si "firescul" in nici un fel si daca ma gandesc la ce viziune despre viata aveam cand m-am maritat, ma pufneste rasul ... acum pur si simplu ma multumesc cu mult mai putin si cel mai des ma balansez extraordinar de tare prin copii.