Pt parinti!Intrebari legate de gay.

grati.ela spune:

1. l-as iubi in continuare in aceeasi masura
2. da...as dori sa fie sigur ca e ceea ce vrea. cu riscul de a te dezamagi nu consider normalitate homosexualitatea.
3. as deschide eu subiectul si as incerca sa vad ce a determinat alegerea acestui drum; as incerca sa vad cand si-a pierdut credinta in Dumnezeu si l-as ajuta sa o regaseasca; l-as provoca sa discute pe tema asta...
4. ...nu scrie pe fruntea omului ce orientare sexuala are; m-as rusina fata de mine ca nu am reusit sa am o legatura stransa cu el, ca nu am discutat la timp aspecte privind orientarea sexuala...de restul nu mi-ar pasa
5. la psiholog in nici un caz....i-as propune sa citeasca Biblia, Coranul, sa gaseasca argumente in favoarea lui...
6. nu pot sa-mi imaginez...

maraki spune:

Am un baiat de 23 ani si vreau sa imi spun parerea. Aici s-au scris numai mesaje de acceptare, santem atatia useri pe forum si nu pot sa cred ca toata lumea este chiar atat de open mind si ar accepta cu atata deschidere aceasta situatie. Personal cred ca as simti cum mi se termina viata! Cand cresti un copil cu atata dragoste si te astepti ca intr-o zi sa il vezi realizat si la casa lui cu familie, daca afli ca baiatul tau are alta orientare sexuala decat cea NORMALA, te intrebi in primul rand DE CE al TAU!? Shoc mare si dezamagire clar!
Gandesca tu ai spus in final mamei tale ce esti? Este timpul sa iti asumi si rusinea despre care spuneai ca o simti in fatza dansei, trebuia sa te gandesti la toate atunci cand ai inceput drumul asta. Mai bine-i dai dezamagire si mai ales resemnare decat incertitudine si speranta desarta! Fii corect si suporta consecintele faptelor tale!

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

AB spune:

Eu socul il pot intelege, dar dezamagirea nu.O alta fiinta umana are dreptul la visele ei. Fiecare isi traieste propria viata.
Cred ca implinirea ca parinte vine cand al tau copil zboara singur catre visele lui si nu te uita si pe tine si se mai intoacre in urma sa-ti zica o vorba buna, sa povesteasca sa-ti mai ceara o parere.

Am doi copii fata si baiat... le-as dori o viata cat mai frumoasa si sa lupte cat mai putin cu prejudecatile altora. As fi trista daca mi-ar spune ca-s gay/lesbiana pentru ca viata nu le va mai fi prea simpla. Dar mai bine o viata mai complicata decat una nefericita in care sa nu aiba puterea sa lupte pentru visele lor. Cata vreme copiii mei nu fac nici un rau si sunt ca sa zic asa "muncitori" nu vad nici un motiv de rusine. Rusine si dezamagire ar fi sa-i vad hoti, criminali sau lenesi.


Da trebuie sa-i spuna. O mama merita sa afle din gura copilului si nu dintr-o barfa eventuala.
Nu cred ca mama are ceva de a face cu partenerul de viata al cuiva. Parintii isi pot spune parerea decent daca li se pare ca partenerul nu e sincer sau are ceva etic grav. Eu m-as simti ciudat sa stiu ca vreun partener e vreun mafiot, criminal sau pur si simplu un egoist. Dar nu pot trai viata copilului. Ii spui copilului politicos ce crezi dar ii respecti parerea.



E exagerat... ce consecinte??? Adica faptul ca nu poti iubi o femeia trebuie sa aiba asa repercursiuni teatrale?... adica tu prevezi deja ce? Ca parintii lor sunt din secolulul trecut... ca-i vor taia orice ajutor sa steie in scoala, ca-l vor refuza in familie... Daca asa par parintii mai bine tace. Aceia nu-s parinti ci niste egoisti care vor sa traiasca si viata lor si pe a copiilor dupa ideile lor.

maraki spune:

AB cand am scris despre dezamagire m-am referit la cea suferita de parinte. Daca ai copii mici nu poti sa intelegi, alte asteptari ai cand sant mari,te bucuri sa-i vezi scoliti dar in acelasi timp esti mandra si cand vezi ca sant cautati la telefon de fete si se duc la intalniri. Consecinte in cazul asta sant sentimentele traite in fatza parintilor, mai exact rusinea de care scria baiatul.El o sa simta rusine sa zicem vreo sapt. si isi va continua viata in modul ales,parintele in schimb va fi dezamagit toata viata. Bineinteles ca ajungi sa te consolezi cu gandul ca atata timp cat nu face rau nimanui si este sanatos.....
Una e sa accepti gay-i( cu care nu ai nici in clin, nici in maneca )si alta e sa fie vorba despre copilul tau. Pana si Cher care este deschisa si a facut atatea nebunii la viata ei, cand a aflat despre fata ei ca este lesbiana, a dat-o afara din casa si nu a vrut sa mai auda de ea ( initial ) Eu nu as ajunge pana acolo dar sufletul m-ar durea foarte tare.

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

AB spune:

N-ai de ce sa fii dezamagit ca parinte. E la fel de absurda ca dezamagirea ca ai baiat si nu fata, ca are ochi caprui si nu bleu... ca ploua la tropice si e cald in desert.
O asemenea dezamagire e absurda si poate nenoroci cu adevarat viata copilului pe care te-ai chinuit sa-l cresti si feresti de rele.

Am copii mici dar si un var primar cu vreo zece ani mai mic care mi-e ca un frate si e gay. Ai lui au reactionat prost... si si-a ratat vreo 7-8 ani de viata luptand sa nu-i "dezamageasca" si calcand peste sufletul lui. Dar scindarea intre ce voiau altii si ce simtea el nu l-a dus decat la o viata de fluturas si in final la crize enorme care sfarseau in orice substanta suficient de tare ca sa-l ameteasca pe durata lunga. Cand s-a rupt de familie si a ajuns in sfarsit la psiholog si a scapat de sentimentul ca dezamageste pe careva si-a reluat viata. Foarte greu.

Oricum mama baietului cand a vazut ca s-a dus naibii facultatea, ca al ei copil a plecat de acasa si nu voia sa le zica unde e si ce face... din ce traieste. Eh atunci si-a revaluat dezamagirele false si si-a asumat dezamagirea fata de propria-i atitudine. Cam tarziu, dar sa zicem ca au avut noroc ca-si mai vorbesc. Afectiunea s-a dus insa.

Eu am trait in Olanda ani buni si sper ca am invatat ceva de la parintii cu copii gay de acolo.

Eu nu pot intelege cum ne putem pune problema de a refuza cuiva dreptul la o viata sexuala fericita in care doi adulti sa-si poata impleti visele. Noua ne-am refuza asta?

fdoina spune:

sunt oameni si oameni, eu de pilda mai usor m-as impaca sa zicem cu gandul ca fi-miu e lenes decat cu gandul ca e gay...ideea ca "asa e el" nu m-ar ajuta cine stie ce, nu mai mult decat teoria criminalului innascut :]

nu zic ca as avea vreo reactie violenta, in asemenea cazuri nu rezolvi nimic cu impotrivirea sau cu reprosurile...dar m-as simti nu numai nefericita, ci probabil si vinovata, m-as intreba daca nu cumva a fost ceva in viata noastra care sa fi contribuit la asta...nu stiu daca l-as trimite pe el la psihiatru, dar poate ca m-as duce eu :D]

un om poate sa-si construiasca fericirea chiar daca nu are o familie clasica, poti sa fii fericit intr-o relatie de parteneriat intre mai multe persoane...dar nu poti sa impiedici o mama sa fie dezamagita , mai ales daca e din secolul 19

binele si fericirea pe care le doreste o mama copilului ei e in relatie ci sistemul de valori pe care il are aceasta

fdoina spune:

eu de fapt intrasem la subiectul asta sa intreb ceva, am crezut ca alta e discutia

ce ar trebui (dupa canoanele secolului 21) sa-i raspund baiatului meu de 13 ani la intrebarea "ce sunt aia homosexuali?" i-am spus ca sunt baieti carora nu le plac fetele, ci baietii, acu stau de fapt si ma gandesc ca intrebarea lui nu era una inocenta, pentru ca daca ar fi fost asa ar fi replicat "ah, inseamna ca si eu sunt" cred ca stie, si a vrut sa ma "testeze"

apropo de subiectul celalelt, care s-a inchis, legat de sexualitatea la varste fragede, e mai grav decat se poate imagina, eu lucrez cu adolescenti , va spun sincer ca de multe ori te sperii cand treci pe langa ei si auzi ce discuta

si iarasi, fi-miu (care face iepurasi din plastilina si de ziua lui a plans ca nu vrea role, ci masina teleghidata) are cativa prieteni (fetite si baieti) pe care ii cunosc de mici, familii normale, absolut ok si acu vreo doi ani, am mirosit eu ca au "discutii serioase" si l-am tras putin de limba...nu va puteti imagina ce lucruri horror , ce fantezii abracadabrante avea baietelul meu despre "ce inseamna sex"

gnm spune:

fiul meu are 18 ani.din fericire avem o relatie deschisa,pe care am cultivat-o de la bun inceput.prefer sa-l dezamagesc spunandu-i franc in fata adevarul decat sa-l las sa-si faca iluzii mintindu-l.
de cand a inceput sa puna intrebari i-am raspuns cu multa grija pe intelesul lui,in functie de varsta pe care o avea in acel moment.a invatat sa aiba incredere in mine si sa nu-mi ascunda problemele lui si framantarile specifice varstei.
daca as descoperi ca e gay si mi-a ascuns mult timp, da , as fi dezamagita,suparata,furioasa chiar. de ce ? ptr ca mi-a ascuns,ca m-a mintit,ca am pierdut increderea lui si in nici un caz ptr simplul fapt ca e gay.eu sunt o persoana deschisa si mi-am educat copilul in aceeasi directie.provin dintr-o familie in care cuvantul sex era tabu,cu o mama care nu mi-a explicat nimic si in momentul in care am sangerat ptr prima oara am crezut ca o sa mor,noroc mare cu o verisoara care m-a calmat si mi-a explicat ce si cum,ca mama...
am decis ca fiul meu nu va creste fiind un ignorant, asa ca a crescut intreband si primind raspuns la toate intrebarile.
daca decide/descopera ca este gay si ,,nu ma lasa-n ceata" nu e nici o problema.asa cum eu am simtit ca-mi plac barbatii si el are dreptul sa simta la fel.atata timp cat el e fericit si eu sunt fericita.cand va sosi momentul sa-mi prezinte logodnica/logodnicul, e clar ca voi incepe sa studiez si sa valorez.cine afirma ca nu o va face,minte.ca mama ,vreau ca fiul meu sa gaseasca perechea potrivita ptr el,si cum se spune din batrani,nimeni nu e suficient de bun ptr odorul meu,dar asta nu implica si judecata/sentinta.
alegerea e a lui,ca el va suporta consecintele nu pot sa spun,dar ca va trebui sa-si asume responsabilitatea deciziilor si faptelor lui, da ,o spun, si asta e valabil ptr orice in viata nu doar ptr orientarea sexuala si alegerea partenerului de viata.
din fericire am avut posibilitatea sa cunosc destui gay( baieti si fete)si am o parere f.buna despre ei,bine-nteles ca orice padure are uscaturile ei,dar in momentul de fata,au tot respectul meu.
decat sa aiba o viata plina de ipocrizie,recunosc si accepta ce si cum sunt,fara sa se preocupe atata de,,ce zice lumea"
in concluzie,nu accept minciuna si promiscuitatea,iar daca fiul meu vine si-mi spune deschis ca e gay si ca e fericit,din partea mea va avea tot sprijinul.

gandescasa spune:

Salutare la toti!ce mai faceti?Nu am mai intrat de mult aici pt ca lucrez de dimineata pana seara.Am vazut ca ati cam discutat ceva cat am lipsit eu si vad ca mai e cineva in aceasi situatie ca si mine:).Sa va spun cum mai sta treaba.NU, nu i`am zis mamei mele, desi i`am dat de inteles, acuma imi pregatesc terenul sa zic asa.Cat despre ce ati mai scris pe aici.
@grati.ela : de ce nu consideri tu normala homosexualitatea?noi nu suntem oameni?daca ne tai ce curge cacat?(scuzati expresia)..curge tot sange...noi nu platim impozite?eu am 17 ani sunt la liceu si lucrez de dimineata pana seara...nu consideri a fi asta ceva normal?De ce ti`ai pune copilul sa citeasca acele "chestii" daca ai afla ca e gay?crezi ca il vor lumina?crezi ca il vor indruma spre calea cea dreapta?spune`mi si mie, de ce trebuie sa fie adevarat ce au zis niste oameni?Bibilia si toate celelalte carti au fost create de OAMENI!de unde sti ca nu au fost gay?si de ce preferi sa minti copilul cu acele poovestioare care ti`l arata pe dumnezeu ca e bun si ca iarta pe toata lumea?daca iarta pe toata lumea, si a fi gay e un pacat, nu iti fa griji ca il va ierta..asa`i?sau nu.eu personal nu cred in dumnezeu, nu cred in ce nu vad...si cat despre cartile alea care mi le`ai enumerat...faceam si inca fac cornete din foilel lor la scoala(fara suparare).
@betamale: ai 22 de ani, de ce vrei sa ii zici mamei tale?sincer nici eu nu as fi vrut sa ii zic, pana cand a inceput ea sa intre la banuieli din anumite motive...dar de ce la 22 de ani trebuie sa te intretina mama?si eu o iubesc enorm pe maica`mea, si stiu ca ea nu ar fi de accord ca eu sa fiu gay..dar imi pregatesc terenul, ii dau de inteles anumite lucruri, fara a fi prea evident, iar ea e receptiva si se obisnuieste cu gandul inainte de ai confirma eu faptul ca sunt gay(asta ca sa iti rasp la intrebarea "voi ce ati face").
@gnm: toata stima si respectul!
@fdoina: din cate am inteles eu, oamenii sunt homosexuali din doua motive:1/ca asa s`au nascut, cum sunt eu, si pe care nu i`ai putea schimba sub nicio forma, si 2/care au devenit homosexuali in urma unei experiente "nefericite", categoria asta poate fi ajutata.deci psihologul ar functiona numai in cazul al doilea.
@AB si Maraki: sincer, ce zice AB are dreptate.
@Maraki.Nu nu i`am zis mamei mele, imi pregatesc terenul dupa cum ziceam.Spunea`i ceva de rusine?ce rusine?chiar nu imi e rusine cu faptul ca sunt gay...chiar deloc...si cine a zis ca nu imi asum responsabilitatea faptelor?Nu imi e rusine sa ii zic ca saunt gay, imi e doar frica de reactia ei, ca stiu ca "ea a crescut un barbat", cel putin asta imi zice de mic.
Chiar sunt surprins ca se discuta destul de mult pe tema asta:).Ne mai auzim:)Numai bine pana atunci:)

gandescasa spune:

I`am spus mamei....si a vrut sa ma dea afara din casa, sa ma omoare, si nici pana in ziua de azi nu e ok...viata de cacat.