Ce v-ar fi ajutat sa stiti inainte de nastere?

patou spune:

Sabina, daca tu zici asta musai sa te cred (si sa ma bucur)- citindu-te imi dau seama ce frumos ti-ai crescut copiii

Probabil ca eu sunt un caz mai special - singura cu sotul in canada, fara nici un ajutor si in plus de asta alergiile baietelului meu m-au obligat sa ma ocup exclusiv de el. Si nu in ultimul rand trebuie ca tu esti mult mai tanara decat mine ;) Surpriza mea este ca nu ma deranjeaza, ba chiar imi place ca nu fac altceva in afara de a ma ocupa de copilul meu.

Sabina spune:

pai eu cred ca asta e raspunsul.
La Sofia aveam 23 de ani si eram disperata cu facultatea. Cand avea 2 luni mergeam deja la cursuri, alaptam intre doua taxiuri.
La Gh, aveam 28 de ani si mi-am luat pauza un an, sa nu fac nimic decat sa stau cu el. Nu m-a interesat nici doctoratu, nici altceva.
Deci depinde pur si simplu de ce simti ca ai nevoie in momentul respectiv.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

anka1 spune:

M-ar fi ajutat sa stiu ca se poate face furia laptelui si ca e ceva destul de dureros si deloc usor de suportat..si in maternitate nimeni nu m-a ajutat cu problema asta..
M-ar fi ajutat sa stiu ca primele luni ti se par ca un tavalug care trec peste tine fara macar sa-ti dai seama ce se intampla..M-ar fi ajutat sa stiu ca alaptatul nu este nici pe departe ceva natural si simplu cum se povesteste, cel putin nu pentru toata lumea..M-ar fi ajutat sa stiu ca exista si copii care nu dorm afara si carora nu le place in carucior orice ar fi...

In rest, totul este frumos...:-) Si intr-adevar exista si nenumarate parti frumoase care iti alunga toata oboseala si grijile

mina spune:

Da! Depinde ce disponibilitate ai si cum te descurci ce ea. Sigur ca apar momente f grele cand ai niste frustrari sau cand simti ca nu mai poti, dar si ele fac parte din peisaj si ti le amintesti, dupa un timp, cu nostalgie. Da, da, cine a patit-o stie !

Si dupa aia vine un moment (de fapt vin nenunmarate momente) ca ala de ieri, cand m-am dus acasa terminata de oboseala, de nervi, de suparare, de junghiul din spate care nu ma lasa nici sa respir, si m-am trantit in pat imbracata si mi-am dorit fierbinte ca baietii (ta-su si fi-su) sa ma lase un pic in pace sa ma adun. Un pic de tot, 5 minute, 10 minute cu noroc, 30 de minute daca ar fi fost Craciunul ... (Tati e consemnat in casa de vineri cu bronsita si am practic 2 copii). Si dorinta nu mi s-a implinit pt ca a venit vizigotul peste mine, dar asa frumos s-a asezat langa mine, sa stea putin pe mana mea, dar totusi cu mare grija sa nu ma deranjeze, si a vazut ca tin ochii inchisi incruntata si a inceput sa imi mangaie fruntea unde se incruntase. Si nu zicea nimic, doar statea si se uita la mine calm cu ochii mari si ma mangaia, si cand m-a des-cruntat a zambit si m-a pupat pe amandoi obrajii. Si tot obosita eram, si junghiul tot acolo era, iar problemele nu se rezolvasera, dar mie putin imi pasa.

E bine de stiut asta inainte de nastere? Sau e mai bine sa fie surpriza ca ti se rupe inima in doua de fericire?

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

OanaRusu spune:

Mina

Oana, mami de
Ana Maria (intr-o zi de 13... 13 iunie 2008)
si Paul-Victor (ziua cea mai lunga: 21 iunie 2006)
Priveste partea buna a lucrurilor

ile77 spune:

Bine ca ai ascultat de asistenta. L-a mine nu a functionat epiduralasi am avut niste dureri oribile. Incepusem sa urlu sa vina dr sa scoata copilul cu forcepsul.
Contractiile de impingere sint de 4 ori mai dureroase.
Brrr.....

Ile, mami de Vivian (07.03.2006) si 29+



http://good-times.webshots.com/album/568512292eJLims

OanaRusu spune:

Categoric travaliu e individual, dar conteaza - cred eu - foarte mult psihicul.
Dupa ce am inceput scoala gravidelor si am invatat despre controlul emotional, am aplicat la dentist - nu putea fi anesteziata (eram, doar, gravi) si pentru mine durerile la dentist sunt cele mai horor dureri - si am nsacut 2 copii si tot cele mai nashpa sunt.
Am aplicat controlul mental si a functionat.... asta mi-a dat incredere la nastere si se poate sa ma fi ajutat - eu asa cred...

Sanatate

Oana, mami de
Ana Maria (intr-o zi de 13... 13 iunie 2008)
si Paul-Victor (ziua cea mai lunga: 21 iunie 2006)
Priveste partea buna a lucrurilor

miereamara spune:

Hehe, si eu am fost la cursuri despre nastere si alaptat si credeam ca o sa fiu in stare sa nasc natural si o sa-mi pot controla durerile, eram atat de sigura ca EU POT sa o fac!!! Dar, dupa 27 de ore de travaliu, cu o epidurala pusa prost si dupa 5 ore de impins cu dilatatie 10, cand simteam ca efectiv ma taie cineva cu drujba in doua (copilul a fost intr-o pozitie occipitala si ma apasa pe coloana), am lasat naibii orice rusine si control si am inceput sa tip si sa cer cezariana:)) (tipat e putin spus, monologul varia intre: I want to die nowwww, it hurts so much, i want a c-section nowwww, i can't take it anymore, ...variatiuni pe aceeasi tema:)))alternate cu sugrumarea partenerului si imaginarea unor scene in care acestuia i se sectioneaza penisul cu un cutit bont de bucatarie:))). Din pacate doctorii nu au fost de aceeasi parere cu mine si au hotarat sa incerce forcepsul ...si apoi vacuumul...si de abia dupa aceea cezariana.

Dar a trecut si la urmatorul copil sunt mai mult ca sigura ca vreau sa incerc o nastere vaginala, numai ca sotul meu a spus ca el nu mai sta cu mine:))

Si acum impresiile de dupa nastere. Eu la doua saptamani de la nastere m-am intors la scoala, aveam o teza de master de terminat si sustinut in mai (pe care am sustinut-o) si in acelasi timp lucram de acasa pt un profesor, corectand lucrari si examene.

Copiez aici ceea ce am scris acum vreo saptamana la odisee, cand vorbeam de viata before and after giving birth:))

"Eu cred ca gresim din start cand ne imaginam ca viata noastra va mai fi la fel dupa nasterea unui copil sau doi sau trei. Avem high expectations si cand nu reusim sa ne regasim momentele de liniste devenim frustrate, nervoase, etc si banuiesc ca e normal.

"Normalitatea" asa cum o percepeam noi inainte nu mai exista si asteptarile noastre trebuie sa se adapteze noilor conditii. Nu mai putem sa facem un dus de 30 de minute si ne rezumam la unul de 5 minute, timp in care ne spalam cu sapun prin partile esentiale si restul clatim cu apa. Mancam pe fuga, nu ne mai trezim odihnite la 10 ci ne trezim cu ochii impaienjeniti de somn la 5-6-7 si prima gija nu mai este sa punem cafeaua pe foc si sa aprindem tigara, ci sa scoatem tzatza sau sa pregatim biberonul. Cand plecam in oras prima grija nu mai e sa asortam pantofii cu geanta si sa ne punem rimel pe gene ci sa fim sigure ca nu am uitat nimic din arsenalul babybag, biberoane, jucarii, diapers. Faci sex cu sotul cu urechea ciulita la interfon si la primul scancet te opresti spre exasperarea masculului care nu intelege cum brusc din primul barbat al casei a ajuns undeva la coada listei de prioritati. Matza rasfatata nu mai intelege cum brusc te transformi intr-o vrajitoare care ii arde o matura pe spinare la auzul miorlaului dulce care altadata te facea sa razi, dar acum te scoate din sarite pt ca iti trezeste copilul. Ai kk sub unghiile care altadata etalau o manichiura fratuzeasca dusa la perfectiune.
Bale pe haine si eventual piure de fructe uscat sau lapte regurgitat. Cand mergi la cumparaturi te opresti prima data la raionul de bebei, nu la cel de cosmetice si bijuterii. Cand vorbesti cu prietenii le faci capul patrat despre cat de funny e bebe cand face pisu pe tine si aia se uita oripilati la tine, mai ales dc nu au copii. Cand iti spune cineva ca e prea gras/slab copilul esti gata sa sari la gatul lui.

C'mon people lumea asa cum o stiam noi nu mai exista!
Dar e mult mai frumoasa acum, cu un zambet stirb de bebe care iti insenineaza dimineata si te face sa uiti de toate "inconvenientele".

O sa avem toata viata sa recuperam somnul pierdut , dar noptile astea in care ne pazim copilasii nu o sa le mai avem niciodata. Si zau ca imi dau lacrimile cand ma gandesc ca maine, peste o saptamana, o luna, un an, bebe va creste si va devenit tot mai independent si vor veni alte griji.
Credeti ca vom putea dormi inainte de prima zi de scoala a copilului sau cand va lua carnetul de sofer si va pleca o noapte intreaga.
Cred ca atunci vom fi mult mai ingrijorate si stresat decat suntem acum.
E o vorba, copii mici, griji mici, copii mari, griji mari!

Eu nu pot sa-l aud plangand mai mult de cinci minute. Nu il las sa planga si il adom in fiecare seara leganat pe brate sau pe picioare.Curand nu o sa mai vrea el sa fie tinut in brate si eu o sa fiu cea care o sa adoarma plangand, de ciuda ca mi-a crescut copilul si nu mai are nevoie de mine.
Nici mie nu-mi place sa adorm singura. Si daca eu, ditamai iapa la 31 de ani simt nevoia sa fiu tinuta in brate inainte sa adorm, apoi e de la sine inteles ca un copilas mic simte nevoia ca mama sa-l poarte in lumea viselor.
In plus parerea mea este ca un copil ale carui nevoi sunt satisfacute imediat se va transforma intr-un adolescent si mai tarziu un adult, cu incredere in viata, fara anxietati.Pentru ca acum toata lumea lui este mama. Si are nevoie ca lumea lui sa ii ofere siguranta si consecventa pt ca la varsta asta, alaturi de nevoile fiziologice, cele legate de confort psihic sunt primordiale pt a-l ajuta sa-si construiasca increderea in sine si mediul inconjurator. Care mediu inconjurator, ma repet, este format din mama si tata.
Parerea mea, of course, ramane de vazut mai tarziu daca instinctul meu de mama m-a inselat. Eu sper sa nu!

Haha, apropo de viata before and after, uite acum am realizat ca de azi dimineata umblu cu doua pete mari de kk pe maieu, cand m-am uitat in oglinda nu stiam ce's petele alea maro, dar cand le-am mirosit mi-am dat seama imediat:)))

Am uitat sa adaug ca n-am crezut niciodata ca voi avea rabdare o ora sa asamblez un carut/playground/scaun de masa/swing, etc, etc, cu surubelnite si scheme sau ca ore in sir voi putea asculta aceeasi melodie tembela de la mobile, on and on and on....sau ca un film poate fi savurat pe bucati scurte de 10 minute in decursul unei saptamani, timp in care in primele cinci minute ma chinuiam sa imi aduc aminte ce s-a petrecut in ziua anterioara sau ca un kk de bb poate fi motiv de discutie vreun sfert de ora, cand tatal intra pe usa ostenit de la job si in loc sa-l intampini languroasa, imbracata intr-un halatel care iti acopera juma de fund (ceea ce drept vorbind nu e greu deloc avand in vedere dimensiunile "obiectului" in cauza dupa nastere, tu il intampini extaziata de faptul ca bebe a facut kk dupa trei zile si minune...era galben cu seminte de mustar, ca la carte, dar totusi esti ingrijorata ca e un pic rosu la funduletz, desi tu i-ai dat cu crema si pediatrul te-a asigurat ca e totul in regula, si ca mai are (sau ti se pare)acelasi tip de iritatie si un pic pe degetul mic de la piciorul stang si ca ai citit tu nu's ce articol, pe care i l-ai forwardat bineinteles amaratului de tata cu indicatii precise si un titlu impozant "IMPORTANT!!!!" scris cu un font mare ca sa-l orbeasca si o culoare rosu turbat ca sa fii sigura ca nu-l omite printre zecile de emails cu adevarat importante primite de amarat de la servici.

Daca i-a curs si un pic nasul la copil sau a stranutat de doua ori intr-o ora, si incepi sa turui si despre asta, e clar! Sotul in mod sigur va avea "ore suplimentare" la servici impuse de un deadline E-X-T-R-E-M de important:)))))"



Ca sa fiu totusi on topic:)) m-ar fi ajutat mult sa stiu ca nu totul se intampla asa cum ne-am imaginat noi (eu imi facusem un birth plan extrem de detaliat, intins pe doua pagini si uite si nasterea mea s-a intins pe parcursul a doua zile). Nu m-am asteptat ca bebe sa se nasca bolnavior si sa fiu nevoita sa ma externez fara el, este groaznic sa pleci din maternitate cu mainile goale, sa ajungi acasa si sa vezi toate lucrusoarele si patutul gol, am simtit un gol imens si mi s-a sfasiat sufletul. Nu m-a pregatit nimeni, de fapt la cursurile prenatale s-a vorbit f putin despre acest lucru si banuiesc ca e destul de dificil sa vorbesti viitoarelor mamici despre posibilitatea ca bebe sa se nasca bolnav sau mai rau...

Ahhh, si nu mi-a spus nimeni ca ciocolatile acelea basculate cu voiosie in timpul sarcinii, sunt ataaaat de greu de dat jos! Damn it:))

www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank"> Baby Gator

www.eklipsse.net/gallery/" target="_blank">FineArt gallery

CRISMIR spune:

IRINA...ti-am mai spus cred ca esti: MINUNATA,mi-ai luat toate "vorbele din gura" si gandurile...si asa e si AidanMINUNAT!!!






Mirela si puiul scump, Robert Cristian(19 oct.2004)
Pozele noastre aici... http://community.webshots.com/user/CRISMIR1001
...sau aici...
http://community.webshots.com/user/CRISMIR100

Mindy spune:

Miere, esti o scumpa.
M-am regasit in tot ce ai scris.
Eu m-am indopat in sarcina cu branza si inghetata (era singura care ma salva de arsuri)... si tare ma mai chinui cu depunerile.

dar burta cu care te intorci de la spital, ce ziceti? Sotul ma intreba: esti sigura ca nu mai e un bebe acolo?

Mi se pare mie, sau dupa nastere creste considerabil pofta de dulciuri? (iar cel de sex scade) :)