Ce v-ar fi ajutat sa stiti inainte de nastere?

Deus spune:

Sunt mame care au vocatie si mame care se adapteaza care invata pe parcurs ce inseamna sa fie mame. Eu invat, ma straduiesc, nu este usor si cateodata imi vine sa fug in lume:)
Dar, copilul...nu poti sa iubesti mai mult de atat, nu poti sa crezi ca esti capabil de atata iubire dezinteresata! Este fascinanta acesta calatorie!


poze

inspiratie si putere...pentru cine crede ca nu mai poate...NEVER, NEVER, GIVE UP !
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

Mindy spune:

Linda, felicitari pt initiativa! As vrea sa te vad, daca apare cumva filmuletul pe net te rog sa ne dai linkul.
Eu cred ca la primul copil ajuta enorm aceste cursuri.
La cursurile pe care le tii, banuiec ca vin si sotii/partenerii viitoarelor mamici.
Ce parere au barbatii din cuplurile cu care ai lucrat pana acum de asistatul la nastere?

Mindy spune:

Si eu am aceeasi senzatie...simt ca nu e usor sa fii mama, si uneori imi vine sa fug si sa strig 'vreau la mama!!!'.
As fi vrut sa am acea vocatie pe care o vad la unele mame. Mie parca mi-a fost mai greu, ma simtem de multe ori neinteleasa de alte mame mai puternice(asa le vdeam eu).
Partea cu disciplina iarasi nu e punctul meu forte, inca mai am asa de muuuulte de invatat. As vrea sa fiu cea mai confidenta mama, dar nu sunt.

evora spune:

Toate fetele care au scris pana acum(si care au facut un lucru admirabil, rupandu-si din timpul lor, pt a-si impartasi experienta proprie) o felicita pe Linda pt ideea unui asemenea subiect, pt initiativa de a tine cursuri etc. Totul roz, pana aici!

Dar, ar fi interesant de stiut(chiar si pt Linda, cred), cate dintre cele care au scris ar fi fost dispuse sa dea 360 ron pe un curs de 1 zi? De fapt 6-7 ore de curs efectiv...

Cred ca aici e problema, de fapt. Informatii sunt, slava domnului, important e sa ai acces la ele. Iar pt muuulte dintre viitoarele mamici, mai ales in Romania, accesul la aceste informatii e restrictionat de lipsa banilor. Daca ar fi avut 360ron pt un curs, din banii astia si-ar fi putut cumpara o gramada de carti, in care sa gaseasca tone de informatii despre subiect.

Imi pare rau ca nu pot fi asa entuziasmata ca voi...dar cine stie, poate se gaseste o asociatie, fundatie, ceva, care sa se gandeasca si la viitoarele mamici care nu-si permit astfel de cursuri.

LindaZ spune:

Din pacate nici eu nu stiu asociatii, fundatii care fac gratis astfel de cursuri. Si din pacate nici eu nu-mi permit sa le fac gratis iar visul meu de a trai doar din asta (cum vad pe site-urile din afara) e chiar imposibil. Gratis raspund intrebarilor de la parinti si scriu articole in reviste, dar si acelea le cumperi. Desi ulterior eu le pot trimite oricui pe mail si le postez pe site-ul meu. Deci surse fara bani nu prea stiu decat site-uri pe internet, imi pare rau.
Iar cartile uneori nu sunt suficiente pentru unii pentru a-i motiva suficient de mult astfel incat sa aplice constant ceea ce au invatat din ele. De aceea cam tot ce scriu, scriu din experienta mea, poate asa mesajele ajung mai usor. Cand am inceput sa caut informatii am inceput din frustrarea ca nu stiam ce sa fac, desi facusem o facultate de profil. Stiam ca nu vreau sa imi bat copilul, dar ramanea intrebarea "Si daca nu il bat, atunci ce fac, concret?". Din fericire raspunsuri am gasit si functioneaza. Insa provocari sunt in fiecare zi si procesul de invatare e continuu. Asa ca si eu la randul meu merg la cursuri (unele nu mi le permit, vezi parenting Qualians unde o zi de curs e aproape 10 milioane), caut pe net, fac terapie personala si citesc cat de mult pot ca sa fiu un parinte cat mai bun.

ingridnen spune:

toata lumea mi-a spus cum e la nastere, dar ce e pe urma nu mi-a mai zis nimeni.

Deci ar fi fost bine de stiut ca nu mai poti sta in fund o vreme si ca sant maaari probleme cu sanii si lactatia (cel putin mie chestia asta cu sanii mi s-a parut cea mai grea)

Ingrid si Cristi 6 ani

laurairina13 spune:

Uau..am citit cu mare interes tot ce ati scris aici!
Vreau sa va multumesc, si sa rog mamicile care mai intra pe aici sa mai spuna despre/ce/cum/orice despre durerile nasterii naturale/cezariana, depresii postpartum (de care sunt ingrozita..pt ca ma stiu o pesimista...). Citesc avida tot ce ati povestit in cuvintele voastre simple aici, si nu din carti dintr-alea de zici ca sunt SF, parca nu-s pe limba noastra..., sau site-uri. Chiar imi sunt de folos si astept sa mai spuneti, orice mici sugestii, oriceee..chiar ne folosesc tare mult, noua celor care vom fi viitoare mamici!


'Love doesn't make the world go round, but it makes the ride Worthwhile' Franklin P.Jones

Laura, 14+
poze

liadorian spune:

Acuma... nu stiu daca n-o sa pice aiurea ce o sa scriu... Dar e din categoria "ce m-ar fi ajutat sa stiu inainte de a naste". M-ar fi ajutat sa stiu ca pot pierde sarcina, asa cum am aflat, la ecograf, in noiembrie 2005. Sotul meu era langa mine, asteptam amandoi extrem de increzatori sa ni se spuna una, alta, fericiti cum nu se poate si... embrionul nu era viu. Sotul meu n-a mai intrat cu mine la eco niciodata de atunci (la a doua sarcina), imi cerea mii de detalii despre Una, dar n-a putut depasi momentul acela urat.

M-ar fi ajutat sa stiu cum previn mastita - am patit-o urat la 2 luni ale Unei, s-a lasat cu incizie. Cred ca in mare parte din vina mea - adica nu din vina, ci din cauza mea, pentru ca nu stiam cat si ce trebuie facut sa nu ajung la cutit.

Altfel, sunt o mega-norocoasa: am nascut natural, dar eram asa de obosita la nastere (nu dormisem vreo 3 nopti inainte) incat oboseala a actionat cu un drog - n-am nicio amintire nasoala din momentul respectiv, functionez relativ ok fara somn, am avut parte de intelegere si de sprijin de la ai mei si de la sot. Urmeaza acum sa inchei cei doi ani de CIC, sa plec iar in lume. Nu credeam ca o sa fie asa de greu sa ma desprind... Poate ar fi trebuit sa stiu asta inainte sa nasc, sa nu ma mai laud tutror ca eu mai mult de 6 luni, hai, un an nu stau acasa!

mina spune:

Mi-ar fi fost util sa stiu ca miopia nu e totusi motiv de cezariana. A nu se intelege gresit, cezariana a fost suportabila, dar daca as mai avea de ales, as naste natural.

Poate ar fi fost bine sa imi spuna cineva ca, desi nu m-am ingrasat f mult in sarcina (7 kile), desi am iesit din materniate cu greutatea de la inceputul sarcinii, organismul a suferit unele transformari care-l fac acum predispus spre ingrasare. Astfel incat ce nu m-am ingrasat in sarcina am pus pe mine cu succes in cei 2-3 ani de dupa. Inca ma mai lupt sa slabesc pana la o greutate normala.

Nu mi-a explicat nimeni ca bebelusii nu au citit NICI UNA din cartile alea scrise despre ei, asa ca isi iau libertatea de a face ce ii taie capul .

A fost un singur doctor suficient de intelept incat sa ma scuture si sa-mi explice ce bebelusul e si el om, de exemplu al meu e un om caruia nu i-a placut supa chioara, asa ca geaba fac eu crize ca el tot n-o s-o manance, si ca trebuie sa tin cont de gusturile lui si sa ii dau altceva. Mi-a prins tare bine scuturatura aia, si ma inclin si acum in cinstea dr Ciofu, spitalul Alexandrescu

Ar trebui sa ni se spuna ca, si mama fiind, tot om ramai, ca vei avea momente cand, cu toata dragostea imensa, te saturi, nu mai poti, vrei sa fii singura, sa scapi un pic de copil sa te relaxezi (ceea ce nu prea-ti iese, dar tot iti doresti). Si ca e ok sa simti asta, pt ca esti om.

Am reusit sa nu fiu foarte posesiva cu copilul, insa chiar si acum (are 4 ani jumate) nu pot dormi daca el nu doarme (de exemplu sa stea sotul cu el sa trag un somn de pranz).

Cat despre alaptat....as fi vrut sa mi se spuna dinainte ca nu e deloc asa usor cum pare, ca poti face rani care dor mai rau ca cezariana cand pui copilul la san, ca sunt copii care nu se dezvolta ok cu laptele mamei. Mi-au trebuit 3 luni sa constientizez asta si sa il trec pe completare de lapte praf.

Nu mi-a zis nimeni ca un copil nu regurgiteaza lapte, ci o chestie vascoasa cu care, in cantitate de strict o lingurita, poate murdari un patut intreg plus hainele ma-sii

Sau ca sugarii vomita strict dupa ce esti gata imbracata sa iesi in oras si te uda pana la chiloti. Ca stiu ei de undeva momentul exact cand te asezi la masa, sau intri in baie, si atunci incep sa urle.

Nu mi-a spus nimeni ca taticii de copii mici cred ca mamicile stiu tot, si proiecteaza asupra lor, cumva, o responsabilitate destul de mare. Cu care te descurci cum poti (in cazul meu s-a transformat in hai, curaj, stiu eu ce fac) sau nu te descurci (si stiu cupluri care si la 5 ani ai copilului au probleme. Fac o paranteza si mentionez ca si taticii ar avea nevoie de sfaturi de astea "ce as fi vrut sa stiu nainte de nastere". Al meu saracu ar fi vrut sigur sa stie ca nu va putea dormi fara noi doi. Asa ca "dormi tu singur dincolo ca maine muncesti" n-a functionat, a incercat o singura noapte si venea de dincolo de cate ori scancea copilul. A obosit mai rau cu drumurile


M-am prins singura ca e f important, contra depresiei, sa ies, sa circul, chiar daca iau copilul dupa mine. Dar daca nu ma prindeam?

Dupa aia la 2 ani, cand l-am dat la gradi, stiind clar ca fac ce e bine pt el (sunt in general o persoana rationala si nu prea ma pierd din orice) ... si tot ma simteam infiorator, ma gandeam ca gata, viata mea s-a sfarsit, altii beneficiaza de momentele bune ale copilului meu, ma intrebam oare de ce mai facem copii daca tot nu ne permitem sa stam langa ei toata viata...si tot soiul de astfel de ganduri negre de-mi venea mie sa ma iau sa ma duc la nebuni.....

Am invatat sa cred in presimtiri si cand simt eu ca ceva nu e in regula ma duc la medic cu copilul orice ar fi...si in 99 % din cazuri am dreptate.

Am mai invatat ca un copil, dincolo de orice, se creste cu dragoste, rabdare, liniste si pace in familie.

As face orice pe lume, dar n-as incalca o promisiune facuta copilului...sau daca o fac, ma inarmez cu justificari mai dihai ca in instanta

Stiam ca perioada "de ce" e dificila, dar nu stiam ca e epuizanta.

...si ar mai fi...muuuulte

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Lori_75 spune:

M-ar fi ajutat sa stiu ca nasterea prin cezariana nu este asa usoara cum mi-au spus alte mamici. Am avut 2 zile de cosmar in spital, dupa operatie, iar cind am fost externata, imi venea sa ma culc in fata blocului pentru ca urma sa urc 4 etaje pe scari, iar eu cu mari chinuri ma urcasem in masina.
Am avut 10 zile de cosmar dupa nastere, care au trecut foarte greu.
O alta problema am avut-o la 2 sapt. dupa nastere, cind am constatat ca nu am suficient lapte si a trebuit sa completez mesele lui bebe cu lapte praf. Imi fixasem in creier ideea ca pentru bebe este foarte bine sa fie alaptat la sin, incit am plins o zi intreaga cind mi-a spus pediatrul sa il bag pe lapte praf.
In ceea ce priveste kilogramele in plus, am fost foarte depresata. la doua luni dupa nastere, imi cautam rochie pentru botez. Am intrat intr-un magazin in a carui vitrina vazusem o rochie foarte draguta, iar cind am intrebat daca au si masura 44, vinzatoarea mi-a dat un raspus de parca as fi cerut masura XXXXL. Cind am iesit din magazin am inceput sa pling.