Ce v-ar fi ajutat sa stiti inainte de nastere?

nikole spune:

Daaaaaaaaaaaa, subscriuuuuu, de fapt mai la tot ce ai spus, cam astea au fost si durerile mele.
Albastrel are 1,8 luni, si pana in ast' moment nu doarme singur, fara mine, leganat, cantat, si asa a a fost de cand s-a nascut, fara leganat si lalait nu adormea.
Cand sunt la munca, sotul ma suna, pune tel pe speaker, si ii cant ...nani nani cocuta mamii, pana adoarme.
Eventul imi repeta si el..."nani nani coco mamii"...
si asa adoarme, leganat de tat'su pe picioare si eu cantandu-i la telefontotusi...

revenind...as fi vrut sa citesc despre epiziotomie....care a durut de n ori mai tare decat nasterea, si doare pana in ziua de azi la contact
daca stiam ca o luna nu pot sta in fund, doar pe parti, nu pot merge, tre' sa mananc din picioare, sa alaptez din picioare, eventual sa si dorm tot asa, tipam cezariana din start!!!
As fi vrut ca medicul sa-mi vb despre epiziotomie, si implicatiile acesteia.

As fi vrut sa ...stiu ca nu sunt singura mama care trece dintr-o panica in alta cand e vb de siguranta/sanatatea copilului.
Sa-mi spuna cineva ca e firesc, ca trece,nu stiu...
Am avut frici exagerate, neantelese, care m-au aruncat in adevarate depresii, cu plansete, stari contradictorii, monoloage nesfasite, cum ar fi:daca se inneaca copilul cu vreo bucatica de paine/pui, etc...
astfel ca i-am dat mancarea pasata ca ptr bebei pana la 1 an si 2 luni...
daca...vomita in somn si se inneaca, astfel ca il intorceam pe toate partile pana il trezeam, si uite asa se ducea si alea 30 minute de liniste ale mele...
si cel mai mult...sa-mi spuna cineva ca nu moare, nici nu se anemiaza, nici nu da in vreo nu's ce boala, daca nu mananca(cand a inceput diversificarea) carne, ou, sau mai stiu eu ce alt aliment...
m-ar fi scutit de lacrimi pumnii in peretii din baie, depresie...

mi-as fi dorit sa stiu ca sunt femei care dupa nastere nu mai au nici un chef de ca nici gandul nu-l mai suporta, ca prioritatile se schimba...si dureaaaaza pana lucrurile intra in normal...si ca NORMALUL ala s-a schimbat si el...

as fi trecut mai usor prin multe daca as fi stiut toate acestea, m-as fi simtit mai putin vinovata, anormala, diferita de toate celelalte mame/femei.



D


Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

fritz spune:

Un subiect de nota 10!! Eu am 2 fetite, cea mare de 6 ani, cea mica de 3 ani jumate. Prima nastere naturala, fara epidurala ca nu au mai avut timp, de fapt m-a pacalit medicul ca imi face si intre timp ajunsesem la dilatatie 8! Mi-a facut epiziotomie. In timp ce ma cosea i-am spus medicului ca ma cam doare si atunci m-a atins cu acul intr-o zona fara anestezie si atunci am simtit diferenta. Dupa nastere am folosit un colac de inot si am trecut cu bine peste perioada de vindecare a epiziotomiei. La inceput nu am suportat sa stea nimeni langa mine cand alaptam, iar sotul era f. frustrat, dar mi-a trecut...si l-am lasat sa stea pana la urma langa noi. Cu diversificatul nu mai povestesc, ca a fost jale, dar nici acum nu stam mai bine la capitolul asta. Asta ii este felul si mai seamana si cu mine care pana la 18 ani am mancat ciorba strecurata...
A doua nastere a fost prin cezariana, alta poveste...Mie mi s-au parut infernale primele 2-3 zile, cand trebuia sa ma dau jos din pat sa alaptez. Eu as fi tinut fetita langa mine, dar nu ma lasau...asa ca acasa a dormit numai langa mine, nu prea mult, ca nu aveam loc in pat cu amandoua, asa ca pe cea mica am mutat-o in patut si am dormit cu cea mare, cand nu ma mai deranja operatia. Ar fi multe de spus, dar deja m-am lungit cam mult. Ca o concluzie, cred ca cel mai important lucru este comunicarea, cu sotul, cu medicul care te urmareste, cu pediatrul copilului, cu cine iti este usor sa vorbesti, cu persoane care te fac sa te simti bine, nu care te streseaza...

aris26 spune:

felicitari pt subiect. sper sa fie pe cat de util cred eu ca este.
asa....
mi-ar fi placut sa imi spuna cineva ca
1. daca tot am facut epidurala e bine sa ceri o doza noua imediat ce incepi sa simti cat de ushor o contractie, ash fi evitat in felul asta minute bune de contractii simtite la maxim. pt ca eu am ashteptat sa nu le mai suport si de abia atunci am cerut o noua doza...de unde sa stiu eu ca dureaza 15-20 de minute sa isi faca efectul si asta inseamna vreo 15 contractii serioase.
2. epidurala se poate face si la dilatatie de 2...de fapt oricand. bine eu am avut noroc caci doctorul meu a spus clar sa mi se faca imediat ce am zis prima data ca ma doare.asa ca la dilatatie 2 am scapat de dureri si nu mi-a incetinit travaliul ba din contra.
3. exista protectii din silicon pt sani.le-am descoperit de abia la o saptamana. alaptatul fara ele pt mine a fost un coshmar. ma albeam la fatza si ma treceau transpiratiile cand se apropia momentul.de cate ori sugea imi dadeau lacrimile...ce mai, de 10ori mai rau decat nashterea in sine.
4. e groaznic de greu sa pleci si la 20 de metrii de copil in primele luni.
5. ca e al dracului de greu sa mai gasesti timp sa te speli pe cap...dupa ce tocmai ce a regurgitat nishte lapte acru in parul tau...sau pe bluza ta cea frumoasa
6. trebuie sa te lupti cu tine si cu situatia in sine ca sa te imbraci si machezi zilnic deshi nu ai nici un chef si hainele se murdaresc mereu de tot felul de chestii.
7. te simti jenata chiar si in fata sotului ca iti scotzi sanul afara si il mufezi pe bb.
8. ca efectiv nu vezi momentul in care ai putea sa ai ceva activitati cu sotul...de fapt nici nu exista in primele luni(eu inca le ashtept)
9. epiziotomia e tare neplacuta si necesita ingrijiri zilnice, iar tu nu ai timp nici pipi sa faci.
10. sa iti iei haine pe noile dimensiuni (sau sa imprumuti daca ai vreo sora sau prietena buna)pt ca nu o sa slabesti imediat si e f frustrant sa te imbraci cu hainele de gravida la o luna jumate de la nashtere.ideea cu lasa ca te uiti la hainele tale vechi si te mobilizezi nu tzine decat daca ai chef sa mori de nervi.ba chiar mai mult, muta hainele vechi din shifonier si nu incerca sa probezi nimic cel putin o luna. chiar daca ai ajuns la greutatea initiala bazinul este inca dilatat si nu o sa incapi in nimic.
11. e bine sa iti faci de drum cu bb cu tot, e cam greu la inceput pt ca il apuca plansul cand ti-e lumea mai draga, dar te ajuta pe tine sa nu te tampesti.
12. e bine sa citesti orice altceva dar nu carti despre creshterea copilului.
13. e bine sa il lasi la oricine se ofera sa il mai plimbe prin casa cand plange(persoana in care ai incredere)...in felul asta ai un pic de timp pt tine. e greu la inceput dar e sanatos
14. regimurile alimentare in perioada alaptarii sunt nishte prostii care te frustreaza si te chinuie si mai rau. daca e sa aiba colici pai are si daca mannci tu doar dude verzi.
15. sa te duci in timp util la medicul de familie sa iti iei concediul de lauzie...sa nu patzesti cum am patit eu de a trebuit sa ma cert cu doctorita ca zicea ca nu mai poate sa imi dea din urma...asta asa, ca tot am fost suparata pe tema asta zilele astea.
16. se poate nashte si fara sa te doara. epidurala e sfanta, daca ai noroc si de un anestezis bun.
17. e bine sa iti cumperi tu si anestezicul, in felul asta nu ashtepti sa se indure anestezistul de tine, iti lasa dozele pregatite si iti mai baga moasa cand e nevoie.
18. cere o doza de anestezic in cateter pe la dilatatie 8, in felul asta efectul se prelungeste si pe durata cusaturii. eu nu am simtit nici macar o impunsatura...nimic. si de impins, daca asculti de moasa si de doctor nu ai treaba.
19. daca alaptezi nu mai e nevoie de ergomed. se secreta nishte hormoni in timpul alaptarii care fac exact aceeashi treaba ca ergomedul, doar ca natural. in felul asta scapi de durerile alea non-stop, te doar doar 15minute la inceputul alaptarii.
daca imi mai aduc aminte va mai scriu
sper sa ajute cat mai multe viitoare mame


25 martie 2009

Eliza5 spune:

Pe langa toate cele spuse deja de voi, nu mi-a spus nimeni ca dupa nastere nu o sa mai am DELOC libido.. Si ca poate sa tina chiar un an de zile situatia asta.

Si nu mi-a spus nimeni ca totusi trece, si o sa mai simti totusi dorinta si placere.. dupa un timp

ralu_t spune:

eu as incepe cu sarcina, si aici diferentele intre asteptari, ceea ce se zugraveste in culori f vii a fi sarcina atat din povestile unor mamici cta si de media, si ce este ea in realitate...hehe, poate fi o cale lunga. multe mamici suporta cu greu transformarile si de ce nu deformarile fizice, pe de o parte starea de rau, pierderea feminitatii, teama de a nu pierde dragostea sotului, etc, sunt stari pe care le incearca multe femei. eu una ma asteptam sa zburd cand voi fi gtravida, mai ales ca-mi uase ceva timp sa reusesc sa concep un copil...si mare mi-a fost mirarea: hipersensibilitate, greturi, stari incerte, confuze, kg muuulte acumulate,probleme la birou datorita felului in care s-au comporat vis-a vis de sarcina mea, stres cat carul datorita unor pb in timpul sarcinii....deci nicidecum o poveste intr-o revista glossy.
dupa nastere eu am avut un pic mai mult noroc fiindca am luat lucrurile prea in serios: ma asteptam sa fie totul f greu,ma asteptam sa nu ma ajute sotul asa cum a facut-o,etc.
am avut un inceput prost de tot in spital, asta datorita conditiilor specifice si a lipsei acute de somn, incepuse o minidepresie ca nu am reusit in 4 zile sa-i dau sa suga copilului fiindca dormea mereu la ora de alaptare. ma simteam inutila, vedeam celelalte mamici alaptand si ma simteam ca la scoala ca nu stiam lectia si toti ceilalti sunt mai destepti ca mine si mi-a mers greu si cu alaptatul acasa, ca nu a avut cine sa-mi arate cum se face...cu sange, dureri, rani...dupa o luna am avut inspiratia sa cer ajutorul tipei de la cursurile prenatale si de atunci a devenit totul incredibil de usor...pana atunci visam sa intarc copilul mai repede, imi era jena de sotul meu care imi tot zice: hai macar pana la o luna sa-l alaptezi, hia poate pana la 2....si da, tot la prenatale am vazut filmulete cu mamici care spuneau ca alaptatul nu e simplu si natural cum s-ar crede...mare noroc ca am vazut filumeletele alea, chiar si asa, mi-a fost greu sa accept ca mi s-a intamplat mie sa-mi fie asa de greu, si n-am avut mastite sau canale infundate, pur si simplu nu aveam tehnica. dar am deprins-o cerand ajutor
mi-a parut rau ca am nascut cu ceza, ca mi-a fost dat sa stau si in travaliu si sa pot compara, dar aici a fost alegerea mea fiindca atat am crezut eu ca pot duce si ca ar fi bine sa tin cont de resursele mele psihice si fizice.... e adevarat ca ma asteptam sa doara mai putin, pe mine una m-a durut ca draq, dar asta doar vreo 2 zile (de travaliu scapam in inca maxim 5 ore, dupa celelalte 5 pe care le prinsesem deja pana la ceza).
ca sfat, ca sa poti ajuta eficient viitoarele mamici, tebuie explicat f bine ca toate campaniile pro alaptat si pro nastere naturala, care e adevarat ca au beneficii nenumarate, sunt insa responsabile de mari depresii postpartum datorita sentimentului de inferioritate, de insuficent de bun, pe care le declanseaza lipsa (dintr-un motiv sau altul) a acestora. nu trebuie nici sa nasti natural nici sa alaptezi pana la pensie ca sa fi o mama buna, sunt niste conditii extrem de insuficiente si pot fi compensate. altele conteaza mult mai mult in relatia cu copilul. ca e f bine daca se intampla si sa nasti natural si sa alptezi....e altceva, dar sa nu se cada in extremism fiindca de cele mai multe ori reversul medaliei e suferinta acuta a mamei neputincioase, iar o mama nefericita, nu e cu siguranta mamica ideala. si doamne cate cazuri triste am vazut in jurul meu, cate false tragedii....
ce mi-a facut mie f bine in timpul maternitatii, si asta s-a datorat in mod sigur anilor de terapie pe care i-am urmat, a fost ca nu m-am condamnat pentru nimic din ce am trait, nici pt bune, dar mai ales nici pt rele. m-am acceptat pe mine cu toti nervii si frustrarile,cu senitmentele ambivalente fata de copil si de ce presupune maternitatea, si nu m-am simtit nici depasita, nici insuficient de buna,si mai ales nu m-am simtit vinovata, ci doar testata la limita deci e pe undeva firesc sa mi se para greu.
am plans si eu dupa nastere,acele crize hormonale, din te miri ce motive, imi amintesc o cearta cu sotul pe tema aerului conditionat si imi amintesc de mine cum alaptam si plngeam in hohote pe tema nenorocitului de AC...dar stiam undeva ca nu ma caracterizeaza starea, insa imi facea asa de bine sa plang....ca nu-mi venea sa ma opresc.
ce m-a surprins in mod f placut a fost ca ma pot simti f bine si ca mamica, adica puteam iesi la o terasa cu bebe (si asta am facut de cand avea 7 zile), un loc retras, fara muzica, zgomot, fum de tigara, etc. am plecat cu bebe peste tot de la 3 saptamani, in vacante, cu avionul, cu masina..si da, am fost acuzati de parintii mei de iresponsabilitate, de imaturitate, de "nu asa se creste un copil" (adica un copil echivaleaza cu chin si o frustrare majora, tu ca individ trebuie sa te dizolvi si sa dezii sclavul copilului care e un monstru cu 7 capete si te va tine inlantuit pe veci in conceptiile lor, nu-i de mirare ca aveam asemenea asteptari inainte sa nasc), nu am supus copilul la vreun tratament indecent, ii respecatm programul, il hraneam, il spalam, si mai ales il iubeam...iar faptul ca a fost un copil extrem de linistit si echilibrat nu facea altceva decat sa-mi confirme ca suntem pe drumul cel bun...deci cel mai important mi se pare sa crezi in tine si in abilitatile personale...
o sa radeti insa cel mai greu mi s-a parut lipsa unui ragaz, a unei pauze, stiam in teorie ca o data venit pe lume copilul, va fi acolo pana pleaca sa se insoare, la fac, etc, insa in practica mi-a fost greu sa accept lucrul asta, in ciuda iubirii si a elementelor pozitive pe care le presupune. adica m-am trezit de multe ori simtind: nu mai pot, mi-a ajuns, vreau o pauza, vreau sa imi mai permit luxul de a face ce vreau cand vreau...e, la capitolul asta inca mai lucrez
iarasi m-a ajutat sa impartim intre noi(mine si tati) zilele saptamanii sa ne mai putem vedea si de viata noastra sociala, in afara de serviciu/casa/bebe si am impartit intre noi si noptile de stat cu copilul. asta nu inseamna ca nu avem si noi frustrarile noastre, limitarile pe care le aduce cu sine un copil, dar cred ca ne-a ajutat sa fim relaxati si sa incercam sa mentinem un echilibru intre a fi parinte si a fi un individ de sine statator, cu nevoi proprii. nu ne iese intotdeauna insa in cea mai mare parte a timpului a functionat

ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

LindaZ spune:

Uau! MERCI MULT de raspunsuri.
Imi confirmati ceea ce stiam si presupuneam si eu. In acelasi timp sunt frustrata, ca psiholog mai ales, ca astfel de lucruri nu sunt studiate mai mult si nu sunt impartasite mai mult publicului larg de catre medici sau psihologi. Ceea ce visez eu sa fac e sa transmit informatiile psihologice in randul parintilor astfel incat multe din problemele care pot sa apara, sa fie evitate iar parintii si copiii sa fie mai fericiti si sa se poata bucura si mai mult de relatiile dintre ei. Sper sa reusesc. Voi m-ati convins ca ar fi de ajutor. Asa ca ma apuc de lucru...

cristi_2003 spune:

am uitat - nimeni nu-ti zice ca la servici e mai usor. cu bebe nu ai pauza de cafea - au un senzor criminal, cum iti zici hai ca doarme si apuc si eu sa... (a se completa cu ceva relaxant) fac ochiii mari si te cheama inapoi

Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://b1.lilypie.com/hQRfp2.png

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

Rony spune:

Citindu-va pe voi , am inceput sa-mi amintesc si eu de cum a fost acum patru ani la nastere:
nimeni nu mi-a spus ca o sa-mi fie atat de rau , dupa cezariana, incat nu puteam sa ma ridic sa-mi iau copilul si plangeam in hohote cand mi-l aduceau si ma lasa-o singura cu ea;
nimeni numi-a spus ca ma voi simti inutila cand sotul sau mama face baie fetitei si eu nu eram in stare sa o tin in brate
si toate au disparut cand pe mama am trimis-o acasa , iar sotul a plecat in strainatate si am rams singura dupa 3 saptamani si stapana pe mine si am crescut-o bine si sanatoasa.

sweetmelon spune:

Mihaela, un subiect super si o idee si mai si!
Pai: daca as fi stiut ca doare asa nasterea naturala, nasteam cu siguranta cu cezariana. Daca stiam ca, colicii nu se calmeaza de fapt cu nimic(siropuri, alaptat la cerere sau dimpotriva la 3 ore si multe alte metode), macar n-as mai fi sperat la asta. As fi vrut sa stiu ce inseamna sex cu epiziotomie pentru o vreme, pana se vindeca de tot, iar la partea psihologica as putea sa scriu o gramada. M-am schimbat total dupa nastere, am parca alte simturi(unele in plus), nici eu nu ma mai pot uita la stiri si ma regasesc in multe lucruri scrise de fete inainte, sunt sigur mult mai sensibila dar cred ca am devenit un om mai bun. Ma intrebam insarcinata fiind cum se va schimba relatia cu sotul meu, daca voi iubi mai mult copilul sau pe el si as fi vrut sa stiu ca este o iubire foarte diferita cea pentru copil, mai puternica zic eu, asta fara sa afecteze sentimentele pe care le am pentru sot. Cu toate astea, relatia de cuplu se schimba clar, sunt sigura ca in toate cuplurile se intampla asa. Prioritatea ambilor este acum copilul, timpul liber se dedica in primul rand copilului si trebuie sa treaca ceva timp pana sa intri intr-o rutina as spune a sentimentelor. E foarte greu la inceput cu un copil mic, eu una eram nauca. Ma preocupam extrem de putin de aspectul meu fizic(eu altfel fiind o cocheta) in primele luni dupa nastere. Nu imi explic nici acum de ce si ma cam oripilez cand ma uit la poze de atunci, ca timp sa ma dau cu un rimel 2 min chiar puteam sa obtin sau sa imi prind parul in coada daca nu aveam timp sa il aranjez. Oboseala de atunci nu cred ca am mai avut-o vreodata, aveam parca si o privire fixa, nu ma putea concentra de atata oboseala. Sa fi fost vorba de o depresie? poate, desi nu am avut alte simptome,eram ok in rest.
"Oare sunt o mama buna?" ma intreb si eu foarte des. Poate si pentru ca ei depind atat de mult de noi cand sunt micutzi si daca facem ceva gresit este numai vina noastra , de aceea ne cantarim foarte mult deciziile si avem second thoughts.
Concluzia e ca o nastere te schimba total. Si ar fi bine sa fie pregatite viitoarele mamici pentru toate aceste mari schimbari din viata lor. Daca as pune in balanta, as spune fara sa stau pe ganduri ca este minunat sa fii mama si merita orice efort.
Succes cu workshop-ul!

LindaZ spune:

Multumesc mult.
Deocamdata, cred ca duminica la 16,00 la emisiunea Briefing pe B1TV ma puteti vedea intr-un scurt interviu legat de mame sociale de fapt, in care eu vorbesc putin despre cursurile pentru parinti pe care le tin.
Iar despre astea detalii sunt pe parenting.ro.
Va tin la curent si cu workshopul pentru viitoarele mamici.