Que sera, sera.

Sunt intr-o relatie de 3 ani si 10 luni. Am 32 de ani.
In ansamblu e o relatie buna, pentru ca am reusit sa ne acceptam trasaturile de caracter diferite, si rotunjim colturile si sa ne cedam, pe rand, haturile relatiei. Nu e cea mai buna relatie, a inceput greoi si s-a mai consolidat pe parcurs, dar gradul de fragilitate este marisor, in continuare.
Am perseverat, cu tenacitate si rabdare, in a pastra relatia sanatoasa si curata. Am un soi de verticaitate, cum o numesc eu ("atitudine superioara si princiara insuficient justificata, cum o numeste iubitul meu").
Am un serviciu bunicel. Locuiesc in casa prietenului, construita din banii mamei lui si ai bunicii lui. El castiga foarte bine si plateste lunar bani catre mama lui 400 de euro, pentru a inapoia in timp banii investiti de ea.
Relatia lui cu mama lui este una proasta de tot. Familia lui este, spre nenoroculul lui, dificila. Eu nu am mai vazut in viata mea ce am vazut acolo, de-a lungul timpului. E o familie din care aleg sa nu fac parte, pentru ca, am o alta educatie, incompatibila cu a lor. Am incercat, dar...e grotesc.
Mama lui are, sigur, o grava afectiune psihica. Cu putina psihologie de taraba pe care o cunosc, am vazut o dorinta de control exacerbata pana la paroxism, crize de anxietate si panica si o imposibilitate de a-si controla iesirile vulcanice, de o vulgaritate ingrozitoare. Isi pune toate abilitatile de luptatoare in slujba ideilor ei delirante si confuze.Sa-ti faci cruce si sa scuipi in san! Are nevoie de multa intelegere si rabdare, de o familie echilibrata, cu un comportament unitar, terapie de grup (cu familia), intr-un cuvant trebuie cheltuite resurse uriase de rabdare, timp, afectiune, tact, diplomatie.
Ideea principala: in urma insultelor si a insistentei ei pana la sufocare, eu m-am pozitionat. Am decis sa intorc mesajul negativ pe care mi l-a transmis de-a lungul timpului. Vad vulnerabilitatea pe care prietenul meu incearca sa o tina ascunsa, in ciuda evidentelor, imi pare tare rau pentru el. Am observat, de-a lungul timpului la el, un soi de vina pe care o simte cand e afectuos cu mine, iar mama lui il acuza de raceala. El nu mai are resurse afective: o respecta, dar se fereste de jignirile ei de o viata. E ranit adanc, interior si s-a introvertit. Vrea sa fie impartial, iar suportul pe care mi-l da mie este unul subiectiv. Il inteleg, dar asta nu il ajuta prea mult: ea i-a stricat relatie dupa relatie, iar el le-a deplans pe toate, neputincios.
As vrea sa mai pot sa-i fiu alaturi, cu blandete si intelegere. Stiu ca intr-un cuplu, oricat de sanatos ar fi el intemeiat, intervin factori care lovesc in echilibru. Mama lui intruziva critica pana la absurd, jigneste si scuipa, urla si plange, rade si ironizeaza, lesina, se trezeste si ameninta, sare la bataie, inchide telefonul doua saptamani si o ia cu salvarea de atata plans, pana cand baiatul ei innebuneste de grija si de vina. Factor de eroziune lent si sigur. Toate cuvintele mele bune si blande, tot tactul meu, toate resursele mele de intelegere s-au terminat aseara, cand a venit peste mine, cu actualul ei sot furios, mugind ca un taur, sa ma dovedeasca de pe pozitie de forta. Mi-au urlat ca nu o sa am parte ca casa ei, de banii baiatului ei, m-a blestemat si a luat tacerea mea demna ca pe o ofensa personala. Ar vrea sa ne injuram, batem, scuipam parte in parte. Eu nu sunt asa. Detest tipetele in casa si sunt pentru discurs rational. Suntem intelectuala, dar dintre noi, tot eu sunt "fata de Rahova" cea saraca. Imi recunoste calitatile de gospodina, dar ma acuza ca nu am grija de baiatul ei care are colesterol, ca ea ii facea mar ras cu germeni de grau, iar eu ii fac clatite. In fine subiectele, item-ii pe care ii invoca pot fi cautati la nesfarsiti si, probabil, gasiti.
Eu viata aici nu mai pot sa am.
Vreau sa plec cu chirie. Nu ma duc la mama, desi avem apartament frumos. Vreau sa ma retrag, sa inchid usa dupa mine, pentru ca sunt obosita.
Vreau sa va intreb si pe cele care locuiti singure cu chirie: cat e de greu sau de usor? Sufleteste, material, etc? Eu ... nu mai pot. Si chiar daca as mai putea, nu mai vreau, am acceptat deja prea mult. Vreau sa ies cu demnitate de aici, pe usa din fata, asumandu-mi decizia. Cum e sa stai cu chirie?

Ramonika spune:

buna ayleen - nu erai tu cea care s-a hotarat sa se marite cu el in toamna? cum a mai ramas?
ce implica faptul ca te muti cu chirie? despartirea de el, asa inteleg?
scuze ca nu stiu sa-ti raspund la intrebarea "cum e sa stai cu chirie" pentru ca nu am stat niciodata, insa cred ca daca ai un salariu bunicel n-are de ce sa fie rau.

sa inteleg ca el alege sa ramana in casa respectiva, i-ai spus de hotararea ta, el a ales, gata?

mi-ar parea rau sa fie asa... insa tu stii ce si cum.

pentru voi cel mai bine ar fi sa plecati impreuna departe de parintii astia. insa trebuie sa vrea si el asta.

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki
Directionati 2% din impozitul pe venit si viata animalutelor comunitare va deveni mai buna www.asociatiaclopotel.com

andrusca13 spune:

ayleen, nu inteleg de ce te sperie asa de tare statul in chirie. O sa-ti spun cum a fost la mine, poate te ajuta cu ceva. Cand m-am casatorit am venit in Bucuresti cu sotul si nu aveam NIMIC. Doar el lucra si am inchiriat o garsoniera, jumatate din salariu il dadea pe chirie si ne descurcam. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, singuri in cuibusorul nostru si eram tare fericiti si linistiti. Nu ai de ce sa-ti faci griji, macar incearca. Sunt sigura ca va va fi bine, dar trebuie ca el sa se rupa de mama lui. Poate in felul acesta va vedea si el cat de bine este sa fiti singuri departe de isteriile ei.

Te pup si iti doresc sa-ti gasesti linistea!

Andreea si ingerasii!

hellene_n spune:

sa stai cu chirie e NASPA! daca ai "norocul" sa dai si peste o proprietara nebuna e si mai frumos.

iar sa stai singura ca fata........nu as incerca....pe bune......
am stat....5 ani ...tot in bucuresti.....

cristiama spune:

Ayleen,

Si relatia mea a pornit in 3: el, eu si o soacra! A fost asa cum povestesti tu: frustrant, urat, cu resentimente, cu observatii, cu rautati.
EU m-am dus prima la psiholog, hilar, pentru ca nu ma intelegeam cu soacra!!!! M-a luat aia peste picior de numa-numa, ideea pe care am retinut-o clar a fost: NU TREBUIE SA MA INTELEG BINE CU SOACRA!
Dupa s-a dus sotul la psiholog si cred ca l-a ajutat f tare sa-si stabileasca prioritatile in viata si mai ales responsabilitatile.
Sotul meu se simtea responsabil de fericirea mamei lui, trebuia sa o distram: sa o luam in parc, la munte, sa o invitam la masa, sa-i inventam ocupatii, sa .......

Au trecut de atunci mai mult de 10 ani, soacra mea nu s-a schimbat deloc, doar in rau, a trecut prin depresie ani de zile, prin santaje cu boala, chemat salvare, internat in spital, observatiile ei sunt din ce in ce mai rautacioase.
Apropo de mancarea facuta de tine: eu gatesc mai mult vegetarian, caltite fac o data pe an, cand vine soacra mancam doar legume la gratar, salate si pasta de naut sau linte. Exagerez si eu un pic.
Soacra nu stie sa faca decat ciorba de vita, carne de porc la gratar si sarmale. Fara salate, eventual pune niste masline cam vechi.
Asta nu inseamna ca nu primesc o gramada de critici ca NU AM GRIJA de colesterolul sotului!!!!!Poftim?

Tu nu spui cu reactioneaza prietenul tau la scenele mamei lui? Ce face, unde e el?
La noi asta a fost schimbarea: sotul meu nu mai reactioneaza la santajele mamei lui, si in mod neasteptat a inceput sa fie de partea mea.
Acum suntem 2 in relatie, cu o soacra care bazzaie de la distanta, dar nu o prea auzim.

Si apropo de statul singura: noi la un moment dat ne-am despartit vre-o 6 luni, a fost un mare bine pe care l-am facut relatiei noastre. Perioada in care am stat singura a fost o perioada de echilibru si timp pentru mine. Aveam si eu vre-0 32-33 de ani cand ne-am despartit.

PS: nu-ti consuma resursele tale de timp, energie, bani pentru a face terapie cu soacra. E putin probabil sa o schimbi, in momentul in care prietenul tau isi schimba felul in care reactioneaza la santajul mamei lui ea nu are ce sa faca decat sa se schimbe.
Chiar daca va trece, ca a mea, printr-o depresie de 10 ani!!!!

anyella spune:

Acum ani de zile am gresit si eu.Imi fac spovedania.L-am luat cu toate avertizarile parintilor.Si explicatii pe intelesul prostului. Dar eram indragostita.Nebuna! M-am mutat cu el in casa mamei lui.La ai mei nu aveam ce cauta. Nu era vorba de educatia mea,era vorba de faptul ca am primit o lectie de la viata...caposenia mea ( :.Ambitia mea timpita.I-am condamnat mult pe ai mei ca m-au lasat sa ma chinui cu o soacra (eu mi-am facut si acte cu respectivu'),cu o soarta aleasa de mine ( :.

Asa ca din floarea de centru,stilata,imbracata,avind cei sapte ani de acasa,care nu a stiut decit sa invete si sa o plimbe "cei din lumea buna" ca o mimoza, am ajuns la periferie cu un sot dependent de o mama in virsta ce il vedea ca un print si o matusa asemenea.

Am invatat ce inseamna RATB-ul,ce inseamna cartofii prajiti cu...piine si multe altele ( :.

Cum am iesit din situatia aceasta? La inceput, sa imi dau curaj,mi-am cautat chirie.La familie nu aveam nas sa ma duc.Eh,mi-am facut bagajele,strictul necesar si am plecat intr-o zi. Am stat intr-o casa straina mie,in chirie cca doua saptamini.Pina au aflat ai mei.

Le-am spus tot,ei voiau sa imi mai recupereze din lucruri.Am zis nu.Nu am mai avut niciun contact cu respectiva familie.La divort am fost doi straini,fara copii,care au semnat niste acte.

Pentru mine,dupa atitia ani e o amintire...neagra! Ma intilnesc cu oameni pe care nu ii mai recunosc din perioada respectiva.A fost un vacuum de memorie.Vreau sa ramina asa.Succes,ai grija ce decizi.Ah,eu aveam 21 de ani si un pic : )

----------------------------------------------
Tashi

A_Iulia spune:

Ayleen, eu nu am inteles, tu vrei sa iei decizia de a te muta cu chirie singura, sau in 2?

Vrei sa renunti la relatia pe care o ai din pricina comportamentului "soacrei",? Ai spus ca nici el nu are o relatie prea buna cu ea.

alsa spune:

Ayleen, asa cum singura ai spus, esti obosita. Deocamdata nu cred ca poti lua o hotarare realista in ceea ce te priveste.
Daca poti sta la mama ta, daca relatia dintre voi este buna, cred ca e bine sa stati o perioada impreuna. Si dupa ce te vei linisti, vei putea vedea incotro te indrepti. A te muta cu chirie in ziua de azi e o adevarata aventura, nu faci altceva decat sa o dai din lac in put, mai ales ca ai posibilitatea sa stai cu mama. E pacat.

Nu te intreb despre relatia cu el, fiindca simt ca nu vrei sa vorbesti despre asta, probabil ca ai luat niste hotarari in privinta asta. Probabil ca ati discutat, si tu ai ajuns la concluzia ca nu se poate. Dar te rog gandeste-te mult inainte sa te muti cu chirie. Repet, e pacat sa faci asta avand si alta posibilitate.

mianna spune:

material - e matematica pura. n-am de unde sa stiu cat castigi tu si cat ai plati pe chirie, nici pe ce anume iti cheltuiesti banii ramasi, ca sa vad daca-ti ajung sau nu si ce sacrificii ar presupune. insa inteleg ca ai varianta de a merge la mama ta, deci ca statul in chirie e doar o alternativa, nu unica optiune. la mine a fost.

sufleteste ... hmmm. depinde de felul tau de a fi, de felul in care vezi tu singuratatea (cel putin temporara), daca-i stii savura si avantajele sau doar dezavantajele.

combinatie intre material si sufleteste - faptul ca esti, vorba aia, "barbatul in casa". fiindca, asa cum nu-i plina lumea de proprietari nebuni, cum se insinueaza mai sus, nu traim nici in filme, in care vine proprietarul sa-ti schimbe becul ars. sau cel putin la mine nu-i asa - orice se defecteaza repar singura. nu-i un capat de tara, gasesti barbati sa te ajute (fireste, contra cost) acolo unde e nevoie de o mana de barbat. mie cel mai greu mi-a fost sa gasesc tamplar cand mi-o luase la vale un corp suspendat in bucatarie - se pare ca in ziua de azi prin "tamplarie" se intelege montarea geamurilor termopan dar am gasit pana la urma doi mesteri buni la toate, la care apelez de atunci pentru orice, de la schimbat stecher la veioza pana la reparat dulap, pat sau schimbat tevi in baie.

pe de alta parte insa, o prietena mi-a zis de mai multe ori cat ma admira - ea a stat mai intai cu parintii, apoi s-a casatorit, nu-si imagineaza viata fara un barbat in casa (si vorbea strict din punctul asta de vedere, al treburilor si problemelor de zi cu zi). eu vazusem de copil ca e perfect posibil traiul si fara un barbat, asa ca nu mi s-a parut nimic nefiresc. si in niciun caz n-as face compromisul de a sta cu cineva doar ca sa nu stau singura, in chirie.

"it's nice to be important, but it's more important to be nice"

floric_ea spune:

buna,

nu stiu in ce masura astepti de la noi un sfat sau o aprobare pentru a lua o anumita decizie cand in fond decizia e numai a ta.

insa; intre a alege sa stai in casa cumparata de o soacra care pretinde sa iti scoata ochii (pentru a vedea pana la urma lumea cu ochii ei logic nu) si a pleca eu as alege sa plec (eu personal).

acum, partenerul tau, nu poti lupta singura pentru el, in locul lui. decizia de a schimba lucrurile este numai a lui si trebuie sa vrea. impins de la spate sau cu niste adevaruri servite pe tava din propria ta experienta nu se va schimba nimic fundamental in relatia voastra.

eu as spune ajutor specializat, pentru el, un psiholog.

ar fi multe de discutat (casa e un cadou sau e un pretext de a-l obliga la vesnica recunostinta?). daca da banii inapoi, chiar si cate putin, dc se mai simte obligat sa o lase sa se amestece in viata lui? ce alte dependente mai sunt la mijloc? etc etc etc.

lupta asta, si acum vorbesc ca o parere personala, e pe jumatate pierduta fara el. tu vrei sa pleci, ne intrebi pe noi dar probabil ai vrea ca el sa vina dupa tine, sa te cheme inapoi.

el habar n-are ce vrea.

in afara de fugi mancand pamantul si lasa-i o portita prin care el s-ar strecura, in conditiile impuse de tine (cum ar fi acceptarea faptului ca exista o problema cu "mamica" si dorinta ferma de a o rezolva - mers la specialist), nu as mai avea ce sa spun.

mai conteaza unde sa fugi? cu chirie sau la ai tai?

probabil ca da. dar tu stii mai bine raspunsurile.

ayleen spune:

Multumesc pentru mesaje. Da, eu eram cea cu cererea in casatorie
Prietenul meu o admira pe maica-sa pentru felul ei de a fi intreprinzator (ea a facut o avere de-a lungul vietii, singura), insa o respinge din toate puterile! Nu ii suporta vocea, prezenta, o evita, ii inchide telefonul, o da afara din casa, pe scari in jos, de umeri si incuie usile cu cheile. De-a lungul timpului a stat cu ea de vorba in toata gama: de la frumos la urlete, de la rational, la ...orice. Concluzia e ca cu ea nu se ajunge nicaieri.
Mama lui a construit casa pentru el, din dragoste si grija pentru el si ca sa-si poata face o familie. Ea are casa ei, la doua statii departare. El a investit si bani personali in casa. Casa e pe numele lui.
Nu i-am spus ca plec, eu i-am propus sa ne mutam impreuna cu chirie. El refuza sa plece de aici si mi-a spus raspicat ca sunt libera sa plec, daca nu mai pot. Pe mine ma acuza ca fac pe superioara si "ma tin printesa", in loc sa o evit pe maica-sa, ori sa fiu concilianta in continuare. Nu intelege de ce sunt eu atat de vizibil afectata, pentru ca ...el asa a trait toata viata
Impreuna, noi am stat in alte apartamente ale lui, pana a fost gata casa. Dar...eram cu el, nu eram expusa, ci eram protejata. Acolo maica-sa venea mai rar, ca era departe, dar el o dadea afara dupa 5 minute. Aici insa ea vine la doua zile, uda gradina, florile, se baga in cosul cu rufe, alege chilotii lui de ai mei si baga la spalat. Imi deschide frigiderul, il inspecteaza si stramba din nas ca eu nu am mancare pe o saptamana gatita. Eu gatesc cat mancam o data. Mancam acasa numai in w/e. In rest, avem cantina fiecare la serviciu.
Cand ea ma ia la rost, el ii cere sa ma lase in pace. O acuza ca i-a indepartat femeile. O alunga si o repede, de fata cu mine... Dupa ce pleca ea, eu raman tremurand de jignirile inghitite, dar el refuza sa ma consoleze, pt ca nu vrea sa-mi dea nas impotriva ei. Imi zice sa ma fac ca nu s-a intamplat nimic si sa o evit. Eu o evit, iar el imi reproseaza ca de ce o evit.
Mi-au fost foarte de ajutor acele sfaturi practice pe care mi le-ati dat, pt locuitul singura Ma voi muta singura, nu ma voi duce la mama, pentru ca doresc sa fiu independenta. Vreau sa aleg cine sa intre in casa aia si acela va fi un barbat care ma va iubi si respecta. Am viata inainte sa cunosc pe cineva. Daca nu voi gasi nici unul bun, asta e, n-are nimic. Eu de compromisuri m-am saturat ca de mere padurete. Femeia asta e genul care te face sa-ti spui ca nu-l mai vrei pe fiu-sau, de-ar fi si poleit.
Am vrut, am incercat, m-am straduit. Ma gandesc cu groaza sa fac un copil, sa stau acasa cu el doi ani, iar ea sa vina aici peste mine, ca de, e pe tarlaua ei, iar eu sunt o primita, o tolerata, cat timp sunt unealta ei in slujba bunastarii feciorului. Ma va trata toata viata ca pe ruda cea saraca, sarantoaca lumii, ma va suspecta mereu ca ii fac vraji baiatului si ca ii fur hainele lui. Ma acuza ca nu ii iubesc baiatul si imi spune cu ura ca el sta cu mine doar pentru ca sunt sexoasa, iar asta nu e iubire!!! IMI E SCARBA si vreau sa plec in lumea larga, sa n-o mai vad, sa nu mai existe!