Teatru: traditional/modernist/experimental

Dragele mosului,

Dupa cum, probabil, ati constatat cu usurinta, am a bee in my bonnet cu cinematografia. Ei bine, asta se aplica si in ceea ce priveste teatrul.

Cum a inceput: pe vremea cealalta, mama ma ducea (eram eleva de scoala generala) la teatru de doua ori pe saptamana. Atunci am invatat precis si exact ce inseamna cenzura si cum cenzura oobliga teatrul sa mearga underground. Pe langa asta, am vazut niste piese extraordinare la care se statea in picioare pentru ca toata lumea considera ca e un privilegiu. Amintesc doar Zbor deasupra unui cuib de cuci, dupa Ken Kesey, la National, Iarna cand au murit canguriii, dupa Sorin Holban, la Odeon (respectiv, Majestic pe vremurile alea), Noapte buna, mama, de Marsha Norman, la Teatrul foarte Mic si cate si mai cate.

Cum a continuat: in vremea liceului - vreme imediat postdecembrista - lumea avea lucruri mai importante de facut decat sa mearga la teatru. Asa se face ca am vazut Noaptea regilor, dupa 'As You Like It' a lui Shakespeare, la National, Sala Mare continant vreo 20 de spectatori. Ce-i drept, Andrei Serban transpusese povestea in prezent, vedeai menajera dand cu aspiratorul iar lumea, nefiind obisnuita cu asemenea 'iconoclasti', prefera viziuni mai clasiciste.

Adictia s-a intarit. Gusturile in privinta teatrului au inceput sa mi se ascuta si sa se 'perverteasca'. Cautam cu mare luare-aminte spectacolele experimentale de teatru underground. Asa am tarat-o pe mama la minunatele Genocid, sau ficatul meu e fara rost, de Werner Schwab, la Odeon si De ce fierbe copilul in mamaliga, dramatizare dupa Aglaja Veteranyi, tot la Odeon (cea din urma ramanand pana in ziua de azi una dintre cele mai bune piese de teatru vazute de mine, cu o viziune regizorala atat de proaspata si puternica incat iti taie rasuflarea si un joc actoricesc absolut imbatabil).

N-am mai fost la teatru de cand s-a nascut fiul meu (adica de un an). Daca la film mi-am mai permis sa fug - din motive evidente - la teatru e mai complicat.

Vreau sa va rog sa ma ajutati sa-mi alin dorul si aleanul. Spuneti-mi ce piese ati vazut/vedeti/ aveti de gand sa vedeti si cum le comentati - adica in ce categorie din cele enumerate in titlu le incadrati si de ce. Va place teatrul traditional/clasicist sau teatrul avangardist?

Va foarte multumesc

____________________________________________________
You cannot both dance and not pay the piper.

marybehappy spune:

Salutare Mihaelka !
In seara asta am fost la un spectacol frumos,incantator , luminos..si doream mult sa spun si altcuiva sa mearga sa-l vada.Asa am dat peste mesajul tau ....Daca poti fugi sa vezi SOMBREROS in coregrafia lui Philippe Decoufle la Opera Romana te va face sa zambesti, te va bucura asa cum o fac mereu operele artistice de calitate.
Numai bine, Maria

beshter spune:

Maria, multumesc mult! Si bine-ai venit! Nu credeam ca mai citeste cineva subiectul

O sa fac tot posibilul sa vad spectacolul.

te astept cu noutati


You cannot both dance and not pay the piper.

danielag spune:

Mihaelka, acum am vazut si eu subiectul. Si-am intrat sa-ti recomand o carte: O biografie de Andrei Serban. Eu m-am indragostit pur si simplu de cartea asta si dupa ce am citit-o am cumparat mai multe exemplare si le-am facut cadou unor oameni dragi, atata bucurie mi-a adus in suflet incat am simtit ca trebuie sa o dau mai departe :). Mi-a placut foarte tare un episod in care el lucreaza un an intr-un laborator de teatru cu Peter Brook, care a adunat o mana de oameni din toata lumea, printre care si Andrei Serban, si timp de un an s-au dedicat cu totul experimentarii. Ceea ce invata acolo e ca primul pas in a invata ceva este dez-invatatul. Adica apropierea de trairea / sentimentul / miscarea respectiva fara prejudecati si fara idei preconcepute. Mi-a placut cum a povestit si intalnirea lui cu muzica, din punctul de vedere al regizorului. Si, mai ales, punerile in scena in greaca veche. Si e de mentionat si episodul in care minerii intra in Teatrul National si gasesc echipa care pregatea textul Electrei, iar un miner vazand pe jos pagini intr-o limba pe care nu o poate intelege, intreaba amenintator actorii: "Ce-s astea? Mesaje cifrate? Ia descifrati-le!" (citatul nu e textual, dar asta vroia sa spuna)... Brrrr....

M-ai facut curioasa cu De ce fierbe copilul in mamaliga, am googalit putin si am vazut ca actrita principala este Antoaneta Zaharia si mi-am adus aminte ca am vazut-o la studioul Casandra, intr-un spectacol de final de an, daca nu cumva era chiar gala absolventilor. Promitea foarte mult inca de atunci :) si ma bucur ca am re-descoperit-o, chiar daca n-am mai vazut-o de atunci. Dar promit sa o caut :).

Daniela

beshter spune:

Daniela, am citit fragmentele de pe Liternet si mi-au placut. Chiar foarte tare. Asa ca acum mai am o carte de cautat:)

Pe Antoaneta Zaharia o iubesc foarte tare. Am iubit-o chiar si in www.teatrul-odeon.ro/spectacole/premiere/chip.htm" target="_blank">Chip de foc, la Odeon, piesa cu potential dar cam prost jucata. Cred ca e singura piesa regizata de Felix Alexa care nu mi-a placut.

Stii ca Antoaneta Zaharia scrie? Si inca binisor dupa umila-mi parere. Uite piesa de teatru Jocul, disponibila online la LiterNet. Eu zic ca merita (si se si citeste repejor). Am mai citit si primul ei roman, www.polirom.ro/catalog/carte/garsoniera-in-centru-2237/" target="_blank">Garsoniera in centru, dar cu asta a trebuit sa am mai multa rabdare:)

Mai astept discutiuni teatrale:)


You cannot both dance and not pay the piper.