Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva? | Autor: ilia_99

Link direct la acest mesaj

am mare nevoie de ajutorul oamenilor destepti si deschisi la minte de aici.
am 30 de ani si 3 copii. Primul copil e din casnicia anterioara. Am divortat cind avea 1 an si 8 luni si, dupa citeva luni, l-am cunoscut pe actualul meu partener. nu sunem casatoriti legal, doar religios, pt ca, initial nici eu nu am vrut si nici el. Ulterior, eu am inceput sa-mi doresc si hirtia, dar n-a mai vrut el. ma rog, nu era chiar un must pt mine, asa ca am lasat-o asa. Acum 3 ani jumate s-a nascut primul nostru baietel, dupa o sarcina cu mari pb, in care el mi-a fost alaturi clipa de clipa. Toate gindurile si grijile noastre s-au concentrat pe copil, care acum e un nazdravan fara pereche. Iar sotul meu e un tata exemplar: dedicat, prezent, afectuos, tot e vreti. Acum 6 luni s-a nascut cel de-al doilea baietel, la insistentele sotului meu, caci eu ma cam lecuisem de copii. In timpul sarcinii au inceput pb in cuplul nostru: mai intai certuri ca nu e multumit, ca eu nu-l motivez, ca n-avem preocupari comune, etc. Cind eram deja in 8 luni au incept sa curga telefoane seara si multe sms-uri. Initial, am incercat sa le ignor si sa ma mint ca o fi vorba de afaceri. Pina cind n-am mai putut - mentionez ca nu-s vreo tuta - si a tb sa admit ca e o alta femeie. L-am inrebat, a negat ca ar avea o relatie, mi-a spus ca e doar cineva in ale carui pb s-a implicat pt a le uita pe ale lui. I-am spus ca doresc sa inceteze aceasta comunicare, lucru care s-a intimplat. Il cred ca n-a fost o relatie, altfel nu e genul de las, care sa se ascunda, e destl de frust in declaratii, chiar c riscul de a rani cealalta persoana. Pb e ca aparitia acestei persoane, chiar daca nu era o candidata de viitor in mintea lui, i-a stirnit intrebari. dar oare ce am acasa e ceea ce vreau, sunt multumit? Nu. Si daca nu, de ce? Ce mi-ar trebui? ce-mi lipseste, etc...
Concluzia este ca ma iubeste, asa mi-a spus, dar simte ca-i lipseste ceva si mai mult decit da in clipa asta nu poate sa-mi dea.
Se gindeste acum sa se mute de acasa, pe perioada verii, cind copiii vor fi plecati, ca sa nu stie ei prin ce trecem si sa-si ia putin timp pt el.
Intre timp, vrea sa inceapa terapia cu un psiholog.
Pb mea: rational pot intelege aceste cautari personale, aceasta introspectie, dar afectiv n-o pot internaliza si mi-e fff greu s-o duc: sa astept ca el sa-si dea seama daca ma mai vrea sau nu! Si nici macar nu i-o pot reprosa, sunt lucruri pe care le simti sau nu, nu le poti controla, nu tin de vointa.
Ma simt ca la examen, dar cel putin atunci stii cind se afiseaza rezultatele. Eu nu stiu acum cit trebuie sa astept. Si il iubesc si ma ucide chinul lui, dar si al meu.
Voi ce credeti ca ar trebui sa fac? Cum sa-mi usurez asteptarea?
Va multumesc din suflet.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns corinaczm spune:

Nu as vrea sa fiu in locul tau. Nu prea vad ce ai putea face, decat sa astepti. Cu cat il sacai mai mult, cu atat cred ca ar fi mai rau. Gaseste-ti ceva de facut pe perioada cat sunt plecatii copii, ca sa iti treaca timpul mai repede. Cred ca ar fi si mai nasol daca ar fi copii cu tine si ar trebuii sa te ingrijesti de ei si toate celelalte. O pauza uneori poate face si bine, nu numai rau. Parerea mea.Daca te gandesti bine macar asa stii ca la un moment dat iti va da un raspuns, mai exista situatii in care se i-a si pleaca fara nici macar sa banuiesti ca ar fi o problema.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bebestrumfitza spune:

Draga ilia, cred ca iti este destul de greu , cu 3 copilasi si sotul indecis, care isi ia timp sa se hotaraseca daca mai vrea sa stea cu voi sau nu.
Este clar ca el are niste lucruri de lamurit, poate ca tin de tine sau de voi (nu e foarte usor sa aveti 3 copii micuti), sau poate ca sunt frustrari strict ale lui, neimpliniri pe care cauta acum sa si le rezolve.
Oricum, daca incepi sa-l presezi acum nu cred ca ai ceva de castigat. Poate ca reusesti sa-i spui cat poti de calm in situatia data, ce simti pt el (ca-l iubesti, ca-ti doresti in continuare sa fiti o familie unita), ca ti-e greu sa astepti o hotarare/sentinta pe care el sa ti-o comunice candva. Pana la urma, in cuplu ar trebui sa ne putem exprima sentimentele.
Poti sa-l incerci sa afli de la el care ar fi lucrurile pe care el nu le mai poate suporta; cred ca e important sa pastrati o minima comunicare intre voi, sa nu rupeti relatia complet cateva luni(vara), pt ca ar exista riscul sa ia niste decizii in urma unor impresii gresite. (poti eventual, in loc de reprosuri sau jigniri/acuze, care apar de cele mai multe ori in astfel de situatii, sa incerci sa rememorezi momentele placute, frumoase ale relatiei voastre; uneori asta ii ajuta pe cei indecisi, si-si dau seama ca nu vor de fapt sa dea cu piciorul la o viata de familie reusita)

Si poate ii propui sa mergeti, pe langa terapia lui personala, la cineva unde sa lucrati in cuplu, sa va ajute sa luati o decizie cu care amandoi sa fiti ok.
Indiferent daca ramaneti impreuna (sper pt tine, sa fie asa), sau nu, aveti 3 sufletele care depind de voi, care au nevoie si de mama si de tata!!




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

multumesc, corina. asa m-am gindit si eu aseara, dupa o discutie calma, dar care evident l-a agasat. si e firesc, din moment ce lupta e cu el, nu cu mine. mi-am gasit ceva de facut: o sa ma inscriu la un master in vara, poate asa ma voi gindi mai putin. bine, asta daca pleaca, pt ca nu s-a hotarit inca. e doar o varianta pe care a luat-o in calcul. si eu ma gindesc ca e, poate, binevenita o pauza, mai ales ca ultimii ani au fost, pt amindoi, deosebit de grei si incarcati emotional, prin prisma pb cu copilul.
de unde trag concluzia ca uneori lupta cu tine e mai grea decit cu un rival extern, respectiv o amanta/amant.

imi pare rau ca nu am primit mai multe raspnsuri, chiar am nevoie de sustinere si de perspective din afara.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

strumfita, nu se pune pb de rupt relatia complet peste vara. vom merge la copii impreuna oricum si nici nu vrem sa facem publica, in cercul de prieteni, treaba asta. dovada ca nu vrea sa se desprinda complet e faptul ca mi-a spus ca nu a luat inca o decizie si ca, daca eu ii spun sa nu plece, nu va pleca.
el vrea sa stie cum s-ar simti singur, daca ii voi lipsi eu, si nu copiii, daca e altceva ce si-ar dori.. sigur ca e neplacut pt mine, pai, bine nene, nu te-ai gindit la asta macar inainte de al doilea copil, da, deh, parca criza financiara a intrebat pe cineva daca e un moment bun sa apara...
pe de alta parta e de inteles, am 42 de ani, ma cam apropii de sfirsitul vietii, sau macar al potentei masculine asa cum o stiam, asa ca panichez, oare am facut tot ce vroiam in viata, mi-am implinit toate dorintele, sa mai era ceva si o sa regret mai tirziu. nu ma refer la aventuri sexuale, ne-am cunoscut cind avea deja 34 de ani, deci se "plimbase" destul, nu cred ca asta e pb. si apoi, asta putea sa faca chiar fara sa ma prind, daca doar sex ar fi cautat. nu, pb e mult mai grava, intrebarea lui cea mare cred ca e: sunt implinit emotional prin aceasta femeie cu tot ce-mi ofera ea? si pune-te pe cautat raspunsuri. si daca nu sunt, ce fel de femeie sau relatie caut, ca nici aici nu e clar.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

marius, rufus, help!!! cum abordez? ce spun, ce fac?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asteryaro spune:

Profesoara mea de chimie din liceu avea aceasta teorie, a "barbatului la 40 de ani = CRIZA. Nu ne-a explicat niciodata, am aflat mai tarziu cate ceva...
Se pare ca ei (unii) retraiesc o prima tinerete...
Nu stiu cate este de real, n-am avut pe cine intreba, cineva care sa raspunda sincer, evident.
Aveti totusi 3 copilasi... Un razboi psihologic este tot ce va lipsea... Inteleg ca El manifesta o oarecare nesiguranta, si ca se simte neimplinit. Asta-i rau, pentru amandoi: pentru tine este cel mai rau, tu traiesti pentru 4 persoane odata, sau 5, daca-l pun si pe el in calcul... Vrei nu vrei, trebuie sa-ti omori creierii si cu problemele copiilor (haine, hrana, jocuri etc).
Chinuitor.
Sa plece cat lipsesc copiii? Eu n-as fi de acord, ideal ar fi sa ramaneti impreuna, sa gasiti comunicare impreuna. Ca doar nu va avea el vreo revelatie peste noapte, si-ti va spune: draga, gata, m-am hotarat...
Si daca renunti tu prima, dupa o gandire matura??? Asta stie??
Daca va iubiti, IUBITI-VA.

Kiki si Nicolae-Razvan (31.01.2006)

poze (1),(2),(3),(4)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

da, s-a gindit si ca s-ar putea sa plece si sa nu mai aiba unde sa se intoarca, pt ca n-o sa mai vreau eu. stie ca si asta e o varianta, a luat-o in calcul. nu stie insa ce va face daca se va intimpla. dar a zis ca si-o asuma, daca se hotaraste ca asta are de facut, adica sa plece de acasa. deocamdata, m-a intrebat daca ma deranjeaza sa plece la inceputul lui iulie cu un prieten, pe care il cunosc, sa faca un scurt tur prin Europa, vreo 10 zile. I-am spus ca e ok. Poate asta o sa fie singura evadare de care are nevoie si o sa-l ajute. E departe de mine, e cu oameni cu care impartaseste o pasiune, care sunt si i casatoriti de multi ani, poate ii dau si sfaturi.
Sa mai spun ca, de fiecare data, cind e plecat sa-si faca de cap cu un hobby, ma suna de 10 ori pe zi, doar ca sa-mi impartaseasca ce-a experimentat. asta mi se pare bine, inseamna ca gaseste in mine un receptor pt bucuriile lui.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CristinaT spune:

Am citi si eu, si nu mi se pare deloc greu ce ai de facut (sa il lasi in paceun timp!) dupa parerea mea el pare doar deprimat, in mod sigur ii va trece daca va vrea si el acest lucru.
Nu asa fi de acord cu mutarea, daca as fi in locul tau, in cazul vostru dupa parerea mea va aduce mai multe necazuri a spus asteryaro foarte bine ce a spus.
Cat despre ideea de a te duce la un master... iar cred ca nu va aduce decat probleme, scoala e grea, aduce oboseala si deprimare cand lucrurile nu merg prea bine. Mai bine te-ai duce la sala.
Bafta.

am fetita de 9 ani!

si :)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

asteryaro, cre' ca aci e buba: daca ne iubim. sunt convinsa ca ma iubeste, da' cred ca m-a transferat, cumva, printr-un mecanism psihologic de care nu e constient, intr-o perspectiva materna. eu sunt aia care-l iubeste ca mama. nu ca n-as fi sexoasa, sau ca am avea o pb aici, dar sunt mama copiilor lui. psihologii vb ff mult despre asta si incep sa cred ca e o pb reala. proiectia materna pe care o face barbatul aspra femeii care i-a facut copii. o iubeste, da' parca mai era ceva.... stii bancul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

cristina, multumesc. eu simt ca am nevoie de o preocupare "intelectuala", nu doar ca sa-mi omor timpul. cred ca e treaba care-mi va aduce beneficii nu doar in vara asta, ci peste ani. e pentru mine, pentru a ma creste pe mine interior.
cit despre sala... merg de 3 ori pe saptamina cu strictete! uneori ramin si la bazin, daca am timp.

Mergi la inceput