caut perete de rigips!

....da, ca sa ma dau cu capul de el fara sa-l sparg. Recunosc ca nu mai pot, ma surprind ca deschid un subiect pentru ca pe mine nu ma mai duce capul si nu stiu ce pot face in situatia de fata. Dar poate ar trebui sa incep cu inceputul Dulcineea mea a lipsit de la scoala o luna intreaga, nu o zi intreaga, nu o saptamana ci o luna, o luna in care am trezit-o in fiecare dimineata, imi asumasem absentele din semestrul trecut de la primele doua ore pentru ca nu eram in stare sa o/ma trezesc. Am facut si efortul (inutil, se pare) de a ma trezi.....si ce aflu inainte cu cateva zile de vacanta de pasti, ca fie mea nu a fost la scoala. Booon, rezolvam problema cu motivarile de rigoare si promisiuni solemne ca nu se mai repeta. E pe dracu azi fu prima zi de scoala dupa minivacanta si ma pune necuratu sa intreb cum fu la scoala "Daaar ai fost la scoala?!" Raspunsul cred ca vi-l puteti imagina.....dar am sa vi-l redau tot eu "Pai azi nu s-au pus absente" Ce-a facut domnisoara cat eu credeam ca ea e la scoala? S-a plimbat, de o luna de zile se plimba. Oamenii buni imi sa matur cu ea pe jos.... O sa ma intrebati, bine, bine dar totusi o luna de zile nu ai verificat-o? Oi fi eu dusa cu pluta, dar nu, nu am verificat-o, nu mi se pare firesc ca la aproape 18 ani sa o verific cum faceam cand avea 10/11/12/14 ani.... si nu pana acum nu era necesar. Azi mi-am pierdut cumpatul, o doare in cot si nici acolo de tot ce se intampla, imi dau seama ca nu realizeaza care pot fi consecintele dupa atatea absente.
Pedeapsa capitala, fara calculator in camera ei si internet in viitorul apropiat, fara iesiri la suc in oras cu prietenii seara.

PS: Am uitat sa precizez/ laud ca e/ a fost un copil fara probleme, un elev de nota 10 , plus sau minus, disciplinat

PS2: Visul ei este AFAHC!

Inca ceva, dupa o lunga discutie purtata cu calm de-o parte si multe lacrimi de cealalta parte, constat cu stupoare ca ii lipseste incredere in sine, nu crede ca poate recupera ce a pierdut intr-o luna si e convinsa ca cea mai buna solutie este sa intrerupa anul scolar si sa il repete .... nu cred ca ma multumeste un perete de rigips... Doamne, unde am gresit? A avut libertate cat n-au avut altii intr-o viata, deci pica presupunerea ca a dat de gustul libertatii.....am sa revin, refulez aici in continuare, va fac partasi la neputinta mea, si poate.... aveti solutia salvatoare, ca eu tot nu stiu cum naiba sa reactionez, trec de la o extrema la alta, rad dar nu e rasul meu si ....


www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Ramane in suflet Povestea unui Licurici!

mandrele mele D(29 sept 91) & D (18 iul 05)

pozne-npoze

Nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii!

sanziana72 spune:

As vrea sa iti pot da un sfat care sa te ajute, dar nu cred ca il am.

As putea insa sa iti povestesc ceva din adolescenta/tineretea mea.

Criza asta pe mine m-a apucat pe la vreo 19 ani, din fericire eram deja in anul II de facultate si pe vremea aia chiar nu se puneau absentele la cursuri, deci am reusit de bine de rau sa termin anul onorabil.

Surmenarea si lipsa de motivatie au fost unele din cauzele crizei respective.
Pana atunci fusesem o eleva foarte buna. Vroiam sa intru la facultate ca sa nu imi dezamagesc parintii, dar de fapt eu nu vedeam neaparat rostul. Faceam ce aveam de facut pentru ca ma auto-obligam, dar nu pentru ca imi placea.
Pot sa iti spun ca in perioada respectiva tot asa, plecam spre cursuri dar nu ajungeam la ele, ma plimba, ma duceam uneori la cinema, dar cel mai mult m-am plimbat. Aveam nevoie sa imi aerisesc mintea, sa scap de constrangeri, sa ma gandesc la cine sunt eu si care e rostul meu pe pamant.
Dar in primul rand aveam nevoie de o pauza! O pauza din viata mea. Ma saturasem sa alerg si sa fac ceea ce societatea ma obliga. Aveam nevoie de o pauza sa visez si sa imi dau seama ce vreau eu! Imi era frica de viitor. Imi era frica ca imi voi construi un viitor care nu imi place sau ca nu aveam destula putere ca sa imi construiesc viitorul pe care mi-l doream. Continuam doar din inertie.

Poate ca si fiica ta trece prin ceva asemanator. Si poate ca intreruperea pe care ti-o cere este cea de care are nevoie. Ca sa isi regaseasca motivatia, ca sa poata respira inainte de a se aventura in viata adulta.
Pana acum spui ca a fost o fata de nota 10. Ei bine, asta inseamna mult stress si auto-disciplina, care da, au obosit-o. Ca sa fii printre primii ai nevoie si de orgoliu. Iar acum, dupa o luna de absente, a pierdut pasul cu ceilalti si ar insemna sa se multumeasca cu niste rezultate mai putin decat foarte bune. Iar orgoliul ei nu ii permite asta, nu vrea sa fie suficienta, vrea sa fie buna.
Plus ca s-ar putea pur si simplu sa nu mai poata sa se concentreze pe scoala momentan. Sa vrea altceva.
Trebuie sa o ajuti sa isi regaseasca motivatia si increderea in sine. Altfel, va fi un calvar si pentru ea si pentru tine pana o veti scoate la capat. Plus ca s-ar putea sa treaca printr-o depresie de adolescenta. Poate vrea sa vorbeasca cu un psiholog.



"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

marami spune:

Sanziana, nu stiu ce sa zic, aseara eram mult prea furioasa si irationala, a fost modul cel mai bun de a-mi varsa frustrarea si nervii ce-i aveam deschizand subiectul. Azi deja vad cu alti ochii aceasta scapare, ceea ce aseara mi se parea o greseala de neiertat azi mi se pare firesc. Vorbeam ieri cu cineva si imi spunea cum era controlata de catre parinti si cum la fel la randul ei isi controleaza copii, ceea ce femeii i se pare normal mie mi se pare de neacceptat, inseamna ingradirea libertatii copilului, sufocarea lui, sufocarea personalitatii, care cum ii vede copii o suna sa-i zica chiar si cum sunt imbracati si de cine sunt insotiti, sau ceva de genu` intre ora x si z trebuie sa para de la scoala, stai cu ochii pe geam si spune-mi la ce ora au ajuns, cu cine erau, cum erau.... ei daca ai mei m-ar fi controlat asa eram de mult dusa..... sar peste partea cu "bataia e rupta din rai" desi asa i-as fi tras aseara cateva scataloace sa se trezeasca la realitate, azi deja sunt pasnica mult prea pasnica

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Ramane in suflet Povestea unui Licurici!

mandrele mele D(29 sept 91) & D (18 iul 05)

pozne-npoze

Nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii!

sanziana72 spune:

Aseara ti-ai consumat consumat energia prin furie, asa ca e normal sa fii pasnica acum , nu mai ai energie sa fii altfel.

Asteapta sa va reveniti cat de cat (si tu si ea) si cautati impreuna o solutie.

Si poate imi spui si mie ce ati gasit ca nu se stie cand voi avea nevoie .

"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

marami spune:

Habar n-ai cata dreptate ai avut, oboseala isi spune cuvantul intotdeauna cand te astepti mai putin, iti frangi aripile cand iti doresti mai mult sa zbori, stiu, suna ca un cliseu, am auzit asta de cateva ori pe zi in ultimele 72 de ore Nu stiu cate minti sclipitoare sunt in clasa ei, cert este ca cea mai mica medie pe semestrul trecut este 8 si.... si ii apartine, greu de acceptat atunci cand nu te-a invata nimeni sa si pierzi. Nu i-am cerut si nu am asteptat niciodata sa ia doar note mari, ea singura a stabilit inaltimea stachetei. So... de data asta am ajuns la un compromis, termina anul ignorand pentru moment doua din materiile care considera ca ii dau dureri de cap.

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Ramane in suflet Povestea unui Licurici!

mandrele mele D(29 sept 91) & D (18 iul 05)

pozne-npoze

Nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii!

sanziana72 spune:

Ma bucur ca ati ajuns la un compromis. Peste vreo 20 de ani o sa iti multumeasca ca ai convins-o sa termine anul asta in loc sa il piarda (sper sa ai rabdare pana atunci ).

O data si o data tot trebuie sa invete fiecare sa piarda si indiferent de varsta nu e niciodata usor.


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

Rufus spune:

O sa radeti, dar eu, de cand au inceput problemele "serioase" ale fiicei mele cele mari, n-am prea mai intrat pe la aceasta sectiune. Am trecut prin toate fazele posibile, nici sa ma plang nu am mai avut chef.
Am intrat acum, cucerit de titlu...

marami, dupa ce am inteles demult ca problemele copiilor nostri vin in valuri, naiba stie cand s-or termina, m-am calmat, dar mi-am jurat in barba ca si de-ar fi lupta vietii, eu nu ma las batut.
De ce nu merge fata ta la scoala? Iata o buna intrebare, nu stiu daca cineva poate sa raspunda. Dar, cu siguranta, are un motiv. Ca intotdeauna, m-am pus in locul tau, pentru ca e bine sa ma antrenez in conditii reale.
Ca sa nu bat campii in jurul cozii, am sa-ti spun ce am citit intr-o carte care trata relatiile parinte-copil si care mi-a ramas intiparit tocmai prin ciudatenie: cica un copil doreste, are nevoie de reguli pe care sa fie obligat sa le respecte; cu alte cuvinte, libertatea asta, dorinta de a nu-i trasa limite copilului...el o intelege ca abandon, adica daca toti au reguli (ca asta vad, nu-s chiar prosti) ei de ce nu au, chiar pe nimeni nu intereseaza soarta lor?
Asa ca, penduland intre sufocarea personalitatii si libertate deplina, dupa ce te aduc in pragul sinuciderii, dragutii nostri dragi ne intreaba candid: da' de mine chiar nu te intereseaza?

Eu merg la scoala la Ioana de cate ori am ocazia. Iar ea stie ca merg. La sedinte, sau doar sa ma uit la nota de la teze. Acolo te mai intalnesti cu unul, altul...Am fost si m-am zburlit la colegi cand am avut motiv(in prezenta parintilor sau profesorilor, evident) si chiar daca asta a creat unele momente de stanjeneala (nu le convine deloc cand te bagi in lumea lor), fata mea a simtit ca are un sprijin, iar colegii ei s-au gandit ca nu e bine sa mai vina nebunul ala pe la scoala...ca poate sa iasa si rau.

Nu stiu cum trebuie sa procedezi tu, insa cred ca libertatea nu presupune anarhie, chiar daca la copii cuvantul poate parea deplasat.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

marami spune:

Rufus, cred ca ti-ai dat seama ca arunc destul de rar ochii in zona asta
Acu nu-ti imagina ca libertatea in cazul ei poate fi asociata cu anarhia, nicidecum. Hmmm, oare cum as putea defini libertatea ei fara a-mi arata slabiciunile. Reguli au fost mereu trasate, dar cum orice regula poate fi incalcata, de ce nu si iertata. De ce a lipsit de la scoala e intr-adevar o intrebare la care nici macar ea nu poate raspunde, eu cu atat mai putin. Zic eu ca e bine daca a ajuns sa se intrebe ce-o fi fost in capul ei, totul a intrat in normal, si-a demonstrat ei, in primul rand, ca poate mai mult decat credea. Ce sa zic, momentan nu mai am nevoie de pereti
In coditile in care se va intalni in toamna cu fizica, media genarala(-fizica) este 8.93... pai sa nu o joci in picioare? Pentru ea nici macar nu conta ce note va lua, important era sa le ia. In general o las pe ea sa decida si o sustin atunci cand e necesar, acu ma intreb daca o sustineam in "nebunia" ei cine ar fi spart primul perete, eu sau ea? S-ar fi uitat cu jind la colegii care anul viitor si-ar fi dat bacalaureatul si ar fi plecat mai departe in timp ce ea mai avea de facut un an.
Recunosc ca mie nu mi-ar fi dat prin minte fara ajutor, sa ii sugerez ca doua materii pot fi lasate pt toamna. Mersi plesnitelor si voua care ati avut curiozitaatea sa aruncati aici un ochi Sanziana, Rufus



TELEDON PENTRU MIHAITA
0 900 900 320-10 euro
0 900 900 325-5 euro

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Ramane in suflet Povestea unui Licurici!

mandrele mele D(29 sept 91) & D (18 iul 05)

pozne-npoze

Nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii!