De ce e mai bine ca si copilul sa creasca cu mama

Aceasta intrebare se adreseaza tuturor parintilor si imi doresc sa primesc un raspuns cat se poate de obiectiv.
Presupunand interesul ambilor parinti de a creste copilul in cazul unui divort, toata lumea spune ca e mai bine ca el sa ramana cu mama. Eu sunt tata si nu inteleg DE CE ? Pe ce considerente ?
Va multumesc. Poate ma mai destept putin :D

conchita spune:

depinde de situatie, deci nu intotdeauna e mai bine pentru copil sa creasca la mama.
dar sa presupunem ca mama e normala, nu ai ce sa-i reprosezi. legatura cu mama e fundamental diferita de cea cu tatal. in primii ani de viata, cel putin, legatura asta este vitala pentru un copil. ia-i mama si i-ai rapit sufletul. el a crescut in burtica mamei, a fost alaptat de mama, mama s-a trezit noaptea pentru copil, mama in general se educa cel mai mult intr-un cuplu privitor la cresterea copilului (dovada numarul de membre vs membri pe forumul asta), legatura dintre ei este organica, fizica, indestructibila si de neinlocuit.

legatura cu tatal este una educata, dezvoltata si crescuta din apropiere, grija si dragoste, dupa nastere. tatal nu a purtat copilul in pantece, deci nu este recunoscut, ca sa zic asa, dupa miros cum e mama, cel putin la inceput. "bond"-ul, legatura organica nu exista natural, de la inceput, trebuie formata. cu alte cuvinte, in locul tatalui natural poate fi, la o adica, orice alta persoana, relatia se dezvolta asisderea si la fel. pe cand legatura organica, fizica, emotionala cu mama nu poate fi inlocuita exact si la fel. sigur, exista dragoste infinita intre parintii si copiii lor adoptati, eu vorbesc despre ce se intampla organic intre mama naturala si copil, nu contest povestile minunate ale altor tipuri de legaturi, deci va rog sa nu reinterpretati partea asta sau sa se simta cineva ofensat.

acum, dincolo de bondul asta vital si natural cu mama, vine viata de dupa cea intrauterina. daca mama iese din tiparele normale, adica isi neglijeaza copilul, il abuzeaza, etc, in timp ce tatal e in standarde normale (are grija de copil, il iubeste, il respecta, il educa), normal ca alegerea e simpla si logica si apartine instantei de judecata. dar logica instantei de judecata e aia de mai sus cand avem de-a face cu doi parinti "normali", adica niciunul nu isi neglijeaza copilul.

aici, in USA, sunt si alte criterii, iar in ultima vreme "bond"-ul natural cu mama nu mai e argumentul suprem, in caz ca mama nu are locuinta, job - poate sa fie cea mai buna mama din lume, nu conteaza. fiecare parinte care solicita custodia trebuie sa dovedeasca ccc ca poate oferi conditii decente de viata si educatie.

catale spune:

Conchita a rezumat foarte bine de ce prima alegere a instantelor este mama, in conditiile in care mamei nu i se poate reprosa nimic.

aliclara spune:

Sa va spn parerea mea. Eu sunt copilul crescut de tata. Dupa ce a aflat ca a fost inselat si i-a spus "doamnei" sa nu vina in instanta cu pretentii asupra mea. Ea nici nu s-a sinchisit. LA 18 ani am dat-o in judecata pt pensie alimentara pe perioada studiilor. Este inginer constructor. A zis ca ei iarna nu au de lucur si nu primesc salariu. Si daca nu imi convine sa mai vin sa o dau in judecata.
Mama mea este a doua sotie a tatalui, cu care am crescut de la 6 la 14 ani, care m-a dus la scoala si m-a invatat sa fiu cee ce sunt.
Asa ca nici eu nu sunt pro-mama. Decat daca merita cu adevarat.

Fiecare sut....e un pas inainte!!!

Insider spune:

Multumesc conchita. Dupa mult timp am primit un raspuns argumentat intr-un fel. Miroseau mamele ceva dar nu prea gaseau cuvintele sa o exprime ...

Barbatilor tati trebuia sa ne nastem in SUA ! (aceasta nu este o ironie rautacioasa la raspunsul tau, pur si simplu e haz de necaz)

Nici o instanta de judecata nu are voie sa judece dupa feeling, ci doar dupa date concrete catale

Foarte elegant ai spus "legatura fundamental diferita" conchita si de aici ... s-a terminat cu obiectivitatea.

Dovada numarul mai mare de membre are o explicatie foarte simpla ... in lume sunt mai multe femei decat barbati


Eu, ca tata, cred ca legatura dintre mama si copil e vitala pana la nastere. Dupa, orice mama poate fi inlocuita. Stiu, suna strigator la cer dar, obiectiv poate fi inlocuita. Poate fi greu dar in nici un caz nu ii rapesti sufletul copilului. Trebuie sa fac in continuare precizarea ca VREAU ca toti copiii sa creasca alaturi de ambii parinti, pentru ca simt ca iar imi va sari cineva in cap ...
E bine si sanatos pentru copil sa fie alaptat de mama sa naturala dar daca nu e, ce sa faci ? Te descurci cum poti ...



Acel bond de care vorbesti si pe care noi tatii nu il simtim si nici nu il putem intelege, obiectiv este o apropiere fizica.
Si da, ai dreptate. Noi iubim altfel decat iubiti voi. Pur si simplu altfel. Nu vorbesc aici de fiecare iubire e unicat. Doar de modul in care iubesc barbatii vs femei. Si cum noi nu vom intelege in veci acel bond nici voi nu veti intelege modul in care ne iubim copiii


Si legatura cu tatal este indestructibila si de neinlocuit. Nu este fizica la nivelul la care este in cazul mamelor dar este atat de intensa ca nu pot sa iti explic. Mai mult decat atat un tata va fi intotdeauna mai dur decat o mama. Asta caleste copilul si e mai pregatit de viata decat un copil crescut cu mama (opinie personala).
Un copil crescut de mama va fi automat mai sentimental, va avea tendinta sa lase de la el cand nu e cazul, mai credul, mai putin infipt, ca nu imi vine in minte alt cuvant deoarece sunt obosit.

M-am bucurat nespus pentru explicatia ta si iti multumesc inca o data.

Mai doresc argumente. Poate chiar argumente ale tatilor care cred ca e mai bine ca si copilul sa creasca cu mama.

kay spune:

nu cred ca un tata va fi mai dur decat o mama. iar depinde de la caz la caz. in societatea in care traim, mama petrece mai mult timp cu ccc copilul in primii ani de viata. tatal, ca un vanator feroce merge la munic diverse si aduce papa pe masa... si iaca asa, mama e fortata de natura existentei sa ii impuna limite copilului. mama pt ca e acolo, langa bb. si asa mama devine bad guy... iar tata, vine acasa si se joaca 1-2 ore cu al sau copil, face tot ce vrea el si asa tata devine good guy... deci mama e cea "mai dura"... sunt multe, multe argumentari si explicatii, dar sunt prea obosita eu acum...

************************************************************************************
Ajuta la construirea unei sectii de chirurgie cardio-vasculara :

858 - 2 euro/sms - Comote, Orange, Vodafone

www.inimacopiilor.ro

oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S

www.helpsonia.com , povestea Soniei , www.inocenti.org -> sponsorizeaza un copil !

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

conchita spune:

Insider, realitatea te contrazice: barbatii romani au fost crescuti de mame, tatii erau la vanatoare, vorba lui kay, adica la serviciu. asta e societatea traditionala. si totusi, barbatii romani sunt macho, caci asa e cultura latina. ce vreau sa spun cu asta? ca nu conteaza, pana la urma, CINE il creste, ci CUM il creste. si, desigur, ce anume crezi tu ca poate defini un om "realizat" in viata: sa fie infipt, sa traga si el pumni, sa nu lase de la el niciodata...

daca nu ar avea nici o importanta mama, sau cine il creste in general, ne-am abandona toti copiii la orfelinate si i-am reintalni la 18 ani, dupa chipul si asemanarea...

as vrea sa fii convins ca nu discut cu tine acum de pe pozitii adverse, nu-ti sunt inamic, dar nici extremele nu-mi plac, basca generalizarile. si da, ai fi avut mai multe sanse in US la custodie, daca ai fi indeplinit conditiile cerute, desigur. aici se mai practica si alta chestie care mie imi suna distructiva: custodia egala. copilul locuieste o saptamana la un parinte, o saptamana la altul...dar sunt parintii fericiti, nu? au "drepturi" egale... si asta e tot ce conteaza.

Luna1 spune:

Eu nu consider ca trebuie in toate cazurile ca un copil sa ramana la mama. Cred ca trebuie luate in calcul (in primul rand de catre parinti) persoana cea mai apropiata copilului, in general este cea care a petrecut cel mai mult timp cu el. Si probabil pentru ca in general mamele stau acasa in primii cativa ani atunci e logic ca si copilul sa locuiasca la mama insa tatal trebuie sa partcipe activ la cresterea lui.

Aici se intalneste frecvent custodie comuna, copii care petrec timp in egala masura si la mama si la tata. Am un caz chiar pe strada mea, doi copii, fata si baiat, parintii au divortat, insa tatal s-a mutat tot in zona pentru a fi aproape deci e foarte implicat. Copiii petrec timp cu ambii parinti, au camerele lor in ambele case, merg in vacanta cand cu unul cand cu altul, petrec o sapt la unul una la altul si desi initial am crezut ca sunt bulversati mai tarziu am realizat cat de bine crescuti si neafectati de situatie sunt.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

conchita spune:

nu stiu cum li s-a intamplat minunea, ca si eu cunosc un caz, o prietena foarte buna, iar baietelul este de nestapanit - o saptamana urmeaza niste reguli, saptamana urmatoare alta. prietena este recasatorita, tatal baietelului idem. ambele cupluri au alti copii care nu-s mutati de colo-colo. baietelul resimte acut toata situatia asta, dar niciunul dintre parinti nu vrea sa cedeze in favoarea celuilalt.

daca mi s-ar fi intamplat asta, adica sa decida instanta asa ceva, as fi renuntat eu, daca nu l-as fi convins pe tata sa accepte un singur domiciliu pentru copil, desi m-ar fi distrus psihic renuntarea asta... un copil are nevoie de stabilitate, printre altele, iar din punctul meu de vedere binele copilului primeaza in absolut...

Mindy spune:

Eu am discutat cu sotul despre asta.
Ca daca intr-o zi ne casuneaza sa divortam, fetita va ramane la mine. Chiar el a spus asta, ca l-ar durea enorm sa o aibe cu portia dar stie ca la mine ar fi cea mai fericita. O vede cat e de linistita langa mine. E o legatura fantastica. Inca o simt cum era la mine in pantece, nu am uitat deloc miscarile alea.. zi de zi ma uit la ea ca la o minune.. sa creasca in corpul meu iar apoi sa o hranesc cu laptele meu.
Nu as putea concepe sa ma despart de ea nici macar o zi.
As fi la fel si un copil adoptat, e mama din mine care are atata iubire de oferit pentru copii. Ocrotire.
O vad pe fetita mea are 2 ani si un pic, cand ii cade ursuletul pe jos intreaba: esti ok? il scutura si il strange in brate sa il linisteasca:) cu atata drag isi inveleste papusile sa nu le fie frig.
Fetitele stiu sa fie 'mame' inca de micute. La a mea ii vad deja infiripat instinctul matern.

AB spune:

Peste ce o zis Conchi mai sunt cateva motive obiective pentru care este drept ca un copil sa ramana cu mama, daca aceea este ok.

O femeie in majoritatea timpului isi sacrifica cariera, profesia penru a se ocupa de copil. Bolile, racelile, accidentele, internarile in spital se fac cel mai adesea cu mama.
In cazul mamelor care alapteaza orice episod de febra trece prin racorirea cu produse naturale mamicesti. Si daca pana la nastere relatia cu mama era exclusiva, apoi devine relatia preferata.

Si apoi ca orice relatie afectiunea se construieste. Daca ambii parinti ajung la opt acasa si spala copilu si-l pun in pat, apai sigur e la fel. Daca unul il duce la scoala, tot acela il aduce, isi face temele cu el si-i e partener de joaca... apai acela e parinte preferat pentru ca-l cunoate mai bine. Si chiar daca copilul e atras de parintele mai absent, prin miile de lucruri mici pe care le invata zi de zi alaturi de copil parintele prezent stie pe ce strune sa cante ca lectiile sa se faca mai repede, camera sa fie mai ordonata si copilul mai politicos. Tot parintele mai prezent, daca e parinte normal este primul care va observa schimbarile petrecute in copil. De la cele fizice la cele sufletesti.

Deci in interesul copilul de a deveni un adult responsabil e sa-i lasi alaturi un parinte pe care-l asculta in mod uzual si care poate depista prompt un necaz mic inainte de a deveni prea mare.



Un alt motiv este biologic. O femeie poate avea fara riscuri un numar de nasteri intr-un numar de ani. Unele datorita cezarienelor, altele datorita infertilitatii care creste cu varsta si altele din cauza problemelor acumulate pe timp de sarcina. Pe cand un barbat desi are si el niste limite biologice, acestea sunt mult mai laxe.

Nici eu nu cred in cresterea o saptamana mie, una tie. Am cateva luni pe an in care-mi vad copii in wkd-uri sau la doua wkd-uri intre doua avioane. Si nu raman doar cu sotul, ci si cu cineva din famile. Dupa acele cateva luni copii deja ne invart pe degete exploatand tot ce facem diferit.