Amalia zisa si prajiturica

Renuntasem de ceva timp la AC. Vroiam un bebe in viata noastra, ne-am distrat dstul in doi. Si bebe nu mai venea...Si o prietena mi-a zis: "cei mai frumosi copii se fac la mare!"...Hai la mare, atunci! Si am plecat doi si ne-am intors 3....Cand am facut testul eram amandoi foarte emotionati...Ne-am dus la control. Doctora, cea mai incompetenta pe care am vazut-o vreodata in viata mea, ca exista posibilitatea sa pierd sarcina. Du-te la eco, la fel...sarcina oprita din evolutie... Eram asa de suparati! Dupa a 3-a eco imi zice sa ma duc a doua zi la chiuretaj....
Am stat eu si m-am gandit si mi-am zis ca nu e posibil asa ceva. Asa ca am sunat-o pe dr de familie, care mi-a recomandat-o pe dr Sai de la Polizu. A zis ca e la sfarsitul programului, dar ca ma asteapta daca ajung repede. M-am dus intr-un suflet...Cand a auzit ce mi-a zis incompetenta aia, s-a enervat! Sarcina mea nu avea nimic. Copilul era bine mersi, sanatos, se dezvolta normal. Si acum cand ne uitam la ea, ne gandim ce prostie am fi facut daca am fi asculat-o pe incapabila. Si asa a fost pana la sfarstul sarcinii, fara probleme, fara greturi si stari de raul. Doar o pofta nebuna de placinta si studele cu mere, si mai bine de 30 de kilograme in plus.
Seara bebe ne batea cu piciorusele si facea tumbe in burtica si noi nu mai aveam rabdare pana la marea intalnire...M-am dus la serviciu pana in saptamana 35, de se gandeau colegii sa faca memo pentru masa ginecologica sa am unde sa nasc. Dar nu puteam sta acasa, mai ales ca bebe era f cuminte.
La eco de 12 saptamani ne-a zis ca e fetita. Noi zugravisem dormiorul in albastru, pentru ca ne doream baiat. Sotul meu, usor dezamagit, a asteptat si celalalte eco. Bebe, numai cu spatele la noi...Pana cand s-a hotarat si s-a intors cu picioarele larg desfacute...Si nu a mai fost urma de indoiala. Aveam o baiata, cum a zis mama.
Cauta nume acum...Am facut o lista...Ioana era clar, dar vroiam si unul mai trendy, ar nu foarte si nici foarte comun. Asa ca Amalia a fost castigator.



Aveam termen pe 21 aprilie 2008. Eu aveam stare. Doctora imi tot zicea...stati doamna in pat liistita, nu va mai plimbati ...eu nu si nu...vroiam sa nasc, sa o vad pe micuta care ma tot lovea cu piciorusele in burtica...La ultimul control imi spune...nasteti mai devreme, asa ca stati locului...pe 8 aprilie nu stiu ce am facut...nu imi aduc aminte nimic din ziua aceea. doar ca pe la 7 a venit sotul de la birou, pe mine ma durea burta mai rau decat de obicei si nu mai aveam no spa. l-am trimis la farmacie si nici nu a ajuns el bine in capatul strazii ca nu mi s-a rupt apa. nu avea telefonul la el...zic, lasa ca ajunge in 10 minute...pana a venit el am pus ce mai era de pus in bagaje, mi-am facut dus, m-am imbracat si l-am asteptat cu geamantanul in usa...am sunat repede parintii si pe niste prieteni cu masina care sau la noi pe strada si ...spre spital. drumul....?!? stiu doar ca am sunat nasii, pe soacra mea si pe o prietena sa le spun ca a sosit momentul...eram emotionata, dar aveam si un sentiment de aventura...stiam ca o sa inceapa o viata noua pentru noua...pentru noi si pentru bebe...am ajuns la spital, m-au luat asistenele in primire, am vorbit cu doctora...era 10 jumate. m-au dus in sala de nasteri si ca sa treac timpul mai repede scriam sms-uri... dilatatie mica, dureri mari...dar ce mai conta? la un moment dat am adormit si nu mai tin minte decat ca m-a trezit doctora care m-a intrebat daca am terminat cartea..ehe...numai la ea nu imi statea mintea...apoi, am atipit la loc si m-au trezit sa ma puna pe masa de nasteri...la 4.40a venit pe lume prajiturica...3,600 si 51 cm...avea asa niste falcute ca nici nu putea sa suga la san din cauza lor...si de atunci a trecut un an..un an in care ne-am minunat in fiecare zi de ce poate sa faca....Un berecut micutz, cu personalitate care este sufletul nostru...

Si am adus bebelina acasa si i-am vopsit peretii roz...eram atat de panicati, ca sotul meu ma tot intreba daca o iau mamele noaste la ele, ca noi nu stim ce sa facem cu ea...Dar ne-am descurcat si acum, o privim cu mandrie...

http://picasaweb.google.com/cristina.catana

http://puppa.wordpress.com/

blanca000 spune:

Sa iti traiasca si sa fie sanatoasa. Scurtuta poveste ta dar frumoasa.

25+ Eva

Bubi mic poze...din burtica

Nunta noastra 2004

Puppa spune:

da, e cam scurta....defect profesional....am invatat sa concentrez informatia in spatiu putin :)

http://picasaweb.google.com/cristina.catana

http://puppa.wordpress.com/

laura_dimitris spune:

Pe mine ma emotioneaza fiecare poveste citita
Mi-ai trasmis emotia si imensa bucurie la aflarea vestii ca esti graviduta...
Felicitari pentru frumoasa berbecuta!!!!
Este la fel de dulce ca o prajiturica !!!

Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze

povestea nasterii lui eleni