Iubirea ne poate salva de la moarte

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Iubirea ne poate salva de la moarte | Autor: relysiandrei

Dragele mele

Deschid acest subiect ca un omagiu pentru un om minunat care mi-a salvat viata in urma cu 7 luni.
Dar sa incep cu inceputul.
Eram studenti amandoi la aceeasi facultate, in aceeasi clasa. El ma iubea inca din anul I, dar destinul ne-a unuit abia in anul III. Eram doi copii aflati la prima iubire, chiar daca nu eram prea mici de varsta, aveam 22 de ani. Ne placea la nebunie sa mergem pe jos, sa ne petrecem cat mai mult timp in mijlocul naturii, ne pupam in timpul orelor de fata cu profesorii, colegii faceau pariuri ce o sa avem prima oara, un tomit sau o reliuta, eram extrem de fericiti. Nu ne-am certat niciodata, nici macar in joaca. Dupa ce am terminat facultatea, ne-am casatorit, am ramas insarcinata si astfel a aparut in viata noastra un ingeras care ne-a facut si mai fericiti si ne-a implinit spiritual, Andrei.
Chiar daca provenim amandoi din familii care nu au avut prea mari posibilitati, si nu ne-au putut ajuta financiar, am reusit prin fortele noastre sa ne cumparam un teren si sa ne construim o casuta a noastra, in care inca nu am reusit sa ne mutam. Cu toate ca mai avem multe investitii de facut, vara trecuta am luat decizia de a mai avea un copil. Si numai dupa o luna am ramas insarcinata. Am plans amandoi de fericire cand am vazut testul de sarcina pozitiv.
Dar fericirea noastra nu a durat decat 2 luni. Pe 6 septembrie, pe cand ne duceam la nunta fratelui sotului meu, la Sibiu, am avut un grav accident rutier, vinovatul fiind chiar fratele meu, care a avut viteza prea mare intr-o curba si ne-am rasturnat. Eram in stop cardio-respirator. Sotul meu m-a scos din masina si a inceput sa faca manevre de resuscitare, si nu s-a oprit pana nu am inceput sa respir. La spital s-a constatat ca aveam ruptura de splina, hemoragie interna, fractura de coloana vertebrala, nu mai puteam sa misc picioarele si inevitabil, am pierdut sarcina. Era distrus. Cinci zile am stat la reanimare, fara sa se stie daca voi trai sau nu. In tot acest timp sotul meu nu a dormit, nu a mancat, a fumat continuu cu toate ca el nu este fumator; statea langa usa de la reanimare si astepta sa intre sau sa iasa cineva ca sa afle ce fac. In final mi-am revenit, insa medicii nu mi-au dat nici-o speranta ca as mai putea sa merg vreodata; el imi spunea ca este fericit ca sunt in viata si ca imi promite ca voi merge, ca el se roaga tot timpul la Dumnezeu pentru asta. Timp de 3 luni a stat nemiscat de langa mine in spital, ma intorcea cu cearceaful de pe o parte pe alta, ma spala, ma schimba de pampers, imi dadea sa mananc cu lingurita. Si in tot acest timp radea, era vesel si spunea sa nu disper ca el o sa ma duca acasa la baietelul nostru si o sa fiu bine.
Si asa este. Acum, dupa 7 luni, minune, pot sa merg, ce-i drept mai greu si cu ajutorul unui baston, m-a dus la cele mai bune clinici de recuperare, la cei mai buni medici si ma mir uneori ca are o vointa si o rabdare imense.
Il intreb uneori cum ma vede el acum pe mine si raspunde ca sunt frumoasa, ca este mandru cand merge cu mine la plimbare, ca este fericit ca sunt langa el si langa baietelul nostru. El nu vede ca eu sunt plina de cicatrici, ca nu mai pot sa misc un picior, ca am handicap.
Dragele mele, asta e iubirea adevarata.
Iar el pentru mine nu mai este doar sotul meu, tatal copilului meu, este si eroul meu, OMUL care mi-a daruit o noua sansa sa traiesc.
Pupici la toate, Rely

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

ladyJ spune:

Rely

lisaelisa spune:

Relysiandrei,

Povestea ta este impresionanta.

Sotul tau este un om deosebit si te iubeste enorm.

Sanatate si fericire va doresc tie si familiei tale !

Ellenuta spune:

am plans la povestea voastra!

sotul tau este un mare om si te iubeste enorm!

sa fiti fericiti si sanatosi pana la adanci batraneti!

Elena de Eva Maria (14.01.2008) + 13+

Eva creste mare
Eva
www.youtube.com/user/ellena2006" target="_blank">Eva filmulete

papa bun