In ce limba sa-i vorbesc?

cristoiu spune:

N-am nici timpul nici energia sa adun si citez toate exemplele de superioritate a limbii si culturii romane din postarile carora le raspunsesem. Nu suport nici aroganta nemtilor, nici a francezilor si nici a romanilor. Nimeni nu e mai grozav, nici cultura x nu e "'mai speciala" decit cultura y. Cine gindeste asa are orizonturi limitate dupa mintea mea. Mai gindise unul asa acum vreo 60 de ani despre cultura proprie.

Rasfatzata, eu cred ca alegerile personale sunt pur si simplu alegeri. Eu prietenilor le dau sfaturi daca mi le cer, dar nu ii judec pentru alegerile lor. ma intrebai ce limba vorbesc eu. Nu am inteles intrebarea, te referi la ce vorbesc eu de una singura sau cu fata mea? Sau cu familia? Cu parintii mei vorbesc romana. Cu prietenii si colegii vorbesc engleza. Cu sotul vorbesc engleza. Cu fata vorbesc romana. Si visez uneori in romana, uneori in engleza. Gindesc in functie de circumstante fie in romana, fie in engleza. Pentru mine e important ca fata mea sa vorbeasca romaneste, e important sa cunoasca si inteleaga literatura romana. Dar nu pot nega faptul ca ea isi are radacinile in diverse culturi. Nu ii pot nega radacinile germane, care sunt egale cu cele romane. Eu nu pot formata copilul pe matrice romaneasca fiindca e incorect si nedrept.

Asa si cu alti copii in situatii similare. Atunci cind alegeti sa ii transplantati pe alte soluri nu puteti avea pretentia ca ei sa ramina 100% romani.

MihaiTexas spune:

repostez, in continuarea ghidului, comentariile mele de pe alt forum:

Cand am plecat din Romania acum vreo 10 ani, ma gandeam ca voi ajunge intr-un paradis, asa idee aveam despre America. Mi-au trebuit cam 3-4 ani pentru a observa si a intelege, progresiv, lipsurile de esenta si continut din aceasta societate (americana) in mijlocul careia (necunoscand-o si in acelasi timp necunoscandu-ma nici pe mine, decat numai ca pe un roman recent si purtat incoace si incolo intre suflul destinului si putinul liber arbitru pe care mi l-a dat Dumnezeu), doream cu ardoare sa fiu si catre care aspiram pe vremea cand inca eram in Romania. Din experienta cu oamenii de aici, am inteles incet-incet sterilitatea si superficialitatea mediului social american. Mi-am dat seama cam tarziu de greseala pe care o facusem. Eu plecasem din Romania cu ganduri destul de proaste despre tara noastra; la momentul respectiv, cred ca aveam si un fel de ura indusa asupra a ceea ce era romanesc si vroiam, ca multi alti frati si surori, sa “scap” de acolo. Tocmai pentru a afla mai tarziu, ca prin aceasta alegere, aveam sa fiu participant la o filosofie de viata bazata numai pe urmatoarele: “imi iau casa, imi iau masina, mananc, ma distrez, voi trai vesnic”, care de fapt se traduce pe “filosofia” mea asa: “casa, masa, cimitirul”. Mi-am adus aminte, treptat, de originea mea si am inceput sa inteleg ca Dumnezeu (nu “cel” din viziunea lui Marx) nu are scop, functionalitate si consecinte comune pentru toate popoarele si pentru toti oamenii.

Copilul meu merge la zilele de nastere ale copiilor prietenilor nostri (majoritatea americani); s-a jucat si se joaca cu acesti copii care vorbesc engleza. El de asemenea vorbea engleza cu mama, dar acum e mai mult in romana, asa ca mama a trebuit sa invete romana destul de bine. Initial, copilul meu a invatat sa spuna “catel” in romana, si “puppy” in engleza. Le-a zis pe amandoua la inceput, dar de vreo 5 luni nu l-am mai auzit sa foloseasca cuvantul “puppy”, nici macar in prezenta mamei.

Caz particular de coincidenta fonetica: cuvintele “papi” si “puppy”. Zic copilului, de cand era f. mic, cuvantul “papi”, bine plasat in context, rar, calm, foarte sigur pe mine, accentuand fiecare silaba, si cu intensitatea glasului oarecum scazuta: “cand ti-e foame, papi mancare”. Acum ii spun: “cand ti-e foame…”, si el raspunde “pa m-ca-ee”. Si alege sa foloseasca cuvantul “papi”, spre rusinea si in detrimentul cuvantului “puppy” care nu a mai fost folosit de mult. Un copil bilingv invata si in romana si in engleza cuvinte (desi normal ar trebui sa auda numai romana vorbita in jurul sau), insa, observand evolutia copilului meu, notez ca vocabularul si structurile din limba engleza sunt intentionat defavorizate de catre acest copil, care a fost expus in aceeasi masura, si la limba engleza, si la limba romana. Stie ce ii spui daca ii spui in engleza, dar prefera sa raspunda in romaneste de cele mai multe ori, il simt eu insumi, cum incepe sa pretuiasca limba romana. Omul se cunoaste mult mai bine pe sine si intelege mult mai adanc lumea, in romana. Iar aceste diferente sunt de la cer la pamant.

Copilul meu alege sa gandeasca si sa se exprime in romaneste, de cele mai multe ori, chiar cand toata lumea vorbeste alta limba in jurul sau. De cand era mic copilul, de cate ori am fost in vizita undeva sau cand aveam oricat de multi invitati acasa, necunoscatori de limba romana, aplicam o foarte mare strictete in exprimarea in limba romana cu copilul meu, de fata cu ei. De aici, vin intrebarile strainilor. Ce zice? Ce inseamna aia? Ce inseamna cuvantul "papusa"? Ce frumos suna acest cuvant, papusa, zice cineva, si incearca sa-l zica, asa stalcit, cum poate. Ii raspund: “the Romanian language is a very powerful language, it describes and enunciates beings, things and actions as they really are”. Apoi ii arat cum se spune la “man”. Ii zic: “OM”. Apoi pun pe o hartie, litera O deasupra literei M (care la randul ei poate fi asezata deasupra literei U, ca sa iasa cuvantul OMU scris pe vertical, si ii atrag atentia asupra faptului ca desenul literal arata precum silueta unui om (litera O e capul, M e corpul cu mainile, iar U sunt picioarele – desigur ca romanul “inventiv” poate adauga si ultima litera din articol, anume “L”, pe undeva, dar nu as recomanda).

Când copiii americani sunt in vizita la noi, ascultam multa muzica romaneasca (e drept nu chiar atat de profunda precum cea pusa de userul fabr1s pe youtube); exista, de exemplu, un CD numit “Obiceiuri de la noi din Moldova”, pe care salta copiii de toate natiile la noi in casa, si zic parintii lor: “Ce muzica frumoasa, nici nu poti sta locului, trebuie sa dansezi!”. Apoi ascultam si dansam cu copiii straini formatia bimbam, Cleopatra stratan, “nu mi-e frica de bau-bau” si o gramada pe langa astea etc etc. Toate le puteti gasi intr-o arhiva la urmatorul link (dureaza ceva sa descarcati la 639MB, dar sunt peste 200 de cantece – scoateti fisierele din arhiva cu WinZip):

http://sharpmultimedia.com/copii/muzica/arhiva_cantecele_Copii.zip

Categoria: activitate/joc pentru copii: Faceti ciorba cu ei. Desigur, fara apa, ci puteti sa puneti legume intr-o oala, sa le identificati pe fiecare, sa amestecati, sa va faceti ca gustati, apoi spuneti copilului: Gusta. sau: Amesteca. Si o sa se joace si el cu mult interes. Ma trezesc cateodata dimineata in zdranganit de linguri si oale, cand ma uit, mama si copilul fac “ciorba”. Puteti sa inventati sute de jocuri asemanatoare, prin care sa va distrati f. mult si dvs si copilul.

Copilul a fost in Romania de doua ori, cate 3 saptamani. A doua oara (dupa ce a inceput sa vorbeasca) a impresionat pe toata lumea, care se astepta sa fie american aproape 100%.

Faceti totul echilibrat, nu obositi copilul. Jocul “vocabular” descris de mine intr-unul din mesajele anterioare, nu trebuie efectuat mai des decat (bi)saptamanal, este un joc pedagogic foarte avansat, care cere copilului maxima concentrare. Aceasta forma de pedagogie este mult mai eficienta decat metoda imagine-cuvant (carti cu poze de diferite obiecte), deoarece in momentul pronuntarii de catre parinte a cuvantului respectiv din vocabular, copilul isi imagineaza corespondentul vizual al acestuia, in minte.

De asemenea, evitati repetitivitatea. Faceti lucruri diferite in zile diferite.

Intreb copilul: “Cum se spune baie articulat”? zice: “Baia”; intreb: “dar diminutiv?” zice “Ba-fa”, inca nu il poate pronunta pe “#355;”. “Dar diminutivul de la catel?” zice: “lu#351;”. “Dar diminutivul de la matura?”; zice “rica”. Zic: “Mancam ciorba?” raspunde, foarte entuziasmat: “Cio! Cio! Cio!”. Ii zic: “Esti budist?”, raspunde “Nu”. “Esti protestant?” “Nu”. “Esti mahomedan?” “Nu”. “Esti ortodox?” zice “Dadadada”. Apoi: zice “#351;a!”, raspund: “Da, noi ortodocsii luam Impartasanie. Mergem Duminica la Biserica si luam Impartasanie”. Acestea toate eu le-am invatat din Romania, ca sa-mi invat copilul. Ii iubesc pe strainii din jur si ii chem sa vada si sa aiba partasie la viata noastra, ce facem, ce credem, ce mancam, de ce ne pasa, NOUA ROMANILOR. Si daca suntem putini ce? Romanii acestia care sunteti imprastiati in lumea larga ati putea fi ca niste carbuni aprinsi, ati putea schimba pe cei din jur, in loc sa aderati voi la deficienta si nimicurile lor si sa va schimbati dupa ei (cautati pe youtube “Colind pentru cei departe de tara -Tudor Gheorghe” si alegeti a doua melodie din lista). Cand suntem invitati la o petrecere aici, unde vin multi straini, ma intreaba oamenii: “Poti sa aduci muzica? Poti sa fii tu DJ?” Si ce fel de muzica credeti ca ascultam? Cautati pe youtube: “floarea calota” si alegeti primul clip din lista. Cautati pe youtube: “ungureanu folclor basarabia” si alegeti primul si apoi al doilea clip din lista. Cautati pe youtube: “Tropotita din Petrova” si alegeti primul din lista, ca sa-i trageti si una bucata tropotita cu strainii. Va invit sa vedeti si sa va convingeti de ce hore (le-am zis ca se cheama “circle dance”) fac strainii si cum danseaza pe muzica noastra! Doar porniti muzica, pentru ca ei sunt f. buni dansatori, doar de muzica buna au nevoie. Puteti sa le aduceti bogatie in intelegere si ii puteti imbuna, expunandu-i la cantece precum acesta (cauta pe youtube “trece nouras pe sus” si alege primul din lista). Si apoi sa nu cumva sa le faceti ciorbe si sarmale, ca vin si asteapta cu farfuria la coada si nu mai scapati de cersetorii de langa oala. Strainii de lucruri artificiale sunt plini, iar daca noi le vom da tot lucruri artificiale in timp ce cunoastem pe cele autentice daruite noua, ne vom face vinovati.

Consideram cuvantul folosit de omul de rand român (frecventator de piete), sa zicem verbul "a aglomera". Daca intrebi pe omul de rand american "Do you know what the verb “to agglomerate” means?" se uita la tine mut. Daca in schimb, un roman vede cuvantul “agglomerate” care se foloseste in contextul academic, romanul va intelege la ce se refera acest cuvant.

Consideram cuvantul folosit de omul de rand român (frecventator de piete), sa zicem substantivul "sapun". Daca intrebi pe omul de rand american "Do you know what the noun “saponification” means?" se uita la tine mut, pentru ca in lb engleza pentru cuvantul “sapun” se foloseste cuvantul “soap”, iar vorbitorul de engleza nu are cum sa faca o legatura intuitiva intre “soap” si procesul chimic de saponificare, numit in engleza “saponification”. Daca in schimb, un roman vede cuvantul “saponification”, romanul va intui destul de clar incotro bate cuvantul asta, chiar daca are si numai cunostinte foarte elementare despre limba engleza.

Sunt multe alte exemple de astfel de corespondente, pe care le-am descoperit cu timpul dar de care nu imi aduc aminte acum. In concluzie, romanul de rand e capabil sa inteleaga ceva engleza, in contrast cu americanul de rand, care nu cred ca poate aplica limba engleza “vulgara”, in scopul invatarii limbii romane.

De asemenea, limba engleza nefiind o limba fonetica, aceasta particularitate reprezinta un dezavantaj enorm in invatare, comparativ cu invatarea limbii romane, o limba fonetica (in romana scriu autograf si pronunt autograf. in engleza scriu autograph si pronunt #259;ud#259;ugreaf)

De asemenea, exista anumite subtilitati pe care nu mi le pot explica inca, insa pe care le-am observat, in legatura cu intuirea felului in care se scriu cuvintele in limba engleza pe baza cunoasterii in prealabil a limbii romane, sau in legatura cu alte lucruri, iarasi, destul de subtile si dificile de inteles. Mai pe scurt, afirm fara a spune un neadevar, ca (dupa zece ani petrecuti in USA) ii intrec la spelling, gramatica, si vocabular, in limba engleza, pe cei mai multi dintre americani. Asta in caz ca au terminat o universitate, pentru a avea macar o mica sansa de comparatie.

Categoria: Scriere/Citire

Luati o coala alba de hartie, si tinand foarte usor mana copilului in care puneti un creion (nu surprindeti copilul dintr-o data cu creionul, in prealabil faceti exercitii de mazgalire libera si numiti obiectul respectiv “creion” sau “pix” si actiunea “scriem”), faceti forme geometrice asa: Spuneti: “Hai sa facem linia”. Si ajutati copilul sa deseneze o linie (al meu stie despre orizontala, verticala, si inclinata). Tot asa faceti cerc, oval, patrat, trapez, stea, semnul plus, semnul egal, etc. Nu toate odata, ci cate putin. Cu timpul, copilul ar trebui sa spuna numele formelor dupa ce dvs. le-ati desenat pe fiecare. Apoi, dupa ce terminati cu formele (si daca copilul stapaneste bine alfabetul – vezi categoria:alfabet intr-unul din mesajele anterioare), intoarceti foaia pe partea cealalta si spuneti copilului: “Hai sa scriem acum”. “Scriem cuvantul “ou””. Ajutati copilul sa faca, incet, litera O si apoi litera U. Cu timpul, daca nu instantaneu, va citi el de pe foaie cuvintele. Scrieti cuvinte simple, precum “apa”, “ham-ham”, "cutu", "pat" etc.
Nota: posibilitatea aplicarii categoriei in discutie (scris/citit) reprezinta un enorm avantaj pentru parintii care doresc sa invete copilul romana, in comparatie cu procedurile de invatare pentru limbile nefonetice (engleza).
Puteti incepe scrisul/cititul cu copilul (in limba romana) de pe la 1.5 ani fara nici o dificultate pt. copii.

eu si sotia mea stam acasa cu copilul, gasim joburi si lucram de acasa prin linkedin.com freelancer.com elance.com si altele, de aceea si putem sa consideram sa ne ducem sa locuim in Romania, destul de curand, pt. ca putem sa lucram online de oriunde. Recomand aceste website-uri pentru romanii de pretutindeni care au performante foarte bune in a presta servicii intangibile precum computer programming, web design si altele din alte domenii, si vor sa aiba locul de munca acasa si vor sa fie platiti foarte bine.

Sa va spun sincer, cred ca copilul meu "aude" aproape numai romana. Nu este vorba aici de un caz generalizat, eu cred sincer ca se intampla aceasta, fiind raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunile mele. Pentru ca daca il intreaba cineva ceva in engleza, parca nici nu ar auzi, trebuie sa-l intrebi de 3-4 ori si poate iti va raspunde. Inainte raspundea repede, dar interesul pt. lb. engleza a scazut si tot scade. Daca reusiti sa demonstrati copilului ca se poate intelege si cunoaste si identifica pe sine mult mai bine prin cultura/limba romana, decat printr-o alta (iar aplicarea metodologiilor/categoriilor prezentate in mesajele mele anterioare ar trebui sa reprezinte aceasta demonstratie), si daca ii veti sublinia o natura secundara, a limbii concurente (engleze, spaniole, etc) - in momentele expunerilor la limba concurenta - veti avea copil roman, chiar daca se va duce la scoala in limba concurenta dupa 7 ani. La gradinita sa nu-l dati decat daca e in lb. romana, sau daca amandoi parintii sunt romani si simt deja ca copilul e complet al lor, sau daca trebuie neaparat ca fiul sau fiicu#355;a sa se duca la gradinita, parintii sa se roage la Dumnezeu in privinta limbii romane, ca nu omul, ci minunile asteapta …

Daca sunteti in situatie extrema, rugati-va asa:

"Da Doamne, fiului meu limba romaneasca si nici o alta limba, pana la varsta de zece ani. Orice alta limba ar auzi in jurul sau vorbita, Tu fa-l sa auda si sa inteleaga si chiar sa invete limba romana, cand aude acea limba vorbita. Si orice alte cuvinte a invatat sau ar putea invata in viitor in orice alta limba decat limba romaneasca, el sa le uite curand."

In legatura cu conceptele de “actor” si “spectator”: orice actiune pe care o intreprindeti din initiativa, cu copilul, reprezinta “programare” dintr-un punct de vedere sau altul. Copilul vine insa si ma intreaba mereu singur, despre orisice lucruri. Dialoguri bine structurate au inceput sa se formeze cam de la 11-12 luni. De curand (cateva zile), ii place sa incerce sa pronunte “cedeaza trecerea”; de cate ori trecem pe langa un semn, spune “#351;e#351;eceea” in mod repetat. Spun si eu dupa el, “Cedeaza trecerea”. Trebuie sa intelegeti ca si actorul a fost spectator candva.

Copilul nu vorbeste in lb. engleza cand sunt eu prezent. Cu mama vorbeste f. putina engleza, mai mult in romana, parca ar incerca sa o invete pe mama sa romana. Ia magnetul cu cifra “9” de pe frigider, se duce la mama (care i-a numarat pana acum in lb. engleza) si zice: “oua!”

Vizitam Romania pentru 3 saptamani in fiecare an. La anul insa, voi lasa copilul cu bunicii acolo pentru 1 luna, si va mai sta o luna, tot in Romania, impreuna cu mama si tata. De obicei vizitam regiuni din toata tara, ne place foarte mult sa mancam la manastiri (desigur ca aici e vorba, numai in mica parte, despre hrana care se duce in stomac).

Cunosc valorile romanilor din Romania, dar cand te imparti in doua ca popor, si valoarea poporului se imparte in doua. Poporul s-a impartit in: oameni care au ramas in tara, si, oameni lasi, care au parasit tara fara se le pese de fratii lor. Iar asta cu fratia e lucru mare de tot. Eu nu zic in spiritul gol si lumesc: “Egalite, Fraternite, Liberte”, ci zic ca frati si surori sunt numai aceia care au acelasi Tata (Dumnezeu) si aceeasi Mama (Biserica). Iar din acestia am avut multi imprejur si nu i-am dorit la momentul respectiv, si acum si ei sufera, si noi suferim deopotriva.

Iar acum, cu toate teoriile si metodele si parerile aflate in existenta, in mod analogic, ne aflam in fata casei de bilete, unde vom paria fiecare, sincer, pe ce crede el ca e mai bun pentru copilul sau. Eu pariez pe romana, si chiar pe Romania, si pariez contra multilingvism (de la nastere, nu de mai tarziu).

Multilingvii (de la nastere) de fapt vorbesc o singura limba; spre exemplu, un multilingv (de fiecare zi) vorbeste, de exemplu, germanglomâna, iar el nu vorbeste limbile germana, engleza si romana; spre un alt exemplu, cum ar fi cel ca populatia hispanica din USA vorbeste limba spangleza, iar nu limbile spaniola si engleza. Expresii precum "como esta la baby" sau "put her chongo on" (chongo inseamna "elastic de par" in spaniola mexicano-americana) sunt prevalente in contextul familial hispanic, zi de zi, fraza de fraza. (cum as putea sa invat copilul cuvantul "chongo" in loc de cuvantul "elastic"??? Am innebunit? Mai mult, cum oare as putea sa pun si semnul egal intre aceste cuvinte, cand cuvantul "chongo" imi suna ca o nuca de cocos care imi cade in cap, iar cuvantul "elastic", suna si descrie obiectul "elastic" in mod precis, exact, corect?).

Identitatea e un lucru important. Identitatea este eticheta pe care scrii singur prin proprie alegere si o citesti de fiecare data cand te uiti la tine insuti. Daca pe eticheta sunt scrise lucruri in 2 sau 3 limbi/culturi diferite, atunci notam in persoana (multilingva/multiculturala de la nastere, nu de mai tarziu) 2 sau 3 identitati divizate si subrede, nu o identitate completa si credibila in a transmite identitate mai departe.

Pentru cei cu copii nenascuti inca: Dati nume romanesc copilului.

Il intreb (chiar si in soapta) "Ce este apa?" raspuns imediat: "dada" (lichid). De multe ori, ii spuneam cand era imbaiat de mama sa: "Apa este un lichid. Cada este un solid".

Vreau intr-un fel sa comunic parintelui care incearca aceste exercitii sa se simta sigur, pe inaltul munte lingvistic care se cheama limba romana, in comparatie cu, cum s-ar simti cineva, sa zicem, pe dealul spaniol.

Copilul meu este expus in mod aproape egal din punct de vedere al timpului, la limba engleza si la limba romana, apoi mai intervine si foarte putina spaniola. Insa datorita inegalitatii dintre limbi, desigur ca din toate celelalte puncte de vedere comparative, apare expunerea inegala, acompaniata de imaginea limbii romane maturand cu engleza si spaniola pe jos (genurile feminin, masculin, unde sunt in engleza? dar cazurile gramaticale, pe unde vor fi disparut? genul neutru, unde este in lb. spaniola, in aceasta limba indulcita artificial, in care cuvintele corespondente cuvintelor “baie” si “mân#259;” si “lume” au genul masculin?? Zic indulcita, deoarece, spre exemplu, in contrast cu cuvantul “apa” in romana, care suna foarte insipid, cuvantul “agua” in spaniola mie imi suna foarte mult a bautura dulce, a suc, nu a apa).

Nota+ la categoria alfabet, metodologie care a fost mentionata in mesajele anterioare: Cand cititi alfabetul cu copilul, este extrem de important pentru intelegerea si invatarea limbii de catre copil, la fel ca si la pronuntarea multor cuvinte, ca intotdeauna sa pronuntati sunetele literelor perfect, accentuat, si mai lung, deoarece copilul, avand influente ne-romanesti, nu cumva sa se aplece catre pronuntia in limba engleza, care deformeaza pronuntia in limba romana. In cazul romana/engleza, C#259;#355;el /puppy, puteti face verificarea pronuntiei romanesti in detrimentul pronuntiei englezesti (dupa ce ati facut exercitiul cu cartea cu literele alfabetului de multe ori), observand daca copilul pronunta perfect sunetele “C#259;” din cuvantul “C#259;#355;el” si pronunta inceputul cuvantului “puppy” asa: “P#259;”, nu “Pa” cum este pronuntia in mod corect. In mod similar, insistati si repetati cu copilul foarte clar sunetele precum “Pa”, de la cuvintele cu similaritate fonetica in limba engleza si romana, cum ar fi “panda”, ca sa contrastati cu pronuntia pe care ar auzi-o in engleza, pt. ca vorbitorii de limba engleza pronunta “Peand#259;” si nu “panda” (e vorba de animalul ursul panda, aici)). Alfabetul, sa-l predati dupa modelul asta: “Litera A de la aaaapa”. Pagina urmatoare: “Litera #258; de la c#259;#259;#259;#259;#259;#259;#355;el”. “Litera â de la cââââââine sau mâââââncare”. Cartea cu alfabetul ar trebui sa aiba si literele mari, si cele mici, dupa modelul: “A a”, “Â â”, …, “Z z”, pe fiecare pagina. Pronuntia consoanelor din alfabet, pentru a invata copilul alfabetul foarte repede, ar trebui sa fie asa in primii doi ani de viata ai copilului: “Bî”, si “Cî” cat mai mult, “Be” si “Ce” cat mai putin.

Nota+ la categoria scriere/citire, mentionata anterior: In legatura cu scrierea de cuvinte, bineinteles scrieti cu copilul numai cuvinte pe care le cunoaste deja.


categoria: carti in limba romana

descarcati urmatoarele, scoateti imaginile la imprimanta pe hartie fotografica, apoi alcatuiti carti din ele lipindu-le cu scotch sau cum credeti. Abecedarul trebuie sa fie imprimat pe foaie mare. Trebuie sa mentionez ca Abecedarul pe care il gasiti in linkul de mai jos e cartea preferata, pana acum, de copilul meu, si a invatat foarte multe nume de obiecte din aceasta carte; o "frunzareste" si singur de multe ori, ii place sa se uite foarte mult pe ea.

http://sharpmultimedia.com/copii/carti/abecedar/37847226-Abecedarul.pdf

http://sharpmultimedia.com/copii/carti/abecedar/alfabetul_romanesc.doc

http://sharpmultimedia.com/copii/carti/abecedar/cartea_cu_animale.zip

http://sharpmultimedia.com/copii/carti/abecedar/cartea_cu_copii.zip

http://sharpmultimedia.com/copii/carti/abecedar/cartea_cu_insecte.zip

pentru copiii mai mari de 2 ani, le puteti prezenta clipurile facute pe baza de diafilme (care au imagini si desene f. frumoase daca va mai amintiti), ce se gasesc pe youtube (cauta "diafilme").

de asemenea, le puteti face carti din filmele cu diafilme, daca stiti cum sa captati imaginile de pe ecran si apoi sa le scoateti la imprimanta. Am facut asa, si aici sunt linkurile pentru 2 exemple, iepurele si broasca testoasa, si ursul pacalit de vulpe (aveti doar a scoate imaginile la imprimanta, de marime cel putin medie, si a alcatui ulterior cartile):

http://sharpmultimedia.com/copii/carti/abecedar/iepurelesibroascatestoasa.zip

http://sharpmultimedia.com/copii/carti/abecedar/ursulpacalitdevulpe.zip

sunt constient ca e destul de scump sa scoti carti pe hartie fotografica medie sau mare in mod normal (iar unele carti pot fi OK daca sunt scoase si pe hartie 4"x6"), insa interesati-va de servicii de printare "en-gros", online, cu preturi f. bune. Pe mine m-a costat Abecedarul sa-l imprim pe 8x10 cam $30, dar valoarea acestei carti e mult mai mare pentru copilul meu. Cartile scoase pe 4x6 au pret neglijabil.

categoria: expunerea la si invatarea de nume de persoane romane ajuta considerabil la dezvoltarea limbii romane.

cu abecedarul in mana, dati la poza lui Ceausescu, si spuneti copilului numele dictatorului, apoi puteti sa-i spuneti: "politician" si ce mai considerati dvs.; copilul va invata repede numele romanesti de persoane f. cunoscute si le va zice si el, dupa puteri.

aceasta categorie o recomand, deoarece am observat o afinitate mare din partea copilului meu de a invata nume romanesti, in timp ce, pe invatarea numelor de persoane de catre copiii de (0-4 ani) nu am vazut sa se puna accent deloc de catre "experti". Numele de persoane sunt elemente f. importante al limbii si ajuta in mod subtil ca copilul sa invete bine limba. Ca alt exemplu, atunci cand dansam (eu tinand copilul in brate) pe un videoclip de pe youtube, in care apar imagini cu cantareata Mihaela Runceanu, copilul, daca se uita in acea directie si o vede pe Mihaela, imediat exclama (pentru ca i-am spus eu cum o cheama pe cantareata, in prealabil, o data sau de doua ori): "Mi-#351;ea, Mi-#351;ea"... cred ca aseara mi-a repetat "numele" de vreo 9 ori, numai ca sa ma auda pe mine spunandu-l iar si iar.

MihaiTexas spune:

Copilul sau omul este ceea ce este, in mintea sa, integral, iar nu ceea ce filtreaza catre exterior, intr-o situatie particulara, prin vorba si alte actiuni. Pentru monolingv si bilingv si trilingv, cand in mod analogic mintea e purtata de un stol de pasari (ganduri), si daca una e purtata numai de acvile, iar daca respectiv cealalta minte e purtata in acelasi timp si de acvile, si de pescarusi, si de lilieci, atunci distingem la stolurile nr. 2 si nr. 3, lipsa de coerenta, de directie si de miscare, pe ansamblu. E greu de inteles ce efecte are aceasta asupra omului in general, iar eu inteleg foarte limitat, din punct de vedere al organismului sistemic structural informational limitat ce sunt eu si oricare alt om, c#259; o coerenta/definitie de indentitate multipla (multiculturalism), si proportionala, e nefolositoare (pentru scopul final al omului) cel putin spus si creeaza o atenuare de forta si putere (in privinta intelegerii spirituale mai ales) a mintii, ceea ce inca nu e lucru prea grav; insa, aceasta multitudine lingvistica si automat culturala, reprezentata in mod analogic de cioburile unei oglinzi, reprezinta un dezavantaj in privinta sinelui si intelegerii acestuia si in felurite alte privinte, mai ales cand aceasta multitudine e situata in contextul real, al tinderii asimptotice catre Dumnezeu, pentru ca, fiind omul chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nu este omul altceva decat analogic o oglinda, adica, Dumnezeu, cercetandu-se pe Sine, sa se poate reflecta perfect intr-o identitate coerenta si contigua, spre deosebire de utilitatea privirii si reflectiei Acestuia intr-o oglinda a identitatii impure. Eu nu i-as da copilului cioburi culturale, tocmai pentru acest scop.

Rugaciunea din mesajul de mai inainte cere ca copilul sa invete una si sa nu invete alta in acelasi timp. E doar un filtru, nimic altceva, pe care unii parinti ar dori sa-l puna urechilor copiilor. Dumnezeu vede ca va pasa de ce-ati fost (parintii vostri), ce sunteti (voi), si ce veti fi (copiii vostri), si intelege trairea inimii mai degraba decat cuvintele, si face cum e mai bine, numai sa vreti. Tin sa mentionez ca eu nu sunt preot, asa ca va gonesc, duceti-va la preot la biserica, daca aveti pe unde sunteti, chiar daca nu e preot roman, dar crestin ortodox sa fie, pentru a primi sfat in privinta rugaciunii si orice alt sfat; si v-as multumi daca v-ati milostivi sa va rugati si pentru mine.

Rugaciunea pe care eu as spune-o daca as avea deja un copil deja bilingv (care foloseste 2 limbi proportional 50/50%) cred ca ar fi: “Da Doamne, claritate in mintea fiului meu, si fa-l sa gandeasca si sa se exprime ca si cum l-as fi crescut in aceleasi conditii, dar in Romania. Fa cum crezi Tu mai bine, numai ca sa-l ocrotesti, sa Te asculte, si sa te bucure, ca sa ii ingradesti sufletul, si ca sa-l mantuiesti“, convins fiind in mintea mea ca Dumnezeu “stie” si de neuroni, si de fizica, si de procesele electro-chimice din creier, si de limbi straine, si de om. Dumnezeu e “tatic” si e “artist” la treburi de-astea (creatii imbinate in mod splendid, etc), iar oamenii de stiinta de lume si de nestiinta sau potrivnicie de Dumnezeu, i-au furat din creatie fara a le pasa de drepturile de autor si consecintele incalcarii acestora. Am convingerea ca românii adevarati pot schimba lumea in bine, ei si doar cateva alte natii o pot reInvia. Sa cresteti români daca sunteti români.

categoria: muzica+

cantecul favorit al copilului meu (copilul a invatat, prin ascultarea cantecului si apoi prin “cantarea” impreuna cu mine, cam 40% din cuvintele din primele 2 strofe, si apoi inca multe altele, mai departe): cautati pe youtube "tot ce e pe lume ortodox" si alegeti primul din lista

de asemenea descarcati si dansati si aratati copilului astea (au si video), le va iubi:
http://sharpmultimedia.com/copii/muzica/ultamuzica.zip

Categoria: Comportamentul fata de copil

Pruncul, nici sa nu fie rugat, nici sa nu fie comandat, ci lui sa ii fie poruncit; altfel, aveti multe sanse a ajunge dvs. supusul sau, iar el imparatul; si pe cat creste, pe atat de mult armasarul copilariei va deveni mai naravas; insa dvs. sa fiti primarul harnic si cinstit al acestui ora#351; nou infiintat, care se numeste “Copilul”. Deci, niciodata nu e prea mic pentru un comportament frumos si ascultator si respectuos si cuviincios si atent si cuminte si intelept si credincios si rabdator si intelegator si inteligent si cu discernamant si nu foarte curios. Cateodata copiii pot fi izbiti de frica (s-au speriat de vreun animal sau de cineva) si atunci se pot comporta anormal, deci atunci ca si in multe alte situatii, fiti foarte blanzi cu ei. Sunt cruzi. Daca le spuneti Tatal nostru (in limba romana) in acele perioade cand lor le e frica, si le faceti rugaciunile de seara si de dimineata (Tatal nostru si Psalmul 50 din Biblia ortodoxa, cel care incepe cu “Miluie#351;te-m#259;, Dumnezeule, dup#259; mare mila Ta” si altele si altele - cumparati sau cereti sa vi se trimita din Romania carte de rugaciuni de la Biserica, copilul va spori enorm in invatarea limbii romane daca il deprindeti cu termenii religiosi si cu rugaciuni) veti capata adevarata iubire de la fiu sau de la fiica, va veti face placut copilului si se vor lipi de dumneavoastra care le vorbiti despre Dumnezeu, pentru ca ei abia s-au dezlipit de Dumnezeu (nu mai zic aici de importanta botezului, sunteti romani si stiti ca noi botezam toti copiii in Biserica, nu mai zic de importanta faptului ca “sufletul omenesc e crestin” (Tertullian)). Sufletelor lor le e “frig” si acestea trebuiesc “incalzite” de raceala lumii. Dar, daca “si-o iau in cap” si incep sa planga de rasfatati, tot limba romaneasca ne ajuta cu multe variante “magice”: nu mai scânci, nu mai boci, nu mai miorl#259;i, nu te mai smiorc#259;i, asa nu, rabdare, rabdare, rabdare, nu e bine, face buba; astea si un copil strain de le aude cand plange, a tacut.

Fiti bun si fiti strict cu el, rasplatiti-l nici mai mult nici mai putin decat i se cuvine; fiti cu bagare de seama ca a avea fetita nu inseamneaza a creste baiatel si daca aveti baiat sa nu va cresteti fata, adica, cerandu-mi scuze si recunoscand ca sunteti romani si stiti ce faceti in aceasta privinta, atentie la ce e in jurul lor si paziti-i 100%! Va aparea o scoala la care de-i veti da ii veti pierde, daca nu ii veti “rasfata” mai dinainte: “Copiii mei cei r#259;sf#259;#355;a#355;i au mers pe c#259;i aspre, au fost ridica#355;i ca o turm#259; pr#259;dat#259; de vr#259;jma#351;.” Cartea lui Baruh, cap. 4. Obisnuiti copilul cu frigul lumii putin cate putin si explicati totul foarte bine si pregatiti-l, ajutati-l sa inteleaga ca poate trai ca un adevarat rege (peste mintea sa, peste corpul sau, peste lume) daca merge pe calea Bisericii, sau ca un cersetor la draci, de indeplineste altfel. Lumea invinge omul foarte usor daca acesta nu se pazeste, adica, il vâr#259; in patimile sale, si il omoara.

Categoria: Povesti audio (inainte de culcare)

http://sharpmultimedia.com/copii/povesti/selectate.zip

Arhiva are 1.87 GB dar are selectate 79 de povesti. Poate dura si zile pana o luati, depinde. Instalati software care poate descarca de pe net cu intreruperi (cautati pe cnet.com, “download resume”).

Povestea cea mai frumos povestita din colectia cu link dat mai sus, este Lebedele de Andersen.

http://sharpmultimedia.com/copii/povesti/selectatemaiputine.zip

Arhiva aceasta e mult mai mica si are selectate 8 povesti din cele 79 de mai sus, e oferita doar daca nu aveti conexiune prea buna la internet si cumva nu se poate descarca cealalta arhiva mult mai mare.

“Scrieti” povestile pe CD-uri si puneti-le copilului, dupa baita si inainte de culcare, si stati cu el in camera cand povestea se aude si tineti-l in brate, si dati si dvs. atentie sporita povestii cand e spusa, “subliniati” copilului cuvintele pe care acesta le cunoaste deja si care apar in poveste, pentru ca in felul acesta copilul intelege si invata cel mai bine. Dupa ce ati procedat asa de cateva ori cu o anumita poveste, puteti sa-l lasati si singur sa se joace pe intuneric timp de 15-30 minute in timpul unei povesti. Aici, sa procedati repetitiv, ca sa prinda copilul, puneti o poveste 4-5 nopti la rand, apoi alta, si alta.

Daca veti invata copilul povestile si legendele romanesti (Creanga dar in special Ispirescu, si apoi altii), copilul va dobandi o protectie care ii va fi necesara in viitor, in societatea americana si in altele asemanatoare si probabil in curand in toata lumea, cand copilul va trai in lumea bombardamentelor cu aiureli, prostii si porcarii (lucruri nefolositoare) precum Harry Potter, Barbie, Dora, plus Doamne ce-o mai fi pe vremea cand vor fi ei mari. Ocrotiti-va copilul de sterilitatea oamenilor “zero” (cauta si “Commercialization of childhood” pe youtube si selecteaza primul din lista)

Categoria: Poezii

Procurati din Romania o carte numita “Recitari pt. cei mici…si pentru bunici”. Sau, scoateti la imprimanta, pe cate o pagina, de pe internet, poezii intregi, de 1-2-3 sau 4 strofe. Noi am inceput cu catelus cu parul cret, rica nu stia sa zica, cantecul “un elefant” si Somnoroase pasarele. Invatati si dvs. poezii noi, in acelasi timp cu copilul, pentru ca pe urma sa i le spuneti oricand si fara carte, si in acelasi timp pentru ca el sa inteleaga procesul invatarii de catre dumneavoastra. Aici ca si in multe alte categorii, incluzand categoria: alfabet – vezi mai sus -, se aplica metoda soptitului la ureche. Aceasta metoda este foarte importanta in invatarea rapida, si poate fi aplicata cu success, daca inainte de a o invoca, obisnuiti copilul sa va raspunda la purunca “Zi:”. “Zi: a! pa!”. “Zi: man! ca! re!” Cuvintele de dupa porunca “Zi” se spun mai tare si cu intonatie scurta si cu pauza mica intre ele, apoi, cu timpul copilul va intelege si daca ii veti cere: “Spune: cutare” sau “Spune:cutare”. Deci, dupa ce copilul a invatat sa raspunda la “Zi”, atunci poate incepe imediat renuntarea treptata la “Zi:” si expunerea directa la continutul care ar fi fost implicat mai inainte de porunca “Zi:” (destul de clar si nu in “soapta” deocamdata). Dupa o perioada, ii puteti “sopti” la ureche cuvintele, “soptitul” nu are de a face decat cu pastrarea intacta a auzului copilului, cu nimic altceva. Sa stiti ca copilul recepteaza mult mai bine in situatiile in care comunicati mai incet, si mai aproape, de urechea sa. Deci ii puteti “sopti”, desigur, cu moderatie, literele din alfabet, silabele cuvintelor, cuvinte intregi, propozitii intregi, copilul le va zice singur dupa foarte scurt timp. Exemplu la “Somnoroase pasarele”: incepeti sa cititi rar, calm (accentuand importanta rabdarii si asteptarii intonatiei si comunicatiei perfecte intermediate de limba romana - cu alte cuvinte, scoateti cuvintele romanesti din gura de parca ati scoate aur) titlul, autorul, apoi, “Somnoroase pasarele, pe la cuiburi se adu-“, faceti o mica pauza, apoi soptiti copilului “n#259;”. Copilul ar trebui sa inceapa sa spuna singur sunetele "na", destul de repede, la a 2-a sau a 3-a citire. Apoi, cu timpul, insistati ca copilul sa spuna absolut toate silabele dintr-un cuvant anume. Dupa ce soptiti ceva de 2-3 ori, copilul ar trebui sa produca sunetul in contextul respectiv, fara indrumare soptita. Incercati sa recitati poeziile copilului perfect.

Categoria: Vocabular+

Invatati copilul si cuvinte care suna dificil, precum cuvantul “Turbulenta”; acest cuvant, de ex, se poate explica copilului, aratandu-i cum “impinge” curentul de aer conditionat o perdea; sau in cazul cuvantului “particule”, puteti sa ii faceti o cutie mare dar nu inalta, in care puneti nu prea multe kg de orez, si in acesta, jucarii, galetusa, etc, cu care sa se joace, desigur invatati-l si cuvantul “orez”.

Cuvintele avansate, chiar si daca copilul stie numai 4-5 pana la 2 ani, ajuta enorm la definirea si largirea perimetrului lingvistic.

Categoria: Jocul copilului

cer copilului: “Arata cerul.” Si el arata cerul. Intreb. “Ce este cerul?” Zice: “o creatie”, pe romana copilareasca; cuvantul “cer” a concurat cu cuvantul “chair” (scaun) si a castigat; copilul meu alege sa spuna “scaun” si “cer”, nu “sky” si “chair”, in exprimarea sa, desi a auzit toate cele patru cuvinte, si le zicea pe fiecare cu mult timp in urma, in contextul lingvistic respectiv, de multe ori. Dar copilul dvs, daca are posibilitatea, sa nu auda decat “scaun” si “cer”, nu si celelalte doua.

Nu va suparati pe mine ca scriu asa de mult si neinspirat dar vreau sa va spun ca trebuie sa ne pese de toata cultura curata si adevarata a copilului, nu numai in special de limba gandita si vorbita.

Cum zice tiganul vorba in limba romana “a pune botu’”? Asa zic, si eu, pe sleau, ca nu mai merge, iar tot ce am zis mai inainte nu are valoare in sine, ci voi aveti valoarea pe care trebuie sa o raportati la copil, iar aceasta valoare e zero fara Dumnezeu. Traim in era punerii botului, ma scuzati. Puneti botul cumva la expertii necunoscatori de lb romana, care va dau sfaturi asupra a ceea ce ar trebui sa iasa pe gura copilului dvs, neavizati fiind? Chiar atat de multe lucruri eronate, si chiar si mult mai sus: puneti botul cumva la potrivnicul sistem de teorii al evolutiei (teoria evolutiei)? (acea “teorie” alcatuita din mii de peticute si subteorii, acea “teorie” care nu poate fi demonstrata decat ca paralelism genetic iar nu ca evolutionism). Ce o sa zica profesorul de biologie (credincios nevoie mare in teorie), cand copilul il va intreba: “De ce nu hiberneaza oamenii ca si ursii? Si de ce, ma rog, nu se gaseste competitivitate si instinct la amiba? N-au coborat maimutele, dar au urcat oamenii in copac? Au v-ati smintit ca delfinul ciripeste ca pasarea de puneti botul asa usor, ori ati dat-o-n big bang si ati uitat ca pentru a infiinta insusi timpul, trebuiesc deopotriva si 7 zile si infinit de miliarde de ani“. Pregatiti-va copiii sa nu accepte a fi roboti (cauta “fard short” pe youtube, selecteaza prima). Analogic (deci cer scuze pentru asemanarea intr-atat de lumeasca), in meciul vietii (90 de ani sau 90 de minute, ce mai conteaza), copiii dvs. sunt o echipa de fotbal (echipa dvs., pe care o “sponsorizati” si cu care “tineti”) dvs. sunteti managerul echipei, puteti fi si antrenorul si veti alege si alti antrenori pentru echipa, lumea e terenul si adversarul in acelasi timp. Numai ca dupa legile si regulile acestui joc, nu aveti voie sa antrenati copilul inainte de meci si nu puteti sa il antrenati decat pentru primele 7 minute, in timp ce meciul e in plina desfasurare. Dupa aceea nu mai sunteti actionar majoritar la antrenamentul sau, pentru ca se va duce la scoala. Aveti grija ca vedeta ROMANIAN CULTURE sa nu porneasca ca “rezerva” in jocul copilului dvs. cu lumea.

Vine cineva din familie si spune catre copil: “Look at the horse, baby, horsie!”, iar copilul se uita la cal, apoi se intoarce cu fata la mine zicand: “Ca-u”. Zice acel cineva apoi: “Ca-u”. Copilul alege, obiectiv, ceea ce crede el ca este mai bun.

cristoiu spune:

Am dat quote la partea aceasta fiindca risca sa se piarda in Lunga postare plina de extremism si Prejudecati.

Eumada iNteleg ca aprobi, da?

Zala spune:

“Da Doamne, claritate in mintea fiului meu, si fa-l sa gandeasca si sa se exprime ca si cum l-as fi crescut in aceleasi conditii, dar in Romania. Fa cum crezi Tu mai bine, numai ca sa-l ocrotesti, sa Te asculte, si sa te bucure, ca sa ii ingradesti sufletul, si ca sa-l mantuiesti“

Alta nestemata ce s-a pierdut in postare. Am pus-o intre ghilimele fiindca nu stiu sa dau 'quote'.

MihaiTexas, zici ca esti programator, ceea ce ma face sa presupun ca te pricepi la logica. Explica-mi si mie, te rog, de ce, conform sfaturilor tale, n-ar trebui sa ascult ceea ce spun expertii, dar ar trebui sa ascult ceea ce spui tu, in baza experientei pe care ai dobandit-o si a cunostintelor tale? Nu de alta, dar expertii sustin acelasi lucru: sa ma bazez pe sfaturile lor, care sunt rezultatul experientei si cunostintelor lor.

Iar in alta ordine de idei, esti sigur ca tu cunosti perfect limba romana?

columbiana spune:

cert e ca emigrarea asta e un stres prin care nu toti reusesc sa treaca fara traume; e bine sa te intorci in Romania...bietul copil.

Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

MihaiTexas spune:

@Zala

De ce nu trebuie ascultat de “experti”:

De ce fel de expertiza e vorba? Expertiza asupra limbii romane? Ca de acei experti (in limba romana), eu ascult.

Sunt sigur ca cunosc limba romana, altfel… dar ce cuvant n-ai inteles? Cumva verbul “a îngr#259;di” te-a derutat? Ca nu am vrut a zice “a îndr#259;gi”, daca asta ai crezut

Procesul invatarii limbii romane, avand natura algoritmica, este complet diferit si mult avantajat fata de procesele folosite la invatarea altor limbi; in contrast cu procesul de invatare al limbii romane, luand spre exemplu limbile engleza si spaniola, aceste limbi necesita un proces de invatare cvasi-liniar.

Si, in favoarea demonstratiei, invocand din nou exemplul comparativ: cuvantul “orologiu” in limba romana, in calitate de cuvant sanatos (cu camp descriptiv integral – structura cuvantului contine doua concepte/radacini care au intelesul “logica orelor” ca suma); si cuvantul “reloj” in limba spaniola, in calitate de cuvant handicapat, tintuit in scaunul cu rotile al transformarii lingvistice, transformare care a fortat cuvantul sanatos sa intre si sa se adapteze pe canalul lingvistic caracteristic spaniard; nici “re” si nici “loj” nu suna a nimic asemanator descriptiv, nici in urechea spaniola, si nici macar in sensibila ureche romaneasca; mai mult, daca de exemplu, un roman invata cuvintele “ora” si “logica”, el va intui usor ce inseamna cuvantul “orologiu”, pe cand un vorbitor de limba spaniola stiind cuvintele “hora” si “lógica” (cuvant care, in mintea omului spaniol se aude - “lohica”), degeaba le stie cand vine vorba de relatia anticipativa cu cuvantul “reloj”.

Exista aceasta tendinta sinistra a copiilor din ziua de azi, de a fi insetati si hamesiti dupa foarte multe lucruri noi, acest lucru avand ca consecinta, acceptarea neconditionata din partea lor a tuturor lucrurilor noi, fara discernamant. Daca ii veti invata lucrurile vechi, ale noastre, ale romanilor, ei vor avea astfel protectie.

Acum incerc sa invat copilul sa zica cuvantul “muratura” si sa-l favorizeze in exprimare, in detrimentul cuvantului echivalent “pickle” din engleza (se pronunta “pic#259;l”), pe care il spune de vreo zi doua, si pe care l-a invatat, din neatentia mea, inaintea cuvantului “pic#259;”. Iau copilul, in brate, il pun la o inaltime foarte mica deasupra patului, zic “Pic#259;!” si ii dau drumul pe pat.

Cresteti nepoti, nu numai copii. Cu alte cuvinte, actionati in asa fel incat, prin educatia data copilului, sa anticipati pe cat posibil si educatia pe care o va da copilul, in viitor, copilului sau. Va invata oare copilul meu pe copilul sau romaneste si va zice el “Hristos a inviat!”? Tot la Dumnezeu alerg si in aceasta privinta. Imaginati-va amintirile din copilarie ale copilului dumneavoastra.

Categoria: vise

Noaptea, dar nu in fiecare noapte, cand copilul doarme adanc, intrati incet in camera sa, si dibuind cum este asezat in pat, indreptati-va catre urechea sa si soptiti foarte lin cuvinte in limba romana; cam 8 cuvinte, dar si 3, sunt suficiente. Nu mai spun ce influenta are aceasta asupra dezvoltarii rapide a limbii romane.






Romania si Spania, la categoria lingvistica grea: cine bate, cuvantul “exactitudine” sau cuvantul “exactitud”? Dar in runda “automobil” vs. “automovil”, cine castiga?

cristoiu spune:

Mie imi place ca vorbeste din vasta experienta si propriile observatii ... Adunate in aproximativ un an de cind copilul lui a inceput sa vocalizeze. Iar vastul vocabular al copilului de 2 ani cuprinde citeva sute de cuvinte dupa cum se exprima expertul nostru.

Mihai, un bun motiv pentru care sa ne luam mai degraba dupa experti decit dupa observatiile tale pertinente este acela ca ei se bazeaza pe ani de studii si sute de cazuri observate, pe cind tu te bazezi dupa experienta de nici 2 ani de poruncit unui biet copil.

Dar, trebuie sa recunosc ca a nimerit bine sectiunea. Unde este psihologul de garda, ca aici e caz de SOS?

MihaiTexas spune:

Ghidul fragmentat pe multe mesaje de mai inainte, cu multe linkuri, a fost alcatuit pentru a va da posibilitatea de a evidentia superioritatea limbii si culturii romanesti inaintea copilului, si de asemenea pentru a stabili o iterativitate de nivel inalt cursului invatarii limbii si culturii romane, de catre copil; desi ghidul este bazat pe experienta mea de 2 ani cu un copil, nu am nici un motiv sa cred ca, continuand cu metode asemanatoare de expunere la cultura romana, copilul nu va alege in continuare sa se exprime in limba romana.

Iar pentru cei aflati in intuneric epistemologic, ontologic, si cultural: stiu ca reactiile de tip anti-Romania vin din cauza ca sunteti speriati. Si eu m-as speria sa aud copilul vorbind mai mult o limba straina decat romana.

Zala spune:

Eu sper sincer ca nu ai copii si ca n-o sa ia in serios vreun suflet mai slab prapastiile pe care le-ai scris aici. Daca vrei sa faci ceva cu adevarat folositor pentru alti oameni (si pentru copilul tau, in cazul in care esti parinte, totusi), citeste niste carti bune despre psihologia copilui si, intre timp, fa-ti si-o programare la un medic psihiatru. Multa sanatate!