Cei 7 ani de acasa

Fetita mea are aproape 7 ani...Ma gandeam zilele astea la ceea ce li se cere copiilor la scoala si in viata,"Cei 7 ani de acasa"...Sa fie asa si asa si pe dincolo....Fetita mea este foarte politicoasa,vorbeste frumos,se comporta civilizat,are foarte multe din calitatile cerute de aceasta vorba.Singurele asa-zise probleme ar fi ca mai aleaga pe strada,mai sare,mai culege cate vreo pietricica,se mai catara pe vreo scara si sare de acolo...astea ma scot din sarite(eu as vrea-o printesa mereu..),desi cred ca sunt normale la copii energici.Copiii vostri de aproape 7 ani cum sunt?Si ce mai inseamna astazi sa ai"cei 7 ani de acasa"?

crig72 spune:

grea intrebare happiness...azi cred ca e mai greu sa le aducem aminte unor parinti ce inseamna 7 ani de acasa..sper ca nu am fost offtopic.

alba_ca_zapada spune:

Am citit de curand in presa, semnificatia celor "7 ani de acasa".

Curios, dar cei 7 ani de acasa nu se refera in mod direct la educatia pe care trebuie sa o oferim copiilor in primii sapte ani de viata. Aceasta este o interpretare care s-a impus in timp.

Initial, sintagma "7 ani de acasa" s-a referit la faptul ca in acesti 7 ani, copilul este un burete care absoarbe informatii de orice fel, este avid de cunoastere si este perioada pe care psihologii o recomanda pentru acumularea de cunostinte. Aceasta este perioada in care se dezvolta si acea parte a creierului capabila sa colecteze cunostinte din toate domeniile, de ex. bunele maniere sau sa inceapa invatarea limbilor straine.

Dupa aceasta perioada de 7 ani, de care trebuie sa profite din plin parintii si educatorii pentru a transmite informatii, urmeaza perioada in care se pun in practica cele acumulate in cei "7 ani de acasa", inclusiv informatiile acumulate in ceea ce privesc bunele-maniere.

Cam asta am inteles eu din acel articol si am tinut sa va impartasesc si voua aceasta optica.

Ce parere au psihologii de pe forum?

simali spune:

Sunt de aceeasi parere. Copilul de 7 ani este un copil inca. El, in acesti 7 ani a dobandit un echilibru, un respect pentru viata, a invatat sa deosebeasca cat de cat binele de rau, a invatat ca mai exita si altii in jurul lui de care trebuie sa tina cont, a pus bazele a ceea ce inseamna sa iubeasca si sa fie iubit, sa se respecte si sa se iubeasca pe sine, sa tina seama de nevoile sale, etc. Dar asta nu inseamna ca noi, adultii trebuie sa le pretindem copiilor de 7 ani sa nu mai fie copii si sa se comporte exemplar, ca niste alti adulti in miniatura.

Copilul nu este un steag cu care sa defilezi in fata prietenilor si vecinilor pentru a le arata ce model de politete si disciplina in varsta de 7 ani ai la usa. El este UN COPIL cu nevoi de copil. Si o sa ramana un copil pana in jurul varstei de 12 ani cand incepe preadolescenta.

happiness... feitita ta e un om. Nu este o printesa. Lasa-i copilaria. Lasa-i alergatul pe strada si catartul si saritul si rochita patata cu ciocolata... Lasa-i copilaria. Nu-i poti face cadou mai frumos decat asta.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

mina spune:

Cred ca astia 7 ani se numesc "de acasa" pentru ca in perioada asta cel mai mare transfer de cunostinte, ca sa il numesc asa, copilul il primeste de la parinti. Nu ca dupa aceea parintii si-ar pierde importanta insa intervin si alte "surse" - scoala, societatea, prietenii, anturajul.

Hapiness, lasa fata in pace. Ar fi absurd sa nu faca dintr-astea. Stii vorbele alea din batrani, cu copil cuminte si baba frumoasa, sau ca un copil e cuminte si linistit doar daca Doamne feri, e bolnav. Cand sa faca d'astea, cand o fi ca noi? (desi ii admir din tot sufletul pe cei care isi pastreaza farama de copilarie si la varsta asta, dar sunt putini).

Cei 7 ani de acasa inseamna, cred, un adult (sau un adult in devenire) care a deprins adevaratele valori ale vietii: respectul petnru el si ceilalti, politetea, cinstea, constiinta lucrului bine facut etc.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

betiana spune:

"Cei 7 ani de acasa" se refera la o conduita normala in mijlocul comunitatii. Nu e nimic rau sa alerge un copil, dar atunci cand da peste cineva trebuie sa-si ceara scuze. Un copil, in Romania, trebuie sa foloseasca pronumele de politete cand se adreseaza adultilor. In ultimul timp, am intalnit din ce in ce mai multi copii care spun TU persoanelor straine adulte. Sunt norme de conduita care se invata in familie: cum sa vorbesti, ce nu trebuie sa faci, cum sa stai la masa....

danat spune:

Si eu astept cu interes parerea psihologilor de pe forum, pt ca nu stiu daca "cei 7 ani de-acasa" se refera la comportament sau la perioada de punere a bazelor personalitatii individului adult de mai tarziu? Stiu ca psihologii fac de cele mai multe ori trimitere la copilarie, de aceea ma gandesc si la acest aspect.
Cat despre comportament, eu ma gandesc ca, copiii sunt foarte influentati de comportamentul altora din anturajul lor, iar chestii de grandomanie prind extrem de bine la varstele mici. Poti sa te trezesti u o surpriza de comportament si sa nu iti dai seama de unde pina unde, ca na, tu l-ai educat frumos acasa...e discutabil...




Dana mama lu'Radu Stefan(Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Hobby

yuppy spune:

Si noi suntem cam in aceeasi situatie cu baietelul nostru( 7 ani): tot timpul stam cu gura pe el sa nu tipe afara, sa nu se murdareasca, sa nu se catare pe garduri( si e baiat),sa fie ordonat, etc.
Din fericire el este un copil cuminte, si tot timpul atent sa nu ne supere. Problema este, ca mi-e frica sa nu fi fost cam exagerati cu el( si ma doare tare mult acest lucru), si nu l-am lasat sa se bucure de copilarie asa cum ar fi vrut el. Probabil din dorinta de ai da o educatie cat mai buna, cateodata exageram si uitam ca sunt doar niste copii.Cel mai bine ar fi sa gasim un echilibru, si sa-i lasam sa se bucure de aceasta perioada a copilariei.

corap spune:

adica de ce sa nu spuna "tu"? cred ca as muri sa-mi spuna copiii mei "dumneavoastra".
in general cred ca se pune cam mult accent pe fatada si cam asta-i perceptia publica a ce inseamna "7 ani de-acasa". sa fie bine dresat si tinut in lesa, in principiu sa taca si sa nu se amestece in discutie "ca e mic", sa raspunda corect la intrebari tampite "ca e mare de-acu".
ce conteaza ca-i un copil!
altfel oprobriul public se va revarsa sa asupra parintilor, copilului si generatiilor viitoare, acu si in veacu' vecilor.
asa ca stati cu gura pe ei, nu-i lasati! cu "NU" in fata se cladesc oamenii
uh :( copiii sunt si ei OAMENI (intr-un proces de formare, dar oameni), nu masa de manevra :(


c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

margele, margelute si chestiute

margelute noi de 1 mai

betiana spune:

Distinsa doamna corap, nu ati inteles bine ce am vrut sa spun. Copilul are dreptul si e absolut normal sa-si tutuiasca parintii si chiar bunicii. Dar cum sa-i spuna TU unei vecine de 70 de ani ? Vecina nu a fost educata in era "jargoanelor" si va simti ca nu este destul de respectata si va invinovati familia copilului pentru ca nu a stiut " sa-i ofere cei 7 ani de acasa". La mine pe scara exista o familie pentru care are am o admiratie deosebita. Desi oameni mai simpli, i-au invatat pe copii regulile politetii. Intotdeauna saluta, tin usa celor mai in varsta, nu se bulucesc primii in lift. Acestea sunt reguli de buna purtare care se invata in familie.

vivi.chiriac spune:

pupici la toti...cei 7 ani de acasa...ehee...e doar o teorie care e din ce in ce mai greu de aplicat copiilor..!! Eu am avut noroc ca am stat acasa cu baiatul meu,dar din momentul in care a inceput gradinita..au inceput problemele... nu ca nu ar fi educatia proasta de acasa...dar la virsta lor..copiaza... doar ca trebuie sa fim mereu alaturi de ei sa le expilacam de ce nu trebuie sa faca anumite lucruri,sa nu zica anumite cuvinte...si asa mai departe..COPII NU DUC LIPSA DE EDUCATIE,CI DE PARINTII CARE SINT MEREU PE "DRUMURI"