Juma de neuron
Raspunsuri - Pagina 17
elyda spune:
Cu regret va anunt ca sunt slabe sanse sa va mai reveniti. Nu stiu ce se intampla cu femeile dupa ce apar copii , dar din proprie experienta va spun ca neuronul ramane cam lesinat muuuuuuuuuuult timp.Eu cand aveam baiatul cel mic la gradinita , i-am spus sotului ca ma duc eu sa-l iau. Acolo m-am intalnit cu directoarea gradinitei pe care o cunosteam de mai mult timp , am stat de vorba cu ea, apoi ne-am luat "la revedere"ne=am pupat ...si eu am plecat acasa fara sa-mi dau seama ca copilul ramasese la gradinita . Cand am intrat pe usa sotul m-a intrebat unde e copilul...abia atunci am realizat ca nu l-am luat de la gardinita.
Dana
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui violetan Mi-am mai amintit o traznaie. Ii scriu un e-mail sefului meu (acum vreo 3-4 ani) prin care doream sa ii atrag atentia ca se impune o marire de salariu. In general sunt foarte buna la scris si seful meu aprecia foarte mult treaba asta la mine. De data aceea, insa, din exces de zel, jumatea mea de neuron, debiteaza urmatoarea fraza: ..."cat despre automotivare consider ca este precum masturbarea: satisfacatoare pe termen scurt, dar daunatoare pe termen lung." |
Eu, in momentul asta, nu imi amintesc vreo traznaie, dar am raaas !
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui elyda Cu regret va anunt ca sunt slabe sanse sa va mai reveniti. Nu stiu ce se intampla cu femeile dupa ce apar copii , dar din proprie experienta va spun ca neuronul ramane cam lesinat muuuuuuuuuuult timp.Eu cand aveam baiatul cel mic la gradinita , i-am spus sotului ca ma duc eu sa-l iau. Acolo m-am intalnit cu directoarea gradinitei pe care o cunosteam de mai mult timp , am stat de vorba cu ea, apoi ne-am luat "la revedere"ne=am pupat ...si eu am plecat acasa fara sa-mi dau seama ca copilul ramasese la gradinita . Cand am intrat pe usa sotul m-a intrebat unde e copilul...abia atunci am realizat ca nu l-am luat de la gardinita. Dana |
de milioane faza. :-)) asta o sa intre in analele jumatatii de neuron, alaturi de faza povestita de Vikinga cum si-a uitat copilul in portbagaj! :-)))))))))))
elyda spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui conchita
de milioane faza. :-)) asta o sa intre in analele jumatatii de neuron, alaturi de faza povestita de Vikinga cum si-a uitat copilul in portbagaj! :-))))))))))) nimic |
pai eram nevorbita, rezolvasem problema...si alta problema nu mai aveam...momentan.
Dana
Monnvas spune:
Pataniile mele nu-s asa fabuloase, ca pe-alea le-am uitat de mult Da' acum imi vine in cap una de pe la 18 ani. Eram la liceu, amor interzis, el cu 20 de ani mai mare, ce mai, nu trebuia sa stie nimeni. Si ma suna o colega - rockeritza suparata - de care chiar imi era teama, ca ma banuia de lucruri necurate. Vorbim ce vorbim si la sfarsit ii zic; "Da, si eu te iubesc!".
Monica mami de 
cu motoras CRISTIAN
(7.03.2009)
inbox spune:
Mi-am adus aminte una din liceu, asta sa dovedesc ca eram dusa si inainte. In clasa a 12- incep majoratele, iar eu cu cea mai buna prietena a mea primim dezlegare de la parinti sa plecam cu trenul in alta localitate (la bunicii mei) unde un prieten din gasca isi serba majoratul. Am plecat, ne-am distrat, duminica ne-am intors moarted e oboseala, oprim la prietena mea sa dam raportul urmand apoi sa mergem si la mine...sun acasa sa anunt ca sunt in oras si intarzii, dar nu raspunde nimeni. Dupa povestiri, obosita ii zic prieteni, vezi ca ma intind un pic in pat, sii dooorm de la 3 ziua pana la 5,30 dimineata, ma trezesc, vad intuneric afara, primul gand " s-a facut noapte si s-a speriat maica-mea"- deja imi faceam mea culpa ca biata femeie s-a imbolnavit de grija...sar din pat ca arsa direct la telefon, prietena care ma auzise bajbaind vine repede dupa mine si in timp ce sunam imi inchide telefonul, eu in gandul meu:" bai ce o fi patit asta, moare daca ii consum un impuls"...cu greu a reusit sa ma convinga ca a vorbit ea cu maica-mea si de fapt de 5.30 dimineata si sa ma culc la loc. Ma duc dimineata acasa, maica-mea de la ora aia nu mai dormea..." care o fi fost nebunul care dupa ce ca suna in creierii noptii, cand raspund, imi inchide!".
Monnvas spune:
Daaa... cand aveam vreo 10 ani am uitat-o pe sor-mea acasa. Ditamai familia - mama, tata, bunica si io - si ne-am dat seama abia in parcare ca sor'mea nu-i. Saraca, ne facea semne disperate de la balcon. Deeeci... la mama a durat mult si bine
Monica mami de cu motoras CRISTIAN
(7.03.2009)
andata spune:
Clar eu nu mai am nici o sansa sa imi revin. Cand dadeam si eu semne dupa 11 ani ca prinde neuronu' meu ceva puteri, am nascut-o pe mezina. Asa ca urmatorii 10 ani sunt compromisi si dupa aia deja e prea tarziu
Haideti sa va povestesc si eu o faza de acum doi ani. Am fost in vizita la verisoara-mea si la plecare ea ne-a dat si o planta destul de mare si rara pt maica-mea, insotita de calde sarutari. Maica-mea astepta planta cu pricina de un an, dar cum nu se ivise ocazia pana atunci, ne daduse noua planta ingrija cu misiunea sa o ducem.
Nu eram cu masina, asa ca ne dam intalnire cu un prieten al sotului care avusese si el treaba in Bucuresti si mergea spre casa. Luam tramvaiul pana la punctul de intalnire, caram si bagaje si planta, si le depozitam pe toate pe trotuar. Apare prietenul, incarcam bagajele, plecam. Atmosfera relaxata, povestim, glumim si pe autostrada imi aduc aminte ca am uitat planta in Bucuresti! Deja facusem mai bine de 1/2 de drum, asa ca a trebuit sa o sun pe verisoara-mea sa nu cumva sa ii pomeneasca mamei ceva de planta, ca nu a vrut sa vina cu noi.
http://community.webshots.com/user/annadana1
http://ganduri-de-mama.blogspot.com/
pitzinuca spune:
so... de cand s-a deschis subiectul asta intre timp mi s-a reinjumatatit neuronul...
azi am vrut sa pontez la metrou cu cardul de banca.
si mai sunt si altele, ca de fiecare data ma gandesc la subiectul asta, dar de, cu juma' de neuron nu imi mai aduc aminte...
eu 
, cu 
(DPN 20.08.2010), andi 
(24.06.2003) si tati 
_
traduceri si asistenta
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
violetan spune:
Hehehe, hai sa tinem subiectul asta cald, ca e tare amuzant.
Mi-am mai amintit super faza. Acum, ca atunci a fost groaznic de penibil.
Se fac 6 saptamani de la nastere, deci control la dr cu care am nascut. Vine nasica mea sa ma ia cu masina. Stau in spate cu bb in brate. Plecam de la dr si lui bb i se face foame, deci il alaptez si il demufez. Lumea se uita ciudat si radea la mine la fiecare semafor, dar am pus-o pe seama dragalaseniei lui bb.
Cand ajung acasa realizez cu groaza urmatorul lucru: de la Medicover din Victoriei si pana la mine in Vitan-Dristor am mers cu sanii descoperiti. Fiind obisnuita in casa doar sa dau sa pape la bb, obisnuiam sa las in jos bretelele de la bluza si sa stau asa, pur si simplu, in ideea ca il mut de la un san la altul sau poate mai vrea...
Pot doar sa-mi imaginez ce-o fi gandit lumea, care vedea perfect in masina, fiind atat de aproape masinile la semafor. 
Violeta, mami de Laurentiu Cristian 15.08.2007