Cum a afectat nasterea copiilor relatia cu sotul?

Povestea mea e lunga,s-o scurtez...am crezut ca se poate schimba -in bine,dar inafara de faptul ca iubeste copii ,vrea sa fac eu totul...da bani,aduce de toate,dar adesea- nu intotdeauna,cand ii cer ajutorul, pleaca in camera LUI.

pet72 cu Alice si Beatrice(7.10.2006)

dalina2x2 spune:

Buna, pet!
Nu te necaji, toti parc-ar fi facuti de aceeai mama! De pinde si foarte mult cum a fost invatat de cand s-au nascut printesele...
Al meu a fost implicat de la bun inceput si, cu toate astea, si acum se trace de "dos" inapoi cum prinde ocazia.. intinde coarda la maxim, daca poate.. Dar eu nu prea-l las, ii tot zic si face, daca-i zic. ii explic de cate ori am ocazia (pe un ton calm) sa inteleaga ca nu sunt o masinarie, am si eu nevoie de repaos, de odihna.. cel mai bine merge cand fac eu ceva, sa-i spun lui sa faca altceva. Exemplu: Du-te joaca-te cu fetitele pana spal eu vasele. Iar el: "Acuma?" Zic eu: "Da, acuma. Sau du-te tu spala vasele ca ma joc eu cu fetitele, ca pe urma trebuie sa gatesc, sa pun la spalat, sa... sa..." Si se duce!
Sau: Spala tu vasele ca eu ma duc sa-ntind rufele! El:"lasa ca le-ntind/strang eu" (nu prea-i place sa spele vase.. )

Iar alt punct de vedere, daca te poate ajuta cu ceva (pe mine m-a ajutat in sensul ca m-am mai impacat cu situatia ) e parerea unei prietene foarte buna, trecuta prin viata care mi-a zis asa: "E vina ta, ca astepti prea multe de la el. Barbatii asa-s croiti, iresponsabili, in comparatie cu noi, mamele. Ei nu simt si nu vor simti niciodata nevoia asta a noastra de a ne-ngriji copiii si casa pana la epuizare. Mai lasa-le si tu cum poti, iar cand nu mai poti, spunei-o. Dar nu te astepta sa impartiti de buna voie toate treburile casei. Sunt rare specimenele care fac exeptie de la regula!"
Si are dreptate. Iar cand face ceva, lauda-l! La mine a mers si asta.. Ii spuneam ca maruntisul ala pe care-l facea era o grozavie, ca-nseamna enorm pentru mine, ca nici nu-si da seama ce mult ajutor a fost din partea lui.. bla-bla...

Sau, daca zici ca aduce bani in casa, angajeaza o femeie care sa-ti vina la curatenie, calcat si chiar gatit, daca e cineva de incredere. Eu ii mai pasez lu' tanti care sta cu fetitele cat sunt eu la servici camasile lui Alex (contra cost, normal! ). Si-asa sta degeaba dupa ce le culca pe ele, pana ajung eu acasa..

Na, cam atata am avut eu de spus.. sper sa te fi ajutat cat de cat..

MadyEr spune:

Buna pet!

Din pacate, asa cum spunea si Dalina, barbatii sunt altfel fata de noi. Si eu ma lupt sa ma impac cu aceasta idee. Chiar am citit un articol despre asta. Desi in privinta copiilor nu ma pot plange. El este cel care sta cu ele de la 7 luni si are foarte mare grija de ele, dar in ceea ce priveste relatia noastra, aceasta a avut mult de suferit. Acum incercam sa reconstruim tot, insa am trecut prin niste momente nu prea placute si astya din cauza comunicarii. Din pacate din cauza acestor sarcini cotidiene si a copiilor ne-am cufundat fiecare in munca si sarcinile lui si nu am mai comunicat, asa ca anumite actiuni au fost intelese gresit si de mine si de el si asa s-a produs ruptura. Poate ca sotul tau este doar gelos ca nu mai este bagat in seama ca inainte de nasterea copiilor. Incearca sa vorbesti cu el despre tot ceea ce simti si crezi si sa incercati sa va gasiti timp si doar pentru voi. Daca iti permiti financiar angajeaza pe cineva asa cum zicea Dalina pentru treburile casnice sau chiar sa te ajute cu fetele. Noi ne-am trezit tarziu sa angajam pe cineva, dar cand am facut-o sa stii ca s-a vazut.
Comunicati si accepta ideea (desi este destul de greu) ca barbatii sunt construiti altfel si gandesc si simt altfel!

Multa bafta!

Laura25 spune:

pPet, m-am invart pe la subiectul tau de cand l-ai postat si ba nu am timp, ba nu stiu exact ce sa spun. O sa bat campii despre tot ce imi vine mie in minte legat de subiect. Nu stiu daca te ajuta cu ceva dar ...
In primul rand DA, CATEGORIC, aparitia unui copil (cu atat mai mult a unor gemeni) schimba relatia cu sotul. Din clipa in care devii mama, esti MAMA, apoi sotie. Daca pana atnci tu si el erati centru universului, din clipa aia, copilul e centru, voi pe langa. Mama are instinct matern, are dragostea izvorata din atatea luni se stat bebe in burtica, se responsabilizeaza si se maturizeaza instantaneu. Copilul (copii) devin cel mai important lucru, sotul e si el... pe acolo. Cel putin in primele luni reactia asta e fireasca. Schimbarile hormonale, nesomnul, obiseala, grijile, preocuparile pt bebelush(i) fac ca relatia cu sotul sa se rezume la tot ce inseamna bebe si cam atat. Dispare romantismul, dispar pupicii lungi furati printre 2 camere, dispare timpul petrecut seara unul in bratele celuilalt, fara nici o grija. Noi, ca mame, nu apucam sa observam prea tare schimbarea, ei, domnii tati, primesc shocul .... si se trezesc intr-o zi ca nu mai sunt ei cei mai importanti, ca daca scanceste bebe, nu conteaza ca erau in mijlocul unui sarut pasional, doamna soatza fuge sa vada ce a patit copilul.
Oboseala, noptile nedormite, unu/2 bebe cu colici, mirosul de kk, mirosul de lapte, fatza radiind de fericire a iubitei la ganguritul bebelushului, dar incruntata si tzipand nervos la el ca nu a incalzit bine laptele, ca nu a spalat biberoanele, ca nu a cumparat cartofi rosii, ci cartofi albi, ca nu a dus gunoiul, ca el iese din casa cand are chef, ea e legata de casa si de bebe.... mmmmm big change!!!
Toate astea il dor, chiar daca nu spune, il fac sa se gandeasca ca de fapt nu la asta se astepta, nu asta trebuia sa se intample ...au aparut niste fiinte care i-au rapit iubita ... Si el iubeste copiii, sunt parte din el , ii sunt dragi ... dar nu simte ca trebuie sa dea tot, sa se abandoneze pe el total pt ei.
Asa apare crapatura in relatie care risca se se mareasca, sa se transforme intr-un canion. Daca lipseste comunicarea, daca nu va rupeti de copii macar un picutz, ca sa va redescoperiti pe voi... chiar 2 oameni care se iubesc enorm pot ajunge sa nu se mai suporte.
Categoric relatia intima dintre soti are de suferit. Cu nopti nedormite, cu urechia ciulita la cei mici sa ii auzi daca se trezesc cumva, numai de amor nu-ti arde. Dar cum 'foamea vine mancand' e bine sa te straduiesti, chiar daca nu 'iti vine' de fiecare data .... vine pe parcurs . Chiar zilele astea am vazut o frantura dintr-o emisiune unde o psiholoaga vorbea despre relatiile in cuplu si spunea ca spontaneitatea, 'flacara' e o chestie specifica relatiilor incipiente. Cand ai cativa ani de casnicie, cel mai bine e sa planifici, sa iti propui si sa faci un efort sa initiezi 'momentul amoros'.

Limitandu-ma cu aberatiile strict la ce intrebi tu ... da, si la noi au fost probleme, mai ales in primul an jumate, cand eu stateam acasa si mi se parea ca sunt 'inchisa' (ieseam cu copii la plimbare si cam atat), ca duc in spate tot universul, ca numai eu fac totul in casa si numai eu ma ocup de copii. Al meu mergea la servici, facea cumparaturi (si acum facem ceva cumparaturi sambata, dar zilnic ma suna inainte de a ajunge acasa sa ii spun ce trebuie luat), ducea gunoiul, ma ajuta la baia copiilor, se juca un pic cu ei seara .... si cam atat. Si acum, cand eu lucrez 8-9 ore (copii sunt la gradinita in acest timp), la bucatarie nu se baga decat daca il rog sa curete ceva, sa incalzeasca laptele, sa invarta in oala, dar daca e acasa, se joaca cu cei mici in timp ce eu fac mancare. Eu spal vasele in 90% din cazuri, eu pun rufe la spalat, f. f. f. rar le intinde el, daca il rog sa o faca, eu fiind prinsa cu altceva, de cele mai multe ori el da cu aspiratorul.
Sebi are afacerea lui, nu are program fix, dar munceste mult, foarte mult. Are lucrari care il tin de dimineata pana noaptea tarziu. Eu am negociat 'la sange' program de 8 ore ca sa imi pot duce/lua copii de la gradinita, sa ma ocup cat mai mult de ei. Ma deranjeaza cand vine acasa si in loc sa se joace cu copii, sa vorbeasca cu ei, vrea doar sa manance si sa se aseze la calculator, sau la tv, sa se relaxeze. Ma derajeaza cand cand se enerveaza pe lucruri super-minore si tipa la copii degeaba, cand nu are rabdare, cand il deranjeaza ca cei mici se joaca in fata tv-ului cand el urmareste ceva, cand ... Dar incerc sa inteleg ca asa e el, asta e modul lui de a reactiona la oboseala si stress. Stiu ca se straduieste si ca ne iubeste enorm, stiu ca e mandru de copii si de mine.
Mi-a reprosat ca nu ii mai acord atentie, ca nu il mai iubesc ca inainte, de cand au aparut copii. Am discutat de mai multe ori acest aspect si ne straduim amandoi sa facem lucrurile sa mearga bine. Incercam sa avem o seara pe saptamana cand suntem doar noi(ia soacra mea copii sa doarma la ea), incercam sa vorbim in fiecare zi, chiar daca ne povestim doar ce am facut peste zi la munca, ce au mai facut copii, ce ar trebui sa facem a doua zi, incercam in fiecare zi sa ne sarutam, sa ne imbratisam, sa facem un gest, cat de mic, care sa arate celuilalt ca e iubit.
Cum spunea si Dalina, uneori recurg la trucuri, il rog sa fac ceva ca sa pot face eu altceva, il laud si ii multumesc pt orice maruntis pe care il face, ii spun cand si cu ce am nevoie sa ma ajute.

Incearca sa vorbesti cu sotul tau, sa ii spui (fara nervi si tipete) ce te astepti de la el, incearca sa-i explici (si sa-l lasi uneori singur sa experimenteze) cat de greu e sa ai grija de 2 copii si sa mai faci si cate ceva prin casa. Incercati sa va faceti cumva timp numai pt voi doi, sa iti faci un pic de timp numai pt tine (un cuafor,o manichiura, o cafea cu o prietena in oras, o partida de shopping.. sau numai windowshopping). Cel mai important e sa comunicati, sa va asigurati ca va auziti si va intelegeti unul pe celalat.

Vaaaaaaaaaiiii, ce-am mai scris.

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202008&page=14" target="_blank">Clipe de viatza - gemei pupaciosi

Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

vali02 spune:

Vaaaaaiiii, da ce bine ai scris


Pet, fetele ti-au dat deja sfaturi f. bune, incearca incet-incet sa le aplici. Situatia nu se va schimba radical int-o zi/saptamana/luna, dar cu dragoste si intelegere reusiti voi.

pet72 spune:

Multumesc fetelor.Stiam ca si voua va fost greu si va este si voiam sa aud cum faceti fata.....
Pupici copiilor.
Sa aveti o saptamana buna!
PET72 CU ALICE SI BEATRICE (7.10.2006)

pet72 spune:

Buna ziua

Sincera sa fiu as fi vrut sa vad si daca spune cineva ca nu a mai suportat certurile si ...a plecat cu copiii, iar dupa un timp- nu a regretat.


Pupici la copii si sa fiti sanatosi.


pet72

Laura25 spune:

Off, pet, imi pare tare rau sa aud ca atat de grave sunt lucrurile la tine . Da, mai este o mamica de gemeni care s-a despartit de sotul ei dupa ce au aparut copiii (cel putin asa am inteles eu din postarea ei la alt subiect), este maria0907. Incearca sa vorbesti cu ea pe PM. Sau, daca vrei sa iti raspunda mai multe persoane, editeaza prima postare a ta si muta subiectul la subforumul 'In unu sau in doi...'. Eu sunt de parere ca decat sa duci o viatza de stress, certuri, regrete, mai bine 'rupi pisica in doua' si faci tot ce poti sa traiesti linistit si impacat cu tine insuti. Si pt copii cred ca e mai bine sa fie crescuti de un parinte linistit si echilibrat decat de o familie in care domnesc certurile, tensiunile, nervii, frustrarile. Te imbratisez cu drag si iti tin pumnii sa iti gasesti linistea alaturi de sotul tau ... sau departe de el. Uita-te bine in inima ta si vezi daca mai e ceva acolo legat de el, daca crezi ca merita sa mai incerci, sa mai construiesti, sa mai pastrezi ceva. Daca nu ... mai bine nu. Usor nu o sa fie, singura cu 2 copii, dar macar o sa fii linistita.

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202008&page=14" target="_blank">Clipe de viatza - gemei pupaciosi

Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

luminita2008 spune:

pet .... eu n-as avea curajul sa plec.... cred ca certurile ar trebui sa fie f mari si situatia cu adevarat grava ca sa plec, poate doar pentru binele copiiilor si apoi al meu... dar la noi lucrurile nu-s asa grave, desi nici noua nu ne e viata roz.

sotul meu si-a dorit f mult un copil. de vreo 4-5 ani tot imi spune si eu tot nehotarata... cand m-am hotarat, au venit 2 copii... si pe nepusa masa s-a trezit avand grija de unul, intr-o proportie mica, e adevarat, dar tot nu mai are parte de nopti linistite, asa cum isi imagina el ca va fi cu un singur copil, plasat la mama-sa in totalitate.... well, cu rabdare si comunicare noi am tratat problema. acum e mai bine, desi suntem in proces de refacere. ajuta mult si faptul ca bebeii au un program muult mai ok, dorm mai bine noaptea, au scapat de mult de colici, nu mai sunt plangaciosi etc.

sper din suflet sa va rezolvati problemele, sa fie bine pentru toti!

Laura, esti incredibila, ca de obicei la inaltime, f bine punctat.

Luminita de Eduard Mihai si Robert Gabriel - 26.09.2008
_
Am facut mereu doar dupa capul meu si mi-e teama de ziua in care n-am sa mai fiu eu…
GHIDUL MAMEI
Creste bobocelul Edi Creste bobocelul Robi

pet72 spune:

Eu gandesc ca oboseala acumulata e o parte din problema,daca nu ai timp sa te refaci....(pana la varsta de 8 luni,nu am dormit 3 ore continuu si apoi pana pe la 1,5 ani a fost greu).Pe de alta parte,trebuie multa rabdare sa poti sustine o familie sau........... e pacat de efort.
Oricum,nehotararea e cea mai rea.Am deja 3 luni de cand ma gandesc ce sa fac,am discutat cu el,cand vrem una,cand alta,dar schimbari in comportamentul lui nu pare dispus sa faca,poate-mai tarziu.
Multumesc si sper sa foloseasca si altcuiva acest subiect.
Numai bine!


pet72

Field_mouse spune:

Mai e de actualitate subiectul?

Eu sunt proaspat divortata, copii au 5,5 ani. Regret ca am asteptat atat de mult, trebuia s-o fac acum 5 ani. Sotul tau macar aduce bani acasa, te mai ajuta cu ceva, eu nu primeam nici ajutorul financiar, nici moral, nici fizic. Tot speram.

Dar vezi - e viata mea, nu te lua dupa exemplu' altora. Fiecare avem valori diferite, necesitati, scopuri in viata...

Bafta in orice caz