Lumea in gri

qsar spune:

Asaaa... Hai sa va zic ce-am vrut sa va zic cand v-am zis chestia cu unicornul (thaaaaaa!). Una ar fi ca nu poti afla adevarul din carti. Sau nu numai din carti. Car'va sa zica, din carti, nu ajunge. Am aflat asta pe propria-mi piele. Sigur, o parte din adevarurile mele au ramas pe pozitii: in continuare il consider pe Giacometti cel mai mare sculptor al secolului XX (parerea mea!), in continuare cred ca Brancusi este genial, fara sa-mi placa in mod deosebit (scuze brancusistilor infocati), in continuare il iubesc pe Warhol (pe care Conchita nu-l detesta, doar il contesta) ca pe-n soi de vesnic adolescent rebel al artei. Nimic din astea nu s-au schimbat in ciuda emotiei artistice (la limita erotismului) cu licorna si cavalerul, de sculptorul habar-n-am-cum-il-cheama, sfarsita cu nasul in batista. Bine... despre Brancusi aveam o vaga banuiala ca nu ma atinge la sentiment de cand am vazut Poarta Sarutului & co. si n-am putut decat sa constat sec "Hm! Genial tipu'" si cam atat. Dar eram en passant par Targu Jiu ( o-o-ooo, avec mes sabots) era o zi mohorata, statea sa ploua si mie imi era si cam foame. Insa ceea ce stiu acum, nu despre ei, ci despre mine, este ca, fata in fata nu comunicam, dom'le. Nu rezonam. Si asta este un nou adevar-individual mai adevarat :D, care vine sa inlocuiasca adevarul-prezumtiv anterior. Vorba lunga... Deci sunt perfect de acord cu filosoful contemporan (si comercial). Frumusetea este in capul receptorului. Nu valoarea. Emotia. Si asupra acestei chestii, artistul n-are nici un control. Chit ca-i genial, sau faimos, sau supra cotat.

Pfffffff! am ramas fara tigari. Nasol. Revin.

---

qsar spune:

Oooof, Sabinuta. Rau imi pare ca tre' sa te dezamagesc: personal, mi se rupe de cate dimensiuni are arta; din partea mea, poa' sa aiba doua, trei, patru... sapte. Poa' sa aiba 1000 de fatete, ca ochiu' de musca. Total irelevant pentru mine, ca toata teoria artei, de altfel. In final, mi se rupe de ce-a vrut sa spuna artistu' (grav de tot, nu-i asa?). Pentru mine, ca receptor, tot subiectivismul si relativismul sunt baza. Imi place sau nu-mi place... In fond, la asta se reduce totul. Nu cred ca arta trebuie musai inteleasa. Ba' as merge pan'acolo incat sa spun: cunoasterea teoretica viciaza emotia pura si devoalarea dedesupturilor si mecanismelor artei deterioreaza bucuria clipei.

---

Sabina spune:

Pai nu e vorba decat de emotie:)
astia cu teoria doar explica de ce ne place....adica mananca si ei o paine:))
E vorba de mecanismele receptarii, receptarea se face in timp,cu ajutorul memoriei, vrem nu vrem asa functioneaza.
Nici nu trebuie omu care merge la concert sau in galerie sa se preocupe de asa ceva.
Bineinteles ca el trebuie doar sa se emotioneze.
noi disecam emotia....asa cateodata.Fra folos pt receptor! ne foloseste la lucrarile ulterioare.
Adica io abia astept sa trec de faza asta si sa me reapuc de creat probleme de genu" cea vrut sa zica compozitoru"





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

dar am un amendament: cunoasterea nu viciaza emotia, eu plang si acum cand aud missa in si minor de bach sau simfonia a 3-a de Olah, daca nici eu nu le cunosc....
daca esti sesnibil, cunoasterea te ajuta mult.
si nu numai.
cati prefera carpeta cu rapirea din serai in locul lui Giotto?
poate daca li se explica putin ce si cum....
N-am nimic cu persoanele iubitoare de carpeta, da sa nu mi se bage pe gat ca-i egala cu Vermeer ca nu-i cinstit.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

qsar spune:

Hai sa-ti mai povestesc o chestie haioasa:

De Martisor, ma scoase fi-miu in lume. La Ateneu, la matineu*. Numai noi doi. Foarte dragut. Sala, ca niciodata, plina ochi; foarte multi copii (intre 4 si 11-12 ani, cam asa), parinti, bunici, un grup de adolescenti veniti "cu clasa", melomani autentici... Ma rog, program de matineu. Bunicel, ce sa zic. Culmea, copiii au fost cuminti-cuminti, s-a aplaudat numai cand era cazul** :D... toate bune si frumoase. Spre sfarsit, surpriza in program: www.youtube.com/watch?v=7Lhp9D4Hx1g" target="_blank">Scott Joplin - The Entertainer si www.youtube.com/watch?v=z_exd6U1ubY" target="_blank">Astor Piazzolla - Libertango. Ei, sa fi vazut ce veselie era in sala, toti copiii "dirijau", era o zbantuiala de poponete care dansau pe plusul fotoliilor... si o gramada de parinti disperati care se agitau in soapta sa-i convinga sa stea frumos si doar sa asculte. Tzzzz!



_
* - chestie aranjata prin gradinita, frumos din partea lor!
** - las' ca am fost la un concert unde era foarte multa "lume buna" unde au sunat vreo doua telefoane si s-a aplaudat intre miscari.

---

ladyJ spune:

Haideti sa va spun adevrul meu despre arta

In primul rand, arta este o metoda de exprimare a..artistului.(asa am invatat) Trnspune pe panza, pe lemn, pe note muzicale, viziunea sa asupra a ´´n´´ chestiuni.

Eu, ca spectator, pot sa vad un tablou si sa inteleg altceva decat ceea ce a vrut artistul sa ne arate. (subiectivism, relativism)Poate chiar sa nu-mi spuna nimic opera respectiva. Poate sa-mi aminteasca de ceva trist sau ceva vesel din viata mea si asa mai departe.

Artist este si cel care scrie. El transpune prin cuvinte o viziune proprie. La fel, pot intelege altceva decat ce vrea omul ala sa spuna.Sau pur si simplu nu intelegi nimic.

Eu personal, sunt destul de insensibila cand vad o sculptura. Nicio dimensiune nu ma atinge..ma uit si singura intrebare pe care mi-o pun este ´´ia uite ce interesant a sculptat cercurile alea, oare ce metoda a folosit´´? Atat.


Tablourile imi plac. Primul care m-a impresionat e cel cu Vlad Tepes
care ma urmarea cu ochii aia peste tot...m-a speriat,apoi am inceput sa apreciez tehnica, din punctul de vedere al unui amator, evident.
Eu pictez.Pentru mine, asa ma pot ´´elibera´´ uneori. Dar pictez ca o profana. Nu am tehnici. Mi se mai intampla sa ma minunez si eu de ce combinatie geniala de culori mi-a iesit, fiind pensula murdara cu urme de culori...greu definite


Muzica..e deja ceva mai profunda pentru mine. Dar am si aici o problema...daca e neinsotita de text, ma atinge mai greuNu am rabdare sa ma relaxez pur si simplu. De aici am ajuns la concluzia ca pentru mine, arta suprema o reprezinta transpunerea in cuvinte. Imi plac cartile. Si muzica o traiesc mai bine si mai profund cand e insotita de text..

In clasa a..patra aprca, la ora de muzica, profesoara ne explica cum sa ne relaxam pe muzica. A pus, la caseta, o renumita opera, al carei titlu nu mi-l amintesc ne-a pus sa inchidem ochii si sa ne imaginam..campul cu flori, acum tasneste randunica spre cer, acum se ´´aude´´ susurul raului...chestii din astea. Apoi, trebuia ca noi sa ne lasam dusi de val si sa traim in mod propriu..muzica.

Ei..m-a plictisit. Cred ca de atunci am asa o..rezerva cu muzica fara text

Sigur ca, in viata poate ca ´´adevarul´´ asta al meu se va darama. Poate voi trai ceva inaltator, iar in fundal va fi o muzica fara text. Poate ca din acel moment voi aprecia asta.O voi conecta imediat cu evenimentul placut, cu sentimentele din acel moment..

Mi s-a reprosat, de catre o persoana care canta la vioara ca sunt insesibila. Cum asa? Eu care plang la filme? Eu care plang cand citesc o carte?Tocmai eu, care am lacrimi in ochi cand vad o pereche de ochi de copil trista si disperata?


Perceptiile noastre asupra artei(sau in general) sunt atat de diferite incat, gasesc ´´opere´´ care-mi plac total intamplator, de multe ori, nume necunoscute. Multe din cartile care mi-au fost recomandate ca fiind ´´inaltatoare´´ (doar pentru ca erau scrise de nu stiu ce mare scriitor)le-am gasit slabute.... Adica nu mi-au displacut neaparat, dar nu mi-au starnit emotie prea mare.


Acum pictez ceva.Deocamdata e un fond albastru si doua linii paralele. Stau si ma uit la ´´opera´´ mea si habar nu am ce sa fac cu ea...O sa incep sa ma inspir, il pot ´´copia´´ binisor pe Kandinsky


´´ Daca copiezi un artist se cheama plagiatura, daca copiezi mai multi se cheama cultura´´ -spunea Picasso. Cultura viziunilor mai multora, as spune eu. Dar e asta oare, chiar propria viziune?

qsar spune:

Asa, asa... Lady J Cam asa si eu. Cu receptarea, adica. Doar ca eu am o traire ceva mai... sincretica. De exemplu, ascult muzica. Continuu. De toate genurile (mai putin ala, stiti voi care, da' nu vreau sa maculez acest subiect, scriind cuvantul bleachhh) Asaaa. Ei, bine, genul de muzica pe care-l ascult la un moment dat influenteaza radical activitatea pe care-o prestez. Intr-un fel lucrez cand ascult opera, in altfel cand ascult cantece pentru copii, si altfel cand ascult balade rock. Intr-un fel sofez cand ascult Mozart si-n cu totul alt stil cand ascult Led Zepelin... Ba pana cand si cafeaua de dimineata mi-o beau cu muzica, si parca gustul difera putin de fiecare data.

A! Si am o relatie foarte superstitioasa cu frumosul, in general. Daca vad/citesc/aud ceva frumos dis de dimineata, imi merge bine toata ziua... de parc-as fi vazut un curcubeu :D.

---

qsar spune:

Despre plagiat vs. inspiratie/stil personal - e cu dus si-ntors. Eu cred ca nu exista copie perfecta. Fiecare adauga ceva, pune ceva din el, ca nu-i Xerox, de! Grav este alceva, dupa parerea mea; asumarea paternitatii/maternitatii :D unei idei sau opere artistice furate. Asta este inacceptabil, mai ales daca din trebusoara asta se scot si niste bani. In rest...

In urma cu cativa ani lucram intr-un domeniu unde era nevoie si de olecuta de talent si de creativitate. Aveam aproape zilnic un fel de sedinte de creatie, unde expuneam cu pompa ce ne-a mai ouat mintea. Eeei... nu toata lumea era in forma zilnic, unii nu ouau nimic, altii scremeau cate-un fasss. Mi se intampla si mie adesea sa fiu in pana; ni se intampla la toti. Buun. Aveam o colega foarte muncitoare si ambitioasa, toba de carte, dar care la capitolul creativitate era... ma rog... cam jale. De cele mai mult ori, la sedintele de creatie venea cu cate-o "broderie" pe marginea ideilor prezentate de ceilalti cu cateva zile inainte. Maaama! Sa vezi certuri! Dupa un timp tipa incepea prezentarile spunand "m-a inspirat foarte tare ideea lui Cutare si m-am gandit s-o fac asa" sau mai in gluma "am furat ideea de la Cutare..." De foarte multe ori, se intampla ca sa fiu eu Cutare ala.
Tocmai ce se interzisese fumatul in meetingroom si mi se facuse asa o scarba de sedintele astea, ce nu va pot spune. Incepem noi bla-bla-bla-ua, prezinta fiecare, vine randul asteia, baga gluma cu "am furat de la..."; eu, disperata sa terminam mai repede ca sa pot fuma, eram cam mofluza... Si p-asta o mananca-n dos sa ma intreabe, pe-un ton glumetz, "nu te superi pe-o idee, asa-i?". La care eu am avut cea mai sardonica satisfactie sa-i spun in mijlocu' adunarii: " Pai de ce sa ma supar? Ca mie-mi vin altele..."

---

lilanda spune:

ABeu', acu' dupa ce m-ai pus sa desenez, inteleg - in sfirsit-ca tu si cu Sabina zburdati in cimp Minkowschi, in timp ce io tineam cu dintii de realtivism :))

Faptul ca in arta noi, uneori, nu percepem timpul nu inseamna ca arta nu contine si dimensiunea temporala (la asta cre' ca se referea si Sabina). Mai mult, io cred ca arta e o forma de existenta(cunoscuta noua) care face-apel la timpul cosmologic. Arta e capabila sa dea timpul inainte si-ndarat, in secvente mici, in timp ce noi nu-l putem percepe decit inainte si entropic. Arta (mai cu seama literatura si filmul) au puterea de a aranja timpul, postmodernist, antropic, asemena unui pitic demonic a la Maxwell(asta ca sa ma leg si de Pynchon si de strigarea lotului lui 49, ca tocmai ce amintii Michaela de ea, la arte). In concluzie, nu cred ca teoria relativitatii poate explica relativismul estetic :)) (sa stii ca mai am linkul cu ferestrele din Aix!!)

Imi placu prea mult expresia conchitei cu "ne-ntilnim la prima", ca sa nu o speculez putin....din punct de vedere al validarii, of course . Conchita, i-ai dat intilnire lui Djei la prima, la gara, in Fetesti, crezind ca trenul chiar opreste acolo (trenu-i tren si gara-i gara). Insa ce te faci cind trenu' trece ca intercity'ul pe-acolosa?? Adica nu opreste!?:))

Alminteri si io percep organic arta!!

conchita spune:

"prima" e centrul, Lil. ce vrei, inca mai cred in mos craciun si anume in ideea ca toti ne adapam de la acelasi izvor de adevar, vezi constiinta colectiva. unora le ia mai mult timp sa se reintoarca, atata tot.