stresul conceperii unui copil
Raspunsuri - Pagina 4
gabrieladlu spune:
asa e draga mea... varsta... ce sa facem? trebuie sa ne conformam.
sunt perioade de tristete probabil timpul ne va da putere...
| Citat: |
| citat din mesajul lui ANITA75 nu dispera Gabi ,ai nadejde in DD si cind nu crezi atunci ne v-a da ,si eu sper din tot sufletul ca se va indura bunul DD si de noi ,dar uite ca inaintam in virsta cu pasi repezi   |
ANITA75 spune:
da Gabriela timpul si speranta in bunul DD ca-si v-a face mila si de noi pacatosii ,mor cind vad pe altii amariti vai de capul lor cu cite 2-3 copii de mina si gravida pe deasupra ,si noi care vrem sa oferim tot ce n-am avut noi cind eram mici la ai nostrii DD mai ne lasa sa asteptam un pic ,eu am zis ca daca mor, mor cu dorinta ca nu mi-am tinut la piept copilul sper ca ma intelegi
gabrieladlu spune:
asa e anita! din nefericire!
Cris_25 spune:
Bine v-am gasit, fete minunate ...
Fac parte si eu din clubul celor care-si doresc din tot sufletul un bb... Va citesc acum, in contextul in care, azi doar gravidutze si copii mici am vazut ... Am 6 colege gravidutze ... pe strada doar asta-mi atrage atentia ... si toate acstea ma fac sa ma intreb ce au facut acele persoane si eu nu? De ce merita ele mai mult decat mine? Poate asha e viata ... unii trebuie sa munceasca mai mult pentru a-si indeplini visele Noi ne dorim bb de un an jumate ... luna trecuta am facut HSG si am trompele partial trecatoare (cred ca e exprimarea optimista pentru trompe infundate 
) ... o sa repet luna aceasta HSG, apoi probabil laparoscopie ...
Sper sa treaca toate cu bine ... si sa fim toate 
la un moment dat!
Va pup ... si va doresc ce-mi doresc si mie .... Sa fim si sa avem 
sanatosi si frumosi
ANITA75 spune:
bine ai venit Cris,stiu cum e senzatia cind vezi gravide sau bb ,dar te obisnuiesti sa vezi
gabrieladlu spune:
Bine ai venit Criss! Din nefericire mi se intampla la fel... prietenele mele , la al doilea 
si io.... nici macar odata nsarcinata...... Te !
Cris_25 spune:
Citeam pe undeva pe la aspirante ca unele fete s-au vindecat de suferinta provocata de copiii altora si gravidutze ... Nush... eu de fiecare data cand urmaza sa fiu in compania unor sau a unor copilasi, am o strangere de inima ... apoi de multe ori merg acasa si trag cate un plans de toata frumusetea Sincer, mie nu stiu daca o sa-mi treaca asta vreodata ... cel putin,pana o sa am copilasul meu!
Va pup Sper sa rasara soarele si pe strada noastra
mvb spune:
Cris e normal sa tanjesti un pic la fericirea altora......e omenesc sa gresesti!
Apropo de copii vai de steaua lor.......in martie am botezat o fetita.....finutza noastra si cei doi fratiori ai ei mai mari au ajuns in plasament maternal, pt ca mama lor nu poate sa le ofere un camin si ingrijire necesara.....am cunoscut-o pe "cumatra mea" din dorinta disperata de a crestini un copil dupa ce BB-le meu a devenit ingeras.......vorbisem cu preotul de la maternitate si l-am rugat sa ma ajute sa gasesc o mamica necajita careia sa ii botez copilul....s-a nimerit sa fie ea!
Asta vreau sa spun...toate sunt de sus.....biata femeie are 3 copii si nu se poate bucura de nici unul....
Nu va stresati, copii vor veni in viata noastra exact atunci cand trebuie!
nimic, dar absolut nimic pe lumea asta, nu este imtamplator
MONICA, mamica ingerasului din ceruri DENIS CRISTIAN IONUT (23.12.2008)
si viitoare mamica de copilasi jucausi 
Doamne, asculta-ne rugaciunile si binecuvanteaza-ne cu copii sanatosi pe noi si pe toti parintii !
..............................................
Nimic nu este intamplator!
..............................................
iepumic spune:
Chestia asta cu deprimatul din cauza fetelor insarcinate si a mamelor cu copii de mana este ceva strict personal, tine de structura fiecarui om. Eu nu am aceasta problema...sigur ca ma intristez putin fiindca vreau si eu si nu-mi iese...dar ma bucur pentru altii care au reusit iar bebeii sunt in general atat de dragut incat nu ma pot intrista cand ii vad. In schimb sotul meu...se deprima in ultimul hal. In concediu,in statiunea unde eram noi, numai familii cu copii...cum ieseam seara, cum ii pica fata si era posomorat. Partea proasta e ca nu stie sa ascunda si imi transmite starea lui si mie...mai ales ca incep sa ma simt vinovata fiindca problema e la mine. Stiu ca nu am nici o vina dar totusi sentimentul asta incepe sa ma urmareasca. De fapt incep sa ma simt putin handicapata....vinovata fata de sot...si asta e un altfel de stres. Adica eu ajung sa fiu stresata indirect de aceeasi chestie...Si oricat as zice eu ca nu ma afecteaza, undeva in subconstient exista un "cui". Si gata cercul vicios!
Iepumic 
Noi pozici cu Iepi-Mici
CONCEDIU 2007
All's Well That Ends Well.
miki01 spune:
Dragele mele viitoare mamici nu incetati o clipa sa credeti ca veti deveni mame.
Stiu prin ce treceti, am dus si eu o lupta de aprox 5 ani,pana cand DD ne-a dat o minune de copil.
stiu ce inseamna sa vezi oriunde si bebei sau sa auzi ca 'am ramas cand mi-am planificat' sau 'nu pot sa-l tin ca mai am 2', etc...
Stresul este sigur un factor care conteaza.
Eu am avut un FIV nereusit si dupa 9 luni ne-am hotarat sa facem ET cu embrionasi congelati (au ramas 5 de la primul FIV), fara stimulari hormonale, fara mari sperante (si implicit fara stres ca nu reusim) si...am reusit, dar dupa ET am simtit in fiecare moment sa este acolo.
Gandind acum in urma, DD nici nu avea un moment mai bun sa ne aduca in brate asa minune. Toate au un scop, chiar si nereusitele!
Din toata inima va doresc sa reusiti, nu exista pe lume un sentiment mai puternic decat ce simti dupa ce devii mama! Doamne Ajuta!
Miki, 
fericita de Andrei (11.11.2008)
www.stavila.ro/album_foto.html" target="_blank"> Poze cu voinicelul nostru iubit
Povestea puiului nostru