M-am hotarat.........adoptie(59)

asi spune:

Si copii biologici plang perioada indelungata.Sunt copii in grupa mare, colegi cu Razvan care si acum lacrimeaza si se crizeaza dupa mami sau tati.Anca a specificat ca Dana se plange ca e marginalizata se tipa la ea si e certata.
Da e posibil si sa faca boacane ca doar e copil insa tu ca educator, ca formator atunci cand vezi un caz de copil traumatizat ce faci?Il traumatizezi si tu mai tare doar pentru ca ai resentimente si prejudecati sau cauti sa ajuti copilul?
Dana era bine, s-a adaptat si a facut progrese minunate si neasteptate pana cand a aparut problema cu gradi.Si atunci oare educatoarea nu are vina?
Si de fapt cine e vinovat nu are asa de mare importanta cat are ce e de facut in situatia asta?Ce e mai bine pentru fetita?

Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

SoriLea spune:

Buna ANCA,

Imi pare sincer rau de ceea ce ti se intampla.M-a revoltat ff tare faza cu fotografia, nu stiu daca acele educatoare sunt MAME sau nu, dar ar trebui sa se gandeasca de 2 ori inainte de a face un asemenea gest.
1. cum ar fi daca si cu copii lor s-ar purta cineva asa?
2. sunt puse acolo ca sa ne educe copii, sa-i formeze, sa devina niste oameni verticali in viata, dar daca ele procedeaza asa, nu cred ca se potrivesc pe un asemenea post.

Si eu sunt de parere ca ar fi bn sa mearga in continuare la gradi, dar poate la o alta, poate putem sa te ajutam sa-ti gasim o gradi in zona ta cu educatoare mai sensibile, mai apropiate de copii si sa o faca sa se integreze si sa vina de placere a doua zi.

Ce spuneti fetelor, incercam sa o ajutam pe ANCA sa gaseasca o educatoare potrivita pt DANUTA ei?

Anca astept un raspuns de la tine, iar daca e pozitiv, incepem sa demaram cautarile. Copilul acesta merita toata dragostea, se vede pe fitisoara ei cat de sensibila e, si nu cred ca ar putea fi cineva pe lumea asta sa nu o poata indragi de la prima vedere.

...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois

SoriLea

gabibociort spune:

Eu vad faza de la 8 Martie ca cireasa de pe tort. Clar ca acea educatoare este limitata in gandire si plina de prejudecati.
Anca tu procedeaza cum crezi ca este mai bine pentru puiuta ta. Cel mai important este ca ea sa nu sufere.
Gabrielafericita de MARIA (07.08.2007)
ce nu te omoara, te face mai puternic......si mai bun

simo_75 spune:

Dragele mele,
Am citit ce a scris Ancuta si m-a indignat foarte tare!!
Mentalitatea romanilor lasa de dorit din nou in "n" si "n" situatii....
Ce au domnule acesti copilasi??Cum sa fii asa de incuiat la minte??
Doamne! Ce gandire au??
Eu draga mea Anca in locul tau as fii acuzat-o de neglijenta fata de copii si as fii facut absolut tot sa nu mai profeseze!!!
Astfel de oameni nu au ce cauta sa lucreze cu copii!!!Ele ca educatoare nu au voie sa faca diferente intre copii, nu trebuie sa le intereseze ce situatie au.Ca sunt adoptati, ca sunt saraci, ca sunt romi, nimic.Ele sa isi faca datoria si sa le ofere tot sprijinul atata timp cat acesti copilasi stau acolo cateva ore!
Noi stam linistiti ca sunt pe maini bune si ele maltreateaza psihic niste copii??
Ideea mea este ca trebuie mutat copilul de la acea gradinita pentru ca daca s-a intimplat odata se va repeta.Rautatea unora nu are limite si decat sa risti mai bine iti retragi puiuztul de acolo.
Parerea mea!
Te pup si mult curaj si fortza!
Uff!!! Chiar m-am enervat!!!


Sa ai putere sa spui da, sa ai putere sa spui nu si in orice clipa grea sa ai putere sa fii TU

Manuelita spune:

Nu scriu in calitate de mamica adoptive ci de copil, foarte iubit de familia lui dar care a trebuit sa stea in gazda de la o varsta foarte mica. Adica, incepand de la 5 ani am stat in gazda pe perioada luni-vineri, pentru am merge la o gradinita si apoi o scoala care intr-adevar m-au ajtat foarte, foarte mult in viata, insa cu sacrificii foarte mari. Ai mei sufereau foarte mult cand ma lasau la gazda, mama plangea seara, dar totusi au continuat si o buna perioada de timp au considerat ca au facut ce-a fost mai bine. Acum, cand sunt un adult care locuieste cu ei pentru ca isi doreste sa-I vada in fiecare zi, care are o legatura mult mai stransa cu ei decat majoritatea adultilor, isi pun problema ca poate au gresit, si poate a fost prea traumatizant pentru mine de acum nu ma mai satur de stat cu ei.

Ce vroiam sa zic, e ca intre 5 ani si clasa a 4-a, am locuit la vreo 4-5 familii, (in general cunostinte care ma ingrijeau foarte bine si stateam in conditii bune). La unele, plangeam la inceput, mai ales cand ma aduceau ai mei lunea, sau seara inainte de culcare, insa asta doar pentru primele saptamani. Apoi, ma atasam de familia respectiva, ma simteam bine cu ei, chiar daca mi-era dor de mama si de tata. La altele insa, ma simteam straina, ma simteam parasita, ma simteam trista, plangeam din cand in cand chiar dupa saptamani bune dupa ce ajungeam la ei, nu traiam decat pentru zilele de weekend, si ma gandeam in fel si chip cum as putea scapa de ei (si ma mutau ai mei). In clasa 1 spre exemplu, nu ma simteam deloc bine la familia respective, imi aduc si acum aminte tristetea, chiar si in clasa aveam un sentiment de inferioritate (desi sunt un adult cu mare incredere in sine, iar ca si copil ai mei mereu m-au incurajat si m-au laudat), si acum daca m-as intalni cu oamenii aia as simti nevoia “sa le zic vreo 2”.

Adica vreau sa spun in calitate de copil devenit adult, ca uneori copiii plang doar de dorinta de a nu fi separati de cei dragi si din frica de necunoscut, dar dupa un timp de acomodare devin ok cu situatia. Alte ori insa, senzatia de parasire nu trece deloc, nici dorinta de a scapa de acolo. Si cred ca parintii trebuie sa faca diferenta intre cele 2.

Anca, nu vreau sad au sfaturi ca n-am experienta ta. Dar daca tu nu te simti bine cand intri acolo sau cand vorbesti cu tantile alea, daca nu simti ca copilul tau e binevenit acolo si considerat la fel de demn de afectiune si atentie ca si ceilalti, daca ea plange si acum dupa atata vreme si plange din tot sufletul, ia-o cat mai repede de la gradinita aia si du-o la alta, cum zicea Asi (sa nu se fixeze in mintea ei fie “eu n-am fost in stare sa merg la gradinita, e ceva in neregula cu mine”, sau “gradinitele sunt un loc unde eu nu ma simt bine”.

simo_75 spune:

Ati vazut emisiunea unde copii sunt vanduti ???Incredibil!!!!!
Noi ne chinuim atata sa avem un copilas si altii ii vand ?
uitati-va la TV (nu stiu daca pot spune postul ) ca este o emisiune incredibila!!
Si s-a spus si de faptul ca adoptia este foarte grea in Romania!!
Poate aude cine trebuie!!


Sa ai putere sa spui da, sa ai putere sa spui nu si in orice clipa grea sa ai putere sa fii TU

Manuelita spune:

Si apopos de urmari. Parintii mei, sotul meu si o prietena psiholog spun ca eu vreau sa adopt fix din cauza acestor experiente de viata, si tot de-asta nu vreau sa fac copil. Nu stiu daca au dreptate, dar e adevarat ca eu imi inchipui singuratatea, lipsa de certitudine si tristetea copiilor fara parinti foarte bine (desi acasa am fost deosebit de iubita si inconjurata de afectiune...dar numai 2 zile pe saptamana. Nu-i pot face pe toti sa se simta iubiti si "acasa", dar daca il fac pe unul sau 2, tot e mai bine decat nimic....


Si daca citeste vreo femeie care inca nu s-a hotarat sa adopte, sa stiti ca nu se compara nimic cu sentimentul pe care-l ai cand simti ca un pui parasit care n-are pentru ce trai isi pune speranta in tine... Mai mult nu pot sa scriu, dar cred ca fetele mai vechi au citit printre randurile ultimelor mele posturi.
Va pup.

ioanaalice spune:

hello tuturor! ma bucur sa vad fetele care m-au sustinut pe vremea cand treceam prin perioada atestat/cautat copil/incredintare/adoptie si le tin pumnii fetelor care acum sunt in etapele de inceput - pentru toate mamicile exista un copil si pentru toti copiii exista o mamica!

puiul meu e mare, mergem la gradinita la grupa mica.

Anca Wish, perioada de adaptare la gradinita este, in medie de 3 saptamani. Se considera ca, daca nu apare nicio imbunatatire dupa trei saptamani (minima), copilul nu s-a adaptat. Din ianuarie pana acum e o perioada foarte lunga, si ca sa o duci in continuare intr-un mediu unde nu se simte primita si acceptata, eu cred ca o traumatizezi. Si e pacat.
Ar fi bine daca ai putea sa o tii acasa 3-4 luni dupa care sa incerci cu alta gradinita. Dar daca tu nu poti sa stai cu ea si nici nu ai cu cine sa o lasi (o persoana de incredere pentru ea, nu un strain), schimba-i gradinita. Cred ca un mediu nou, chiar daca cere un efort de adaptare, e mai bun decat unul cunoscut unde e mariginalizata.
Si eu cred ca daca tie iti place educatoarea, ea ii va placea si puiului tau.

pupici tuturor!


ioana, mama lui Mihai
http://community.webshots.com/photo/2851178420103287451koEYbc?vhost=community

diciu spune:

Anca , eu daca as afla ca fetitza mea e certata si se tipa la ea mereu la gradinita si ca mai e si marginalizata, as muta-o urgent de acolo. Si asta nu are legatura numai cu adoptia, nici unui copil nu ar trebui sa i se aplice un tratament de genul asta.
Mai mult, daca le-ai si spus educatoarelor situatia, este si mai grav, inseamna ca sunt incompetente in profesie si de joasa speta ca specie umana.
Ai zis ca ai doar indicii, dar daca este sa fie sigur asa, cu siguranta fetitza ta a fost traumatizata emotional de ceva vreme. Plansul copiilor nu e de neglijat, ei mereu vor sa ne zica ceva.
Eu as tine-o o vreme departe de gradinita si alaturi mereu de cei dragi ei, ca sa capete incredere, liniste, si apoi as duce-o la o noua gradinita unde as incerca sa ma asigur ca sunt educatoare blande si inimoase, unde copiii sunt antrenati in diverse activitati care sa-i atraga. Este totusi necesara aceasta perioada care face practic pregatirea pt inceperea scolii.
Imi dau seama ca iti este greu si ca suferi..
Iti doresc sa iei cea mai buna decizie pt fetitza ta

Mmmaria spune:

Ioana Alice – bine ai mai revenit pe aici…
Anca Wish – desi nu prea mai am timp sa intru pe aici, doar citesc postarile fetelor noi (alta generatie de viitoare mamici, aceleasi griji ...) n-am putut nici eu sa ma abtin sa nu iti raspund la problema ta cu gradinita. Fiindca este o problema de care m-am lovit in mod constant si ma revolt instant numai cand aud de astfel de probleme.
N-o sa povestesc din experienta noastra cu cresa/ caminul/gradinita (foooarte bogata experienta si nu din cele mai fericite...) dar o sa iti spun ca cel mai rau si mai rau mi-a parut atunci cand am procedat cu copilul meu asa “cum trebuie” si nu mi-am ascultat instinctul ca ceva nu e in regula. Dupa ce se consuma un episod mai neplacut imi spuneam mereu “cum am fost atat de oarba”.
Nu stiu ce sa iti recomand: sa nu o mai duci o vreme la gradinita si sa o tii acasa, daca poti, sau sa ii schimbi gradinita. Insa in nici un caz nu trebuie sa o mai tii acolo.
Cat despre o discutie cu educatoarea...nu stiu, am ajuns la concluzia ca de multe ori ne comportam prea elegant cu persoane care ne ranesc, pe noi sau mai rau, pe copii nostri.
Daca fetita ta se simte bine intre copii, atunci schimba-i gradinita si las-o in continuare in colectivitate. Insa cauta o educatoare cu mai putine probleme (ca sa ma exprim elegant). Asta este, exista foarte multe educatoare care nu au nimic de-a face cu educatia si cu dragostea pentru copii.
Daca nu, mai tine-o pe langa voi.
Dar trebuie sa ii dati cumva sentimentul ca ati identificat problema care o afecteaza si ca reparati situatia, ca luati masuri ca sa o protejati. Eu cred ca ea asta asteapta de la voi (sau cel putin, stiu ca fie-mea intotdeauna asta asteapta de la noi: sa ii dam siguranta; sa stie ca mami sau tati pot sa indeparteze oricand un rau care o afecteaza, fie ca este un catel care latra sau o julitura care doare sau o educatoare cretina (sorry dar nu m-am putut abtine)).

Va pup si te astept cu vesti bune.