Injuratura, ca sport national

Theiuta spune:

Sunt intru totul de acord cu tine.Asta intentionez si eu sa fac cu baietelul meu si acum si mai tirziu.

Apropo de contactul cu persoane care injura:am facut o facultate cazona,preponderent masculina.Culmea, ca cele care injurau muuult mai frecvent erau colegele mele. Eram 21 de fete si 200 de baieti in anul meu.Nu au reusit sa ma faca sa vorbesc vulgar, nici pe mine si nici pe alte...5-6 colege.

Sper ca totusi copiii nostrii (adica ai unor parinti care se implica trup si suflet in educatia lor), vor stii sa isi aleaga un grup un care principalul criteriu de selectie nu sunt injuraturile.Sper, deasemenea, ca odata cu copii nostrii, care aucum au 0-10 ani, se va ridica o alta generatie. O generatie a caror parinti sunt mai implicati in viata copiilor, tocmai fiindca se vede cu ochiul liber in ce hal au ajuns cei care s-au nascut imediat dupa '89.


Haideti sa va mai zic ceva: nu odata mi s-a intimplat sa mai vad in metrou, cite un tanar/tinara ca se ridica si mai da locul unui batrin, sau unei doamne...pe cuvint! Mi-am zis ca...nu e totul pierdut.


Theiuta

Mami si Nicolas


Sanatosi sa fim!

CriPOD spune:

Theiuta, eu am zis, no offence. Iti inteleg indignarea si iti dau dreptate. In rest doar observam in trecere, cumva mi s-a parut reprezentativa exprimarea ta la nervi.

---

Mom me  www.travelpod.com/members/_mqqm_" target="_blank">

Theiuta spune:

mQQm...!

Theiuta

Mami si Nicolas


Sanatosi sa fim!

Adrianaa spune:

Mi se pare putin cam generalizata observatia. Eu am intalnit si adolescenti frumosi si educati, poate depinde si de modul de abordare al celor din jurul lor. Apoi, din nefericire, am intalnit si batranele sau batranei foarte artagosi care erau foarte darnici cu injuraturi si jigniri de tot felul din motive marunte. Eu stiu o vorba romaneasca: respecta ca sa fii respectat! (a fost doar o paranteza la observatia generala).

Asadar, se pare ca se vede tot mai mult lipsa unor modele. Personalitati de marca in randul romanilor. Modele pt. tineri, dar si pt. adulti. Se pare ca singurul model a ramas mass-media, cu limbajul acela deplasat, vulgar si filmele violente sau telenovelele.

Sunt de parere ca educatia incepe de la fiecare individ in parte.

Theiuta spune:

Apropo de modelele la care facea referire Adrianaa: ca sa fac o mica paranteza, ce modele ati avut in copilarie si adolescenta?
Eu...admiram curajul si patriotismul lui Mihai Viteazu, mintea si spiritul puternic al lui Monte Cristo, Sacrificiul lui Uncas-ultimul mohican, lupta pe terenul de sport sau in sala de gimnastica a fotbalistilor Craiovei Maxima, Ecaterinei Szabo, Danielei Silivas, Laviniei Milosovici, eleganta Angelei Similea, vivacitatea Corinei Chiriac si, nu in ultimul rind inima mare si plina de dragoste a mamei mele si verticalitatea, onestitatea si altruismul tatalui meu.

Theiuta

Mami si Nicolas


Sanatosi sa fim!

denisabia spune:

Theiuta ideea topicului tau e foarte buna.Insa si pe mine m-a deranjat un pic limbajul tau si generalizarile.Daca asa ai simtit ca trebuie sa trimiti mesajul, e dreptul tau desigur.Iti spun asta fiindca mie nu mi-ar placea ca mama mea de exemplu, sa se lasa condusa de porniri si sa-mi transmite si mie aceste sentimente.Mama e profesoara de romana la gimnaziu si se confrunta zilnic cu aceste probleme.O afecteaza mult faptul ca munca ii este ingreunata sau sunt situatii cand chiar n-ai cum s-o desfasori.Daca as auzi-o sa-si exprime frustrarile la un nivel asemanator cu al lor, m-ar pune pe ganduri.Important e sa fim intelepti sa rezolvam cu vorba buna, sa le aratam reversul medaliei.Stiu ca sunt si cazuri cand n-ai cu cine, dar sunt mai pacifista de fel.
In vremurile de azi, cand un parinte trebuie sa munceasca mai multe ore pentru ca sa-si asigure un trai decent,copiii sunt lasati mai liber.E o libertate prost inteleasa si adolescentii preiau mai ales obiceiuri nu tocmai bune de la adulti.Desigur ca totul porneste de la educatie si chiar daca mediul e nefast, el nu le va prelua sau va fi corectat la timp.
Sa le acordam mai multa atentie si sa stabilim niste prioritati pe masura ce cresc.Sa-i ferim atat cat se poate de intoxicatia internetului, a mijloacelor media, a unui anturaj nefast.Sa le ocupam timpul cu activitati folositoare ca sportul, sa le punem o carte in brate, sa se dezvolte spiritual, sa descopere ca lumea are si lucruri frumoase.Mi se pare normal sa ii explici pe masura ce creste ce e bine si ce e rau si el sa invete sa discearna.De acord ca generatiile care vin din urma sunt mai maturi, dar in loc sa-i spui ce-i cu contraceptia de la varste fragede, mai bine i-ai face educatie sanitara.Cheia e familia si caracterul omului.
Sa speram ca nu-i totul pierdut.

pisigri spune:

nu pot sa spun ca imi place sa aud mereu injuraturi, nu e cazul. Dar eu....nu le mai aud. Banuiesc ca m-am imunizat.

Ce nu imi place insa, si nu mi-a placut niciodata, este educatia "in tramvai". poate sint lipsita de simt civic, o sa spuneti. Dar cred ca daca te apuci sa faci educatie necunoscutilor pe strada, risti sa te "bagi in gura lupului". Si mai mult decit limbajul trivial racnit in gura mare peste tot, imi displace limbajul trivial adresat mie .

Cit despre cum vor vorbi copiii nostri.... nici mama mea nu stie ca atunci cind imi dau cu ciocanul peste degete imi bag si scot ce nu am . Ca nu o fac in loc de buna ziua...da, recunosc. Ca imi ingheata expresia pe buze daca imi dau cu ciocanul peste degete de fata cu mama - si asta e adevarat. Dar altminteri nu as baga mina in foc ca al meu copil, super educat si "constientizat"si civilizat nu va scapa, in anumite momente, cite o "vorba de duh" cind i-o fi mai greu...

if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/

terishka spune:

eu nu cred ca toti adolescentii de azi pe care ii auzim injurand vor ajunge ratatii de maine. si mai cred ca se idealizeaza rau educatia pe care o primeam inainte de revolutie, e si normal pe undeva, este a multora dintre noi doar... pe atunci controlul era asa de strict, atat in ceea ce priveste cum dar si ce exprimi, cum te imbraci, cum te porti, incat de frica represaliilor orice imbold spre a fi altfel, spre a iesi din "uniforma" era anulat din fasa. era frica aia de autoritate care ajungea paralizanta la un moment dat, ori asta mi se pare tocmai inversul tineretii si a libertatilor - si da, uneori si a exceselor - pe care ea le presupune si din care pana la urma invatam si adaugam ceva experientei noastre ca oameni. cand esti adolescent nu ai numai imbolduri benefice si creative... ori atunci la gramada era anulat totul, ca doar statul nu ne cerea diferiti, ne cerea standard si dupa sabloane bine stabilite.

pentru multi adolescenti injuratul excesiv este tocmai o forma de a-si invinge un sentiment de inferioritate care decurge din insecuritatea si intrebarile pe care le creeaza varsta. daca injura se cred superiori, rebeli, nonconformisti. cred ca depinde mult de nivelul de educatie timpurie (ca atatea alte lucruri) ce vor deveni mai tarziu si cum vor evolua in viata.

luminita70 spune:

Am sa va povestesc o scurta intamplare: intr-o seara venind acasa, coborand dintr-un taxi, il vad pe baiatul meu(aproape 14 ani)cu alti baieti de aceeasi varsta. Am ramas ,,masca" cand la un moment dat, nevazandu-ma pe mine, a scos o injuratura de toata frumusetea. Fetelor, credeti-ma ca am ramas socata. As fi putut jura in fata oricui ca baiatul meu nu injura, as fi dat vina pe parinti pentru comportamentul copiilor, as fi fost sigura ca un copil care injura aude asa ceva in casa lui.
M-am inselat: la mine in casa nu se spun cuvinte urate, nici macar ,,prostule", sotul meu este conducator auto, nu injura...si atunci, de unde????
Din anturaj, de la scoala. Ce putem face?

madau spune:

Asta imi aduce aminte de patania unui prieten de-al meu...avea vreo 14-15 ani, era cu gasca de baieti in fatza blocului si discutau. La un moment dat, din discutii a scapat un "sa moara mama daca te mint". Si in secunda urmatoare s-a trezit cu o palma peste ceafa de a crezut ca i-a zburat capul de pe umeri. S-a intors nervos si in spatele lui statea maica-sa, care saraca venind de la munca l-a auzit cand a spus ce-a spus. A inghitit in sec, si-a cerut scuze...au trecut ani de atunci, insa mama tot n-a uitat. Mereu ne povesteste ce durere in suflet a simtit in momentul ala... Cat despre el...mereu ne spune cat de mult regreta ca a vorbit gura fara el, a realizat mai tarziu cat de mult si-a dezamagit mama...

Madau si Alexia Miruna (15 dec 2005)
www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567493374/" target="_blank">poze pana la 1 an, www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567398541/" target="_blank">de la 1 la 2 ani, PARTY 3 ANISORI , www.flickr.com/photos/madau/sets/72157606362146432/" target="_blank">de la 2 la 3 ani
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei, www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1b04435806e76a5905bfb2&skin_id=4&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet aniversar
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2


margele si alte zorzonele