Copil cu Asperger si "insotitor la scoala"

flaviutza spune:

Exista mai multe forme de Asperger, mai usoare, apropiate de ceea ce noi numim normal , pana la cele apropiate de autism . De la copilul care vorbeste perfect dar e complet cufundat in centrele lui de interes, total aerian ca sa zic asa, pana la copilul usor ciudat, care face eforturi sa se integreze. de la tipul Einstein pana la copilul usor hiperactiv, extrovertit, sportiv, care leaga usor relatii sociale, dar nu e in stare sa le pastreze ,sa lege relatii durabile .
Vorbind despre cei cu forme usoare,(si astia sunt cei care sufera si realizeaza ce se intampla cu ei ) apropiate de neurotipic, cei mai multi adolescenti diagnosticati AS au ca principala problema singuratatea si faptul ca sunt priviti ca niste ciudati, deci constientizeaza perfect ce se intampla cu ei. Multi inteleg ca sunt singuri si ciudati si fac eforturi supraomenesti sa se integreze in grupuri.Din aceasta cauza , multi dintre ei ajung la pubertate sa sufere de depresii.

Ciudatenia lor deriva odata din faptul ca nu inteleg regulile nescrise, nu inteleg expresiile faciale, mimica,gestica. dialogul verbal il descifreaza strict textual, fara mimica si gestica ce/l insoteste . de exemplu nu inteleg daca le spui , pe ton de misto " ce bine arati azi " . Si de aici o alta trasatura , naivitatea excesiva. alt exemplu , daca spui la 10 copii razand complice" nu care cumva sa umblati in plasa " numai cel Asperger nu va umbla acolo.
Nu inteleg, de exemplu,din expresia faciala, cand interlocutorul s-a plictisit si vorbesc la infinit, tinzind sa pastreze dialogul spre centrul lor de interes, deturneaza mereu discutia spre ei insisi si spre centrele lor de interes ,de unde impresia generala ca sunt egoisti. De asemenea nu inteleg ca unele adevaruri ranesc, sunt de o sinceritate crasa ,nu stiu sa minta prin omisiune sau acea minciuna nevinovata spusa pentru a nu rani pe cineva, de unde o alta falsa idee, cum ca ar fi lipsiti de sensibilitate.

Pe de alta parte, nu reusesc ei insisi sa-si exprime sentimentele adecvat, s-ar putea sa rada cand e de plans si invers, s-ar putea sa aiba expresii faciale ciudate, uneori in dezacord cu starea de spirit si cu ce vor sa exprime.Pe cat se exprima de usor si cursiv in chestiuni stiintifice, pe atat de greu pot sa-si exprime verbal sau non verbal sentimentele si trairile.Dar depun eforturi continue sa se integreze in normnalitate.

Se remarca in cazul fetelor in special, tendinta de a le copia permanent pe colegele de scoala, in tot ceea ce fac,gesturi,pieptenatura,scris, expresii corporale, ca si cum ele insele nu ar avea strop de personalitate,

Incercand in permanenta sa se alinieze grupului,sa nu "greseasca" si sa fie ridiculizati , lipsindu-le capacitatea de a actiona spontan, corect, de a da replica perfecta, de a fi "sociabil" si "de gasca"fac eforturi uriase si asta face ca in mintea lor sa fie un oarecare haos, si de aici vine anxietatea ce'i caracterizeaza, frica de nou, nevoia de rutina. Cei mai multi dintre ei, pe masura ce incearca sa se adapteze, suplinesc capacitatea nativa de a se integra, dezvolta rapid si aproape inconstient acel comportament de a memora perfect dialoguri ,scene, situatii de viata si in timp isi dezvolta acea memorie fantastica , vizuala si verbala. memoreaza instantaneu ( de unde tendinta de a observa detalii fine ) si din impuls mii si mii de situatii de viata si le folosesc rapid , si din ce in ce mai adecvat,actionand matematic (daca spontan nu pot) dezvoltand in acelasi timp o logica perfecta .

As compara acest proces cu un calculator care joaca sah, avand o baza de date de mii si mii de mutari si un algoritm logic , incat ai impresia ca joci cu un om .cam asa se intampla in cazul lor, la capitolul social. Cei mai multi dintre acesti copii fantastici ajung la varste mai mari la performanta de a-si aminti un film replica cu replica, cei mai multi citesc si gandesc in imagini (in timp ce citesc in minte li se deruleaza instantaneu filmul). de aici si ideea ca sunt geniali si ca au o memorie perfecta, la fel si un limbaj dezvoltat si elevat.

Se mai spune ca le lipseste empatia. Nu empatia le lipseste, nu capacitatea de a se pune in locul celuilalt , le lipseste calea de decodificare a starii celui din fata lor. Daca li se spune logic, direct, matematic "sunt extrem de suparat pentru ca..." sunt cei mai buni si de nadejde prieteni si de-o bunatate extrema , la fel, daca sunt lasati sa actioneze logic , daca astepti de la ei compasiune si incurajari fara sa le spui exact ce vrei, poti avea surpriza sa deturneze discutia spre ultimul tip de avion cu reactie.

http://www.youtube.com/watch?v=T9Yd8E-IlVw

MissParker spune:

flaviutza,

Mi-a placut tot textul, dar l-am pastrat pe cel de mai sus fiindca chiar ieri ma uitam putin la versiunea germana a emisiunii "Pop idol" (stiu, mea culpa) si unul dintre cantareti - foarte laudat de juriu - povestea de situatia lui, de baiat putin altfel - intr-un sat nemtesc. Devreme a constientizat ca e altfel, ca vede lumea altfel, ca se articuleaza altfel, era privit foarte ciudat de consatenii lui limitati si asta i-a cauzat intr-adevar multe depresii. Acum, la peste 20 de ani, spunea ca e multumit ca este asa cum este, ca relatiile lui cu oamenii au o cu totul alta baza, mai autentica, decat cea "normala", superficiala, dictata de societate...

Am s-o intreb pe prietena mea ce parere are despre feedback-ul vostru, pt. care va multumesc inca o data, si am s-o intreb daca ea considera ca baiatul ei intr-adevar nu constientizeaza ca este altfel sau daca - in caz ca el totusi constientizeaza - nu ar trebui ca ea sa-si puna niste intrebari referitoare la solutia gasita si eventual sa caute alta solutie.

Iulia P. spune:

Flaviutza, textul pe care l-ai postat este extraordinar de bine documentat si foarte bine redactat. Ceea ce as adauga eu este faptul ca sindromul Asperger este extrem de dificil de diagnosticat, mai ales datorita faptului ca foarte multe dintre simptome pot fi datorate doar supradotarii copilului. De altfel, Asperger, medicul care a dat numele sindromului in anii '40, a subliniat faptul ca cei mai multi dintre cei afectati de sindromul Asperger au o inteligenta cu mult peste medie (nu este o intamplare ca am spus "cei" (nu cele), deoarece cele mai multe persoane afectate de Asperger sunt de sex masculin).

Cu ceea ce ne confruntam noi este faptul ca baietelul nostru a fost identificat ca supradotat, ceea ce este extraordinar, insa are mari dificultati de adaptare (la scoala sau in orice alt grup de copii de varsta lui). Din punct de vedere al comportamentului social, prezinta multe dintre simptomele Asperger, insa sunt si foarte multe alte aspecte care nu se potrivesc (are un simt foarte bun al umorului, da dovada de foarte multa sensibilitate, mai ales fata de sentimentele mele, nu face gesturi repetitive, nu are obsesii legate de anumite domenii, etc.).

Va doresc o zi frumoasa.

Iulia P., Thomas Anthony (16 iunie 2004, http://lbyf.lilypie.com/pgYgm4.png) si David William (14 noiembrie 2006, http://b3.lilypie.com/WOFjm5.png)

Thomas: For Earth Hour, we should all light candles like is everyone's birthday, everywhere in the world...

Mommy, when I smile at you, that is my way of showing you that I love you! (Thomas)

Our freedom starts with the prison we choose...

Nous sommes peut-être devenus aveugles et nous ne voulons pas le...voir.

http://flickr.com/gp/dcppopa/77Z12j

http://flickr.com/gp/dcppopa/3572Ze

arminad spune:

Dupa unele teorii mai noi se pare ca nu ar fii aspergerii mai numerosi in rindul barbatilor
http://www.scribd.com/doc/16043095/Caetextia-a-new-definition-of-autism-and-Aspergers

adriuta spune:

M-am uitat si eu la filmuleul pus de Flaviutza. Daca e sa o luam asa fiecare suntem putin bolnavi. Fiecare suntem diferiti...avem in mai mica sau mai mare masura cate un pitic pe creier, ...un fel de a fi. Acum daca privesc in urma as putea "diagnostica" destul de multi oameni intalniti in viata mea de mine pana acum cu simptomele alea mai mult sau mai putin"bolnavi" Si uite ca sunt casatoriti, au copii, merg la serviciu...traiesc si au mai multi sau mai putini prieteni...depinde de fiecare.
Acum fiecare crede ce vrea dar cine este cel care poate spune:
I am a perfect human being???

Asa creste mare puiul


www.our365.com/NewbornPortraits/BabyDetail.aspx?birthid=f671635f-2b23-4e26-8953-e81fefa35501&babyid=f6181213-113f-4e32-89b5-e0b65b1e006a" target="_blank"> Paginuta mea!

alra spune:

am citit si eu chestia asta. cica fetele/femeile ar avea un comportament acceptat din punctul de vedere al deosebirii intre sexe. fata introvertita e social ok, fata care vorbeste mult si aiurea iara e ok.

brr - am citit postul initial cu atentie, deci daca ti se pune cumva stampila asperger esti "acceptat" la scoala normala? adica se pune problema ca nu poti merge? pai cred ca in IT musteste de AS. adica astia nu au putut face scoala sau cum? ca au ani de studiu mai multi ca media po****tiei.
cred ca ar fi tot ce ti-ar lipsi daca ai o forma usoara de AS - sa te duci cu trena dupa tine la scoala, sa ti se puna stampila de "boala psihica", sa fi incarcat cu probleme mai mari decat ai, caci ai avea de infruntat pe ceilalti copii care stiu de acasa de la parinti ca esti ciudat, copii care oricum te vor lua la goange pentru naivitate chiar si de nu stiu nimic. asta in loc sa fii lasat sa te lovesti de probleme in mod real cu asistenta in paralel acasa, psiholog, ceea ce e un proces excelent de invatare.




ALRA mami de Laura(06/02/2006) si Nicole(08/12/2008)
Vacanta cu Laura in Romania

arminad spune:

Depinde in ce fel de societate traiesti.Daca e una ca si cea nord americana in care de multe ori "altfel" trece lejer sub denumirea de diversitate culturala,asa cum zicea Bird si unde copiii se tot perinda incolo incoace prin clase la diverse ore,nu prea te arata cu degetul.Mentalitatea parintilor nu mai e nici ea ca acum 10-20 de ani,dimpotriva mie mi se pare ca e cumva exagerata aplecarea asta a societatii americane catre patologic.Nu mai gasesti un erou de serial care daca n-are OCD sau brilliant mind e musai medium sau umbla pe pereti.Probabil ca normalul nu se mai vinde bine iar eroii aia de-acum 10 ani cu muschii pe piept sunt demodati.



Pai nu merge chiar asa,zic eu.Sa-ti dau un exemplu concret.Eu si cu ala micu al meu intr-un lift supraincarcat din cladirea unui colegiu,ne-am dus la niste ore de mate pt pitici care se fac acolo.Printre "pasageri' era si unul mic cu pampersul mai plin pe care bineinteles ca fiul meu l-a vazut dar ce folos..Zbiara al meu cit il tin ranunchii"care nu v-ati spalat pe dinti in dimineata asta ,ca pute groaznic in liftul asta" "Pasagerii" oameni subtiri, bine educati, tac milc si coboara elegant din lift.Coborim si noi ,luam un suc in hol si raminem sa dezbatem problema .Ii explic cine putea de fapt(oh!zice el cum de nu m-am prins?)de ce nu e voie sa zici nimic in gura mare cind oamenii miros ,eventual soptesti discret la urechea unui cunoscut de linga tine,samd.Facem si o scurta repetitie pe autobuz,o situatie oarecum similara si speram ca data viitoare va tine minte .Daca nu o luam de la capat cu explicatul .
Situatii de acest gen va intilni in scoala cu zecile ,nu in clasa ca acolo sunt ok ,ci in interactiunea aia cu copiii ,adultii din jur .
Cam asta ar fii rolul insotitorului,sa surprinda acele momente sociale ,sa le decodifice ,sa le explice si mai ales sa o faca in momentul in care ele se intimpla nu cind vine copilul de la scoala sau merge o data pe luna la sedinta cu psihologul.Tu crezi ca el va veni acasa sa spuna " puteau unii in lift si le-am zis-o!"Nu pt ca in mintea lui asta nu e ceva nefiresc.
Evident ca exista si riscul ca insotitorul sa il incurce mai mult dar asta e deja alta poveste.

bird70 spune:

Pai exact asa si este! Fiecare dintre noi are 'urme' de ceva care poarta un nume in DSM (manualul dupa care se diagnostica bolile mentale). Atunci cand se pune un diagnostic, ceea ce se ia in considerare este felul in care simpomele afecteaza viata de zi cu zi, gradul de dizabilitate si nu neaparat simptomele in sine. De exemplu daca cineva pune rufele la uscat intr-o ordine foarte exacta, asezate intr-un anumit fel si cu clestsorul asortat la culoarea hainei, nu inseamna neaparat ca are OCD (obsessive compulsive disorder). La ce te uiti este gradul de dizabilitate, daca persoana asta nu poate lucra, functiona normal din cauza ca este prinsa in tot felul de ritualuri din astea atunci ai OCD, dar daca in afara de rufe persoana poate functiona si duce o viata normala atunci nu poti pune un astfel de diagnostic. La fel este si cu autismul. Si eu cunosc destui barbati care au 'urme' autistice, unii dintre ei se descurca foarte bine in viata de zi cu zi, au job, familie, etc, altii au ceva probleme dar duc o viata considerata 'normala'.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

bird70 spune:

Luna asta se lanseaza un film foarte interesant, se numeste Adam si este o poveste de dragoste/comedie despre un baiat cu Asperger's.

http://www.screenhead.com/reviews/adam-movie-trailer/

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

witeflower spune:

Indiferent de diagnosticul pus, sunt esentiale raspunsurile la 2 intrebari:
1. Copilul a fost la gradi? Daca da - a avut nevoie de insotitor? (Daca la gradi s-a descurcat fara insotitor, foarte probabil se va descurca si la la scoala - desigur, inv va trebui sa fie "in tema" cu problemele copilului si sa-l trateze in mod adecvat).

2. Mama si alte persoane din jurul copilului, inclusiv specilalistul cu care face terapie - ce parere au? Este prezenta insotitorului una absolut necesara?

Orice afectiune fizica sau psihica poate avea forme mai usoare sau mai grave. Nu pentru toate e nevoie de insotitor.

Pe de alta parte, multe scoli din Romania au (sau pot obtine) un "invatator de sprijin", care ajuta copiii cu diferite tipuri de dificultati (si e platit de stat!)

Din ce stiu eu - spre deosebire de alte tari, e cam greu sa fie platit un inv de sprijin pentru un singur copil (de regula e platit pentru 8-12 copii, cu care lucreaza uneori individual, in cabinet, alteori simultan, alteori ii asista la lectiile desfasurate in clasa, alaturi de invatatoare). Totusi, in situatii speciale, cred ca e posibil sa aiba mai putini copii si sa aloce mai mult timp fiecaruia dintre ei.

Ce trebuie sa faca parintii pentru a avea acces la inv de sprijin? Sa se adreseze psihologului scolar si sa solicite indrumare pentru obtinerea certificatului C.E.S. (Care inseamna "Copil cu cerinte educationale speciale"). Nu e complicat, dar trebuie o evaluare si cateva acte la dosar.

Avantajul ar fi ca foarte probabil nu ar fi singurul copil din clasa/din scoala care e in aceasta situatie. Alt avantaj - ca i se poate adapta programa si modul de evaluare la modul lui de lucru si la capacitatile sale. Daca e supradotat, pentru a fi motivat sa lucreze, va avea nevoie de o programa speciala si de un alt ritm/mod de lucru, de alte tipuri de evaluari. Inv de sprijin colaboreaza cu invatatoarea si cu psihologul scolar sa realizeze toate astea.

Demersul poate fi util si daca baietelul va merge la scolala cu insotitor permanent.