GRESELILE PARINTILOR

iulia_b spune:

Eu m-as gandi de ce un copil de 10 ani de ex nu vrea sa doarma singur. Poate este speriat, ii este teama de ceva etc. Si atunci aceste temeri nu pot rezolvate doar cu dormitul in pat cu mama. Poate fi o solutie temporara, si mama astfel este linistita. Cred ca un moment dat copilul are nevoie de camera lui, de locusorul lui. Ma gandesc ca poate parintele ii sugereaza neintentionat ca ii este mai bine langa ea, ca fara ea se intampla rele, poate mama are nevoie de apropierea asta (nu de putine ori am auzit pe forum mame carora le este dor de perioada de bebelus, cand erau dependenti).

conchita spune:

Buli , nu zice nimeni sa nu-ti urmezi preferintele - daca nu vrei paturi suprapuse, e ok, e dreptul tau. idem cu camerele separate. aberatia incepe atunci cand madam Levitchi zice ca daca NU doarme copilul singur de la inceput, basca in camera separata, iese asa si pe dincolo la maturitate. ca daca il pui in paturi suprapuse, iese sociopat. exagerez. legatura de cauzalitate intre x si y este exagerata si nefundamentata. ce e aia "copil cocolosit de parinti si bunici" si care sunt problemele alea grave de personalitate care se deduc din "cocoloseala"? admit chestia cu microbii daca mesteci mancarea copilului, dar iarasi, ce probleme PSIHICE grave ii cauzezi bebelusului? parintii si bunicii nostri asa ne-au crescut. suntem doar prima generatie care implementeaza toate regulile astea, in ultima instanta.

alta aberatie: "Parintii care aleg sa-si tina copii prea aproape ii ,,hanticapeaza" pe plan social si afectiv, crede specialistul."
pe langa ca astia nu-s termeni de specialitate, ci limbajul tzatzei leana din bolentin, specialista asta e plina de generalizari si interpretari eronate. si de judecati de valoare.

creasta spune:

Fii-mea are 15 ani,si daca are ocazia sa doarma cu mine si acuma ,nu o rateza,si daca as sta zi de zi cu ea,sunt sigura ca ar dormi cu mine si acuma.si pot spune ca este un copil normal,poate prea independenta,iti da niste raspunsuri de ramai masca,sila scoala este super,deci nu vad baiul,aaa si cu mancatul,am crezut ca se marita si ea singura nu va manca

oanamada spune:

Buna! Irina am citit si eu postarea ta...si am sa spunc e cred eu:

\Copiii care dorm in acelasi pat cu parintii sau nu mananca singuri dupa varsta de 2 ani risca sa nu aiba incredere in ei si sa fie timizi!
Un copil pre cocolosit de parinti si de bunici, care nu este lasat sa doarma singur in pat si care este invatat sa fie indopat cu mancare de rude , risca sa aibe grave probleme de personalitate.Psihologii si pediatrii se plang ca vad frecvent copii care si la 10-12 ani dorm in acelasi pat cu parintii sau care nu obisnuiesc sa manance singuri, ci doar ajutati.

Nu inteleg ce are mancatul singur cu timiditatea...sau indopatul cu problemele psihologice....poate cu cele digestive.
Dormitul in pat/camera cu copiii: asta este un lucru care tine si de copil si de structura lor...unii sunt mai mamosi/tatosi, altii sunt independenti de mici...faptul ca un copil doarme ocazional cu parintii la un an la 3 la 10, la 15 nu este o crima si nici o trauma psihologica. Eu sunt de parere ca un copil trebuie sa aiba camera lui si sa doarma in patul lui...nu din motive de cocoloseala ci mai degraba din motive igienice...adica una este sa respire (tuseasca, stranute, sforaie etc, etc) 3 persoane intr-o camera de 12-13-14 m, alta este sa fie copilul in camera lui. Daca acest lucru nu se poate, cum spunea cineva, din motive strict locative discutia se opreste aici...nu se poate si punct. Un alt lucru: copilul are nevoie de afectiune...intr-o seara poate avea chef sa stea mai mult cu mama, o seara, doua, cinci, 100 dintr-o viata de om. Totul este ca acest lucru sa nu fie o obsesie a copilului si nici o obligatie a parintelui....este de inteles, toti avem stari bune, stari proaste, stari cand vrem mai multa caldura si atentie....Eu nu sunt adepta dormitului cu mine in camera din motivele enumerate mai sus...mi-am invatat fata si doarme singurica in camera ei de la 5 luni. Pana atunci am dormit cu ea in camera, cu randul...si mai dormim si acum cand este bolnavioara. Nu a plans niciodata ca vrea la noi in pat sau cu noi in camera, dar nici nu a fost privata de noi...eista multiple modalitati prin care sa-ti faci copilul sa nu perceapa somnul la el in camera ca pe o corvoada, ca pe o obligatie sau ca pe o marginalizare....la noi functioneaza de minune cu prietenii ei de plus si cu desenele de pe pereti.Sincer, nu cred ca un copil este traumatizat in vreun fel daca doarme cu parintii, asa cum nu este nici daca doarme singur....masura si echilibrul sunt totul. Mergand mai departe...mestecatul mancarii...asta da, mi se pare o problema de igiena grava si problema psihologica a parintilor care fac acest lucru.....chiar nu mi-am pus niciodata problema sa-i mestec mancarea sau sa-i ling suzeta sau sa ling lingurita cu care-i dau mancarea ei...
,,Un copil care nu este invatat sa doarma singur in pat, si doar cu bunicii sau parintii, nu-si pot dezvolta autonomia. Am avut cazuri de copii care la 15 ani dormeau in acelasi pat cu parintii, care se intrebau de ce baiatul, nu este curajos si de ce este agresat de alti copii de varsta lui", povesteste psihoterapeutul Cristina Levitchi.
Ce are curajul cu dormitul in pat cu parintii??? chiar nu pricep!!! de visat urat noaptea toti visam, nu stiu daca exista copil care sa nu strige dupa mama sau tata daca viseaza urat...si nu cred ca daca se trezeste cu ei in pat este mai linistit....sau mai putin speriat...si atunci de unde chestia cu curajul???
Parintii care aleg sa-si tina copii prea aproape ii ,,hanticapeaza" pe plan social si afectiv, crede specialistul. De regula, acesti copii sunt inteligenti si cicaliti ,, sa aibe rezultate bune "la scoala.
Pai si atunci? Hai sa-i lasam pe drumuri, sa nu-i mai ingrjim, sa nu-i mai dragalim, sa nu-i mai pupam...asta cu invatatul este de cand lumea si pamantul....cred ca ar trebui sa fim toti handicapati!!!

Dupa nasterea unui copil, intimitatea unui cuplu nu ar trebui sa fie afectata, spun psihologii.Pana in jurul varstei de 1 an, copilul poate dormi in aceeasi camera cu parintii, insa nu in acelasi pat.,, Din momentul in care copilul incepe sa mearga, in jurul varstei de 1 an, el trebuie sa aiba propria camera.Nu trbuie sa doarma nici cu mama, nici cu bunica, nici cu un caine. o astfel de masura il invata sa-si dezvolte de timpuriu autonomia.
la partea cu intimitatea sunt de acord...si da, stiu multi parinti care nu mai au parte de asa ceva din cauza ca alegg sa doarma cu copilul in pat...dar este alegerea lor si lipsa lor de intimitate! Este o alegere/sacrificiu/dorinta/pe care o facem fiecare in parte.
Asta cu cainele este tare de tot! In afara de motivele igienice...ce problema psihologica creaza dormitul cu un caiine sau o pisica???
Ultima: paturile suprapuse...mmm am rau de inaltime...asa ca ma abtin sa comentez......desi din nou nu vad influenta psihologica...sa fie legata de cine doarme sus si cine doarme jos...filosofic vorbind..ar putea exista si aici o explicatie...
Una peste alta.....un articol exagerat, care cuprinde niste puncte de vedere care ar putea fi pertinente daca s-ar da explicatiile necesare nu doar generalitati si "afectari psihologice".
O seara buna


Oana siCati mica (1 an si 5 luni)

NOI-CRACIUN SI REVELION,
CATINCA MICA, CATINCA MICA 2, CATINCA DUPA 1 AN, CATI SI MAMI, CATI SI MAMI 2, CATI SI TATI, CATI,BUNICII SI STRABUNICELE, CATI POZE NOI,

A_Iulia spune:

Buli

alexas spune:

In principiu fiecare isi greste copii cum vrea "cum ii gresti asa si ii ai " vorba aia : iar cum ii inveti asa stiu
Eu am 2 gemeni o fetita si un baiat acum au un 1 an si 2 luni , au camera lor cu jucarii cu toate cele ce au nevoi , fiecare doarme singur in patut iar de la sase luni dorm singuri in camera ,iar la mancare in scaun cu mancare dupa ei nu alerg eu nu fac asa ceva , in general au program si de somn si de papa

mami de andrei si miruna

RAMONELLA spune:

Vezi ca o sa-ti iei multe rosii in cap cu vorba aceea.O stiu pe pielea mea.

Ramonel,mami de Bea(08.11.2007)

buli spune:

asta am spus si eu. cu alte cuvinte.

n-o cunosc pe doamna psi, n-am citit nici o carte scrisa de ea, ba chiar as avea retineri s-o fac, dupa ce am dat o cautare pe google.
insa cele 4 idei mi se par la obiect, iar pentru concluzii n-as baga mina in foc ccc ca-i apartin in totalitate sau ca n-au fost scoase din context din motive jurnalistice.
ba chiar, daca urmaresti cu atentie textul si ghilimelele, vei vedea ca afirmatiile doamnei psi nu-s asa dure ca cele ale jurnalistului.

iata:

,,Un copil care nu este invatat sa doarma singur in pat, si doar cu bunicii sau parintii, nu-si pot dezvolta autonomia. Am avut cazuri de copii care la 15 ani dormeau in acelasi pat cu parintii, care se intrebau de ce baiatul, nu este curajos si de ce este agresat de alti copii de varsta lui"

,,hanticapeaza"

,, sa aibe rezultate bune "

,, Din momentul in care copilul incepe sa mearga, in jurul varstei de 1 an, el trebuie sa aiba propria camera.Nu trbuie sa doarma nici cu mama, nici cu bunica, nici cu un caine. o astfel de masura il invata sa-si dezvolte de timpuriu autonomia. Scuza << copilul nu vrea sa doarma singur>>nu sta in picioare. Nu doarme singur pentru ca nu a fost obisnuit",

,, Nu sunt de acord cu paturile suprapuse deoarece copilul care doarme mai sus se poate zvarcoli si poate sa cada din pat. In plus nici din punct de vedere psihologic nu este bine sa se faca aceasta alegere"



www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

oanamada spune:

Da, ai dreptate, am recitit si eu si intr-adevar unele par scose cumva din context...poate ne-ar fi mai usor daca Irina ar posta textul integral sau linkul ca sa ne putem face totusi o idee mai clara daca afirmatiile respective sunt ceva mai explicite....

Oana siCati mica (1 an si 5 luni)

NOI-CRACIUN SI REVELION,
CATINCA MICA, CATINCA MICA 2, CATINCA DUPA 1 AN, CATI SI MAMI, CATI SI MAMI 2, CATI SI TATI, CATI,BUNICII SI STRABUNICELE, CATI POZE NOI,

conchita spune:

Buli, "trebuie" e folosit constant si fara argumente. pe ce studii sau cercetari se bazeaza dna psihoterapeut cand spune ca daca un copil de 1 an nu are camera personala, se dezvolta ne-autonom? cand toti psihologii contemporani racnesc, se vede ca degeaba, ca autonomia si independenta unui copil se cladesc prin exact contrariul sfaturilor dnei in discutie! cu cat ii oferi mai multa dragoste si nu-l respingi in satisfacerea nevoilor primare (iar dorinta de a fi cu parintii e nevoie primara la 1 an), cu atat va avea de unde sa ofere la randul sau. daca-l izolezi, il restrictionezi, nu-i raspunzi la nevoi pentru ca, vezi doamne, la 2 ani trebuie sa manance singur, gata, nu conteaza ca nu vrea, ca inca te vrea pe tine, mami, sa-i tii lingurita - asta nu poate duce decat la lipsa de incredere in parinti, in sine, frustrari, alienare, probleme de relationare, etc. begonia mea tine lingurita de la 8 luni, dar are momente cand vrea la mine in poala si ea ma hraneste pe mine, io pe ea. asta inseamna ca nu e autonoma??!! doarme cu mine pentru ca asa vrea ea. pana la 1 an a dormit singura pentru ca asa a vrut ea. de-aia sunt parinte, sa fiu acolo cand are nevoie si sa-i raspund afirmativ, ca daca as fi vrut copil in camera separata, as fi vizitat si io gradinitele din cand in cand ca sa ma bucur de copii si gata. nu as fi facut unul.

madama asta e proasta pur si simplu, vorba Sabinei. corelatiile pe care le face imi dau migrene si sententiozitatea si pretiozitatea sunt cu atat mai blamabile cu cat vin de la o impostoare in domeniu. cum stiu? pai se pare ca io, amatoare, am citit mai mult decat dumneaei! ceea ce e ridicol.

si da, ma enervez, pentru ca "specialistii" lui peste prajit invata generatia actuala de mame cum sa NU fie mame. si doare, ca nu e drept. natural e sa ai copilul aproape, punct. iar daca nu vrei, ia-ti nene o papusa cantatoare si-ai terminat povestea, acu fac astia bebelusi cu biberon care zic "mama".