Problema morala

Pe la intersectii in Bucuresti au tot aparut diverse persoane care solicita ajutor material, avand in brate un copil de cel mult 1 an. Unele dintre aceste persoane sunt ele insele copii. Ii tin de dimineata pana seara, de multe ori gata sa-i scape din brate.
La inceput le dadeam bani, gandindu-ma ca au nevoie, ca si eu am copil mic, dar apoi am realizat ca se prolifereaza practica cersitului cu copii, aplicand un fel de santaj emotional, iar eu dandu-le bani ii incurajez sa continue.
Voi ce credeti?

alinutza spune:

E un lucru care nu se practica numai in Bucuresti ci peste tot.Nu le mai dau demult bani unora ca ei ,convinsa fiind ca acei bani nu vor fi folositi pentru acei micuti flamanzi tinuti in frig.Sotul meu a vazut cum cineva a cumparat o paine pentru o fetita care ducea in brate un bebelus.Vreti sa stiti ce a facut cu painea?A ARUNCAT-O! Asta dupa ce tocmai spusese ca mor de foame.

diana904 spune:

Oricum banii respectivi nu vor fi folositi pentru copil, nici macar sa-si ia ei, cersetorii mincare. Isi vor cumpara fie bautura, fie aurolac fie banii ii vor lua "sefii" lor sau cum s-or numi aia..cica-s un soi de organizatie, nu asa la voia intimplarii. Eu le dau f rar din acest motiv, desi mi-e tare mila de bietii copilasi. Mai bine le dau o piine sau biscuti...

camelia-daniela spune:

Ai dreptate Liviu...si eu cind vin in vizitä, mi se rupe sufletul cind väd asa ceva!!! (Bucuresti)....dar asta se intimplä mai demult!!!
Eu sint "pätitä" si nu le dau bani, ci le ofer ceva de mincare, chiar dacä mi se spune sä le ofer monede. Mie mi-e egal ce cred, sau ce zic, dacä nu vor, sä nu ia!!!
Acum, cind am fost in Ro, i-am dat unei bätrine tare amärite peste 50 de mii de lei, contra principiilor mele, dar mi-a läsat impresia cä bätrina avea chiar nevoie de bani!!!
Stii ce fäceau tiganii aici la Berlin???...cä i-a dat si la TV.
Trimiteau copiii la cersit, iar seara se prezentau la colectä, la bulibasa, care stätea de fel, cam toatä ziua prin apropiere si-i controla....iar dacä nu aveau bani destui, ii bäteau!!!
Cind am venit eu aici ( in mai, inainte de revolutie ), la scurt timp, cam un an sä zic, mergeam cu Alex, cu cärutul pe trotuar, spre magazin, sä fac cumpäräturi.
Din partea opusä, venea o pereche de tigani ( i-am recunoscut de la o postä!!), cu un cärut in care era unul mic...ajungind in dreptul meu, eu mi-am aruncat ochii in cärut ( normal!!!...sä väd copilul!!)...era un bäietel mic in el, dar era inconjurat de doze de bere!!!!. Dupä ce am väzut "privelistea" asta ingrozitoare, imi spune tiganca: "marchi, marchi..." si-mi aratä copilul, la care eu i-am spus pe germanä, cä nu am marchi si i-am arätat berea!!! M-au injurat pe romaneste, nu am zis nimic, si am trecut mai departe!!! Atita obräznicie nu am väzut in viata mea!!!...de aceea, nu ofer niciodatä ajutor material, ci numai in produse!!! Si ästa este numai primul exemplu...si eu sint tare miloasä si as fi si dacä nu as avea copii, dar sä mä ia cineva de fraierä, nu am acceptat niciodatä!!

Cami.

Mazarica spune:

Asa e , daca le dai e ca o incurajare pentru dezvoltarea afacerii, pentru ca micutii sunt o afacere din pacate. Cred ca ei nu vad nici 1% din ce castiga zilnic.
Se spune ca nu e bine sa-l judeci pe cel care intinde mana, ca mai bine nu-i dai decat sa te gandeste la ce face el cu banii, dar nici nu pot sa dau banii asa indiferenta. Eu le dau doar batranilor cu copii , mai curatei ,care par cat de cat mai ingrijiti.
Cred ca se impune o implicare mai mare a politiei si a statului in destramarea retelelor de carne vie. Altfel,nu vad nici o rezolvare.Pacat de copilaria celor care sunt pusi sa cerseasca, nu vor avea o viata normala niciodata.

radu_tud spune:

Problema cersetoriei nu e una noua si nici nu cunoaste granitze. Pe de-o parte e una determinata de saracie si de o anumita morala religioasa.
Mecanismul prin care acesti indivizi ne determina intr-o masura mai mare sau mai mica sa le dam bani, haine, alimente, este pur si simplu o manipulare.
Ei mizeaza pe anumite elemente mai mult sau mai putzin ratzionale (constientizate) de tip valori morale, comportamente legitime si acceptate care ne fac sa actionam asa cum ei doresc. In cazul fiintzelor crestine (ca sa nu supar pe nimeni), ajutorarea unor cersetori, nevoiasi, se citeste ca un posibil schimb (daca ajutzi cersetorul e posibil ca acest lucru sa iti usureze intrarea in Rai) sau sa dea celorlaltzi impresia ca esti un om bun, adica acea calitate pe care totzi ne-o dorim. De obicei oamenii care au avut un necaz in familie sau intre apropiatzi fac asemenea gesturi de milostenie gindindu-se ca nu au fost destul de bune si darnice. In fapt nimeni nu vrea sa apara ca ignorant in fatza lui Dumnezeu.
Toate asta nu ii fac pe respectivii cetatzeni, care vor sa fie milostivi, sa fie intr-adevar mai buni. E doar un rol intr-o piesa macabra.
Sunt si persoane, e adevarat mult mai rar, care incearca sa ajute acesti cersetori din cu totul alte motive decit cele religioase - oameni sensibili la suferintza altora. Acestia sunt indivizi care ajuta neconditzionat. Putzini sunt si dintre acestia care sunt responsabili de consecintzele gestului lor.

Categoria de cersetori din metrou, de la semafoare, acesti tziganusi cu copii in bratze pot fi usor incadratzi in clasa infractori: veniturile zinice pe care le realizeaza sunt imense, exista o retzea care mentzine si organizeaza aceasta activitate, se platesc locurile de cersit, copii cu care se cerseste sunt de cele mai multe ori victime ale abuzurilor.
Este o mafie care are radacini adinci, dovada ca fenomenul persista iar cei care ar trebui sa-si faca datoria actioneaza superficial si ineficient.
Am lucrat un an la serviciul delincventza juvenila din Protectia Copilului si pot spune cu certitudine ca nici chiar Politzia nu avea curaj sa se bage si sa faca ordine de frica clanurilor si mafiei din domeniu. Am incercat de citeva ori sa "ridicam" din strada astfel de copii care cerseau si a fost cit pe ce sa fim linshatzi de o gasca de tziganoi cu burtzile mari.

Solutzia e ca cei ca tine , ca mine, sau prietenii nostrii, sa nu mai dam bani si alte bunuri cersetorilor, sa rezistam acestei tentatzii de a baga mina in buzunar atunci cind ne apar in fatza indivizi din astia. Daca vor vedea ca nu mai "ies" bani din asemenea activitatzi, probabil ca nu vor mai cersi.
Ei nu sunt decit niste abili speculantzi ai slabiciunilor noastre.
I
mi aduc aminte de unul din exemplele clasice de manipulare de pe vremea cind inca studiam si anume cel al cersetoruluide pe podul Brooklin:
Se spune ca pe podul Brooklin shedea un cersetor cu o tablitza atirnata de git pe care scria "Orb din nastere". Omul chiar era orb iar banii pe care ii cistiga erau foarte putzini pentru ca cei mai multzi trecatori treceau nepasatori pe linga el.
Intr-o zi, unul din trecatori s-a oprit, i-a dat o moneda si inainte sa plece a sters tablitza si a scris altceva.
Din acel moment, oamenii au inceput sa de-a din ce in ce mai multzi bani, aproape totzi trecatorii se opreau si aruncau o moneda.
Orbul, nedumerit, a intrebat pe un trecator ce scrie pe tablitza de la gitul lui. Omul, amabil, i-a spus: "Afara e primavara dar eu nu o pot vedea!"Punetzi-va in locul unui trecator pe podul Brooklin si vetzi afla ce impact emotzional are un asemenea mesaj.

Sunt convins ca dind bani acelor copii care cersesc, nu facem altceva decit sa participam la tragedia lor, le adincim suferintza si ca in fapt ii ajutam sa cerseasca in continuare. Nu cred ca suntem cu nimic mai buni in cazul asta.

GabiG spune:

Sa va spunce mi s-a intimplat mie prin clasa 9-a de liceu (deci prin 86-87)...(cam de atunci m-am lecuit). Eram in Brasov cu o prietena de-a mea care avea matusa acolo. Prin centru m-a abordat o femeie in negru cu un copilas mic dupa ea si cu o hirtie in mina pe care o vintura prin fata nasului trecatorilor. Povestea era ca ii murise copilul si nu avea bani sa-l scoata din spital si ca ce s eface ea texte din astea. Credula cum eram, m-am scotocit de toti banutii pe care ii aveam atunci la mine si i-am dat ei, felicitindu-ma de fapta buna pe care tocmai o facusem. Bineinteles ca atunci cind mi-a spus matusa prietenei (care lucra la o cofetarie din centru) ce e cu femeia aia si cum sint numai barbi, imi venea sa-mi dau pumni in cap.
Si eu refuz sa dau bani, desi citeodata nu te poti abtine. Daca am ceva de mincare prefer sa-i dau de mincare, daca o arunca, pacatul lui sa fie. Ce pacat ca exista asa ceva...

si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi

ralucami spune:

Si eu m-am lecuit sa dau bani oricui si asta in urma unor intamplari care m-au marcat. Una dintre ele: mergeam cu trenul spre Bucuresti cu sotul meu(asta in urma insistentelor lui ca vrea sa mearga cu trenul romanesc) si la un moment dat vine o copilita (nu cred ca avrea mai mult de 13-14 ani) cu un prunc in brate si cu voce jalnica incepe sa spuna ca nu au unde locui, nu au mai mancat de 3 zile, ca nu au haine si asa mai departe. Sotul meu profund impresionat imi zice:" Hai sa ii dam niste bani" Nestiind valoarea banilor romanesti voia sa ii dea o bancnota de 100.000 la care eu ii spun:" lasa ca le dau eu ". Replica cersatorilor:" Da` tu de ce te bagi? Daca vrea strainu` sa-mi dea bani tu de ce nu-l lasi?" Toate astea "asezonate" cu injuraturi, de mi-a crapat obrazul de rusine fatza de oamenii care mai erau in compartiment. Nu mai are rost sa va spun ca ne-au mai venit inca vreo 5 "amarati" tuciurii la fatza care trageau disperati de saracu` omu`meu (care s-a speriat si ma intreba din 10 in 10 minute cat mai e pana in Bucuresti). Acum ma mai impresioneaza doar batranii care par cu adevarat saraci si care sovaiesc mult inainte de a spune vre-un cuvant. Nesimtiti care trag de tine si efectiv te forteaza sa le dai vre-un ban ma lasa rece.

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

Eleni spune:

Pe mine ma impresioneaza extraordinar batranii. Sunt cate unii cu niste povesti incredibile. Cand mergeam la liceu, era o batrana in fata catedralei catolice, extrem de linistita si a carei privire arata atata rafinament si atata eleganta. Era privirea unui om educat. Ulterior am aflat povestea ei, cum fusese o mare actrita la un moment dat si... nu mai stiu ce s-a intamplat, ca am uitat (deh! senilitatea), dar stiu ca a fost prima data cand am realizat ca roata se invarte: sus-jos-sus-jos. Si ca e bine sa stii ca poti oricand sa fii jos. Si sa nu uiti cand ajungi sus de unde ai plecat.
Am deviat, scuze! Cum spuneam ma inpresioneaza batranii la lacrimi, pentru ca sunt unii care chiar au copii pe care i-au crescut cu drag si cu sacrificii, si acum au uitat de ei. Asa ma revolta chestia asta...
Iar cu copii, si eu am aceeasi dilema. Din pacate nu poti niciodata sa controlezi unde ajung banii aceia.
Noi ne-am facut un obicei ca lunar sa ducem la sectia de terapie intensiva de la Marie Curie pampers si servetele pentru bebelusii parasiti. Cat a stat Maria internata, am vazut atatea "mame" care ii aduceau pe micuti ca la service, fara sa vina sa ii vada deloc sau foarte rar si m-a impresionat ca asistentele si doctorii de acolo faceau cheta sa le cumpere pampers.
Cred ca o solutie ar fi sa ajuti intr-un mod care stii sigur ca ajunge la destinatar!
Din pacate, partea asta cu santajul emotional ne-a facut pe toti asa de suspiciosi.
Ma scuzati ca am scris asa mult, dar e un subiect care ma impresioneaza.
Cu drag,

Eleni spune:

Si uitasem de idee care m-a determinat sa raspund: dupa ce am vazut Filantropica de Nae Caranfil, asa mi s-a schimbat perspectiva... si recunosc ca am devenit mult mai suspicioasa.
Cu drag,

Marox spune:

Si pe mine tot batrinii ma impresioneaza. In special cei care cersesc si pe care ii ajut de fiecare data cind pot. Soul meu a avut pe bunicul lui citeva luni intr-un camin. Chir daca erau bine ingrijiti, batrinii din camin aveau un aer...nu stiu, nu neaparat trist, mai degraba resemnat...nu puteam merge acolo fara sa-mi dea lacrimile.