Copiii violenti, cum ii toleram?

oanamada spune:

Trebuie sa recunosc cinstit ca admir persoanele de genul tau care au puterea sa fie cinstite si sa vina sa recunoasca astfel de lucruri...nu ca lucrurile acestea ar fi o crima, dar putini sunt cei care intervin cand sunt direct vizati de un astfel de subiect....respectele mele
Acum...revin...cu o explicatie...vorbeam putin mai sus de finutul meu care este violent..am sesizat un lucru...si i-am spus mamei lui...se pare ca a functionat...este cam ceea ce spunea si Kariguldmai sus...conteaza foarte mult felul in care i se atrage atentia de catre parinti ca greseste...negatia continua si "tratamentele de corectare" gresit aplicate pot avea exact efectele inverse...fina mea il punea pe finutul, de fiecare data cand lovea sau musca, sa isi ceara iertare...pentru un copil mai mare ...sa zicem de 3-4 ani...care intelege sensul acestui gest inseamna ceva...pentru unul de 1-2 ani...este o pedeapsa si o trateaza cu negatie sau o respecta, dar nu intelege nimic din ea si repeta...ultima data, m-a lovit pe mine si maica-sa s-a repezit la el sa-si ceara scuze...pustiul a facut-o asa cum stia el...adica "uzeeee" cu manutele impreunate, dar se vedea clar ca era un gest automat din care el nu intelegea nimic...asa ca m-am facut ca plang si ma tot tineam de locul repsectiv si ziceam "auuuuuu"...a functionat mult mai bine...a venit si m-a mangaiat si mi-a zis "mai, mai"...abordarea problemei este una foarte delicata, copii raspund diferit, iar automatismele si dojenile automate de cele mai multe ori au efectul scontat pe moment, dar nu rezolva problema pe viitor...

Oana siCati mica (1 an si 6 luni)

NOI-CRACIUN SI REVELION,
CATINCA MICA, CATINCA MICA 2, CATINCA DUPA 1 AN, CATI SI MAMI, CATI SI MAMI 2, CATI SI TATI, CATI,BUNICII SI STRABUNICELE, CATI POZE NOI,

ana maria spune:

Nu stiu daca educatia e solutia, eu am observat ca dupa varsta de 3 ani a scazut foarte mult impulsul agresiv nejustificat.

Cand fi-miu avea 2 ani jumate ne intalneam si noi cu o prietena cu un baietel de aceeasi varsta, foarte agresiv. Si fi-miu mai avea tendinta de a impinge la varsta aia dar celalalt il dovedea. Dupa o situatie in care l-a lovit pe fi-miu cu o jucarie in ochi mi-am dat seama ca este destul de periculos. Am decis sa ne vedem mai rar si intradevar dupa un devenise mult mai linistit.

Atunci in perioada cu agresivitatile, am, discutat cu mama, foarte apropiata mie, care mi-a spus ca a obosit sa mai intervina, sa se apere si ceilalti. Intrucat si eu obosisem ca la orice intalnire sa fiu atenta doar la ciocnirile dintre ei am abandonat si am preferat alte companii.

Dar asa cum spuneam la inceput violenta asta fiziologica dispare si putini copii mai raman agresivi.

Edit. Am uitat sa va spun ca fara nici un motiv era agresat. Si asta mi se parea cel mai periculos, ca nu puiteam anticipa ce va urma. Se jucau independent pe covor iar celalalt sarea pur si simplu la fi-miu. Claudia, sincer, la varsta asta exista si agresivitatea fiziologica, nu este nevoie de motive ca sa loveasca.

conchita spune:

Liliana
si eu mi-as dori sa inteleg violenta copiiilor. dar nu cred intr-o explicatie valabila pentru toti, cred ca vorbim de situatii individualizate. poate la unii copii sunt vinovati parintii, la altii sunt ei insisi vinovati. cu ai nostri copilasi, cred sincer ca are mare importanta sa ni-i cunoastem ca pe noi insine, bine-bine de tot. dar e dificil, mai ales cand sunt asa micuti si vai de el de limbaj, ca nu e gata copt inca. :-)) la sonia mea am observat ca face crize si ma loveste mai ales cand e obosita. atunci cand ii refuz ceva sau nu o las sa faca nush ce, reactioneaza coleric doar daca nu am timp de explicatii sau gasit alt joc in loc. mi-a luat ceva vreme sa ma dumiresc, sa analizez ce s-a intamplat in ziua respectiva (nu neaparat in ultimele 5 minute inainte de criza), ieri, alaltaieri, sa testez terenul cu diferite reactii de-ale mele ca sa vad la care e sensibila. din aproape in aproape, reusesc sa o inteleg majoritatea timpului. si daca o inteleg, nu ma supar si nu ma mai panichez. macar stiu cauza, iar solutia chiar ca depinde de mine.

legat de ceilalti copilasi violenti, eu cred ca tot cu intelegere si iertare in suflet trebuie abordati. stiu, e greu cand iti vine puiul muscat de la gradi, dar l-a muscat tot un pui de om, nu un elefant. daca reactionam negativ la comportamente negative nu facem decat sa fim predictibili in ochii copilului violent si, mai ales, sa-i justificam, sa-i legitimam violenta: nimeni nu ma place, nimeni nu ma iubeste, nimeni nu vrea sa se joace cu mine pentru ca-s violent. apai, iaca, is violent in continuare. de ce m-as schimba eu, daca lumea continua sa ma trateze la fel?

nu stiu ce sa-ti spun...gandeste-te bine-bine ce l-ar putea determina sa fie asa, analizeaza situatia de-acasa, urmareste zilnic paternuri de comportament, curbele de energie, fii atenta la ce mananca - dulciurile dupa o anumita ora provoaca hiperactivitate, mesele de seara grele nu-l ajuta sa se odihneasca noaptea ca lumea -, nu stiu ce alte exemple de indicii sa-ti dau... doar tu poti sa afli...daca e mai marisor si poate sa vorbeasca, eu zic sa-i ceri ajutorul sa-l intelegi.

desiree spune:

super!

---

Alina,mami de Mihnea-Octavian,un anisor si un pic

anya spune:

Exceptand cazurile de copii care vad violenta in jurul lor, am observat tendinta de violenta la copiii care nu pot sa se exprime verbal. Ori pentru ca sunt prea mici si inca nu stiu sa vorbeasca, ori pentru ca au defecte de vorbire. Degeaba incearca bietul copil sa spuna ceva, daca nu e inteles, reactioneaza prin "fapte".

Am observat chestia asta cand baiatul meu cel mare, la 3 ani, nu putea sa pronunte pe c, f. Eu intelegeam ce zice, dar altii? Dupa operatia de polipi, la o saptamana, copilul a inceput sa vorbeasca mult mai clar si "iesirile" sa fie mai rare.
Pustiul meu cel mic are acum 3 ani si vorbeste foarte corect. Imi povesteste totul de la gradi si printre altele de un baietel (Varsanoiu - de fapt nu il cheama asa, dar asa ii zic ei) care azi l-a batut pe x, ieri a smuls jucaria lui y si sta zilnic la colt sau ia bulina neagra. Intr-o zi il intreb pe cel mic al meu: Si azi toti copiii au fost cuminti? Da! Toti,toti? Da, pai Varsanoiul nu a fost azi.
Bietul copil a ajuns recunoscut in grupa ca fiind candidatul la colt. Eu cred ca nu este datorita educatiei (parinti cadre didactice) ci datorita faptului ca se exprima cu dificultate. M-am intalnit odata cu el si mamica lui pe strada si l-am intrebat cum a fost la gradi, daca s-au jucat frumos...abia am inteles ce spune. Ar trebui ajutat de un logoped, dar insa este micut. Pana la 4-5 ani nu prea sunt primiti copiii la logoped. Probabil ca alti parinti au reclamat acest lucru, parintii lui se simt prost sa tot fie anuntati de nazbatii, copilul se simte marginalizat si poate deveni si mai violent.

liliana27 spune:

si eu sper ca violenta la baietelul meu sa fie cauzata de dificultatile de exprimare. vorbind acasa mai mult romaneste normal ca avut dificultati sa spuna la gradinita in germana ce il doare. de fapt acolo a inceput sa fie violent. si intr-adevar, la oboseala sau cand se simte ignorat loveste. acum si-a mai dat drumul la vorbit dar are dificultati in a pronunta unele litere. anya si noua ne-a spus doctorul ca are polipi si ar trebui operat. poti te rog sa imi spun pe pm sau la acest subiect (daca nu se supara lilian) daca la voi operatia a decurs normal si daca ati mai avut probleme apoi. hai ca mai imi dai o speranta.

szivarvany spune:

La noi in grupa avem un baietel care nereusind sa vorbeasca, lovea. Dupa zeci de sedinte la logoped, baietelul a inceput sa vorbeasca iar episoadele de agresivitate au trecut !
Fi`mea a devenit "batausa grupei" pt ca nu suporta sa fie deranjata cand coloreaza sau munceste ceva si atunci sare la hartza, din pacate, nu intelege sa vorbeasca, sa-si exprime in cuvinte nemultumirile, actioneaza mai rapid .



Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

Luna1 spune:

Hai sa va zic ceva ce am observat eu. Baiatul meu cel mare (aproape 8 ani) a crescut in Romania pana la 4 ani unde (sper sa nu va supere ce am sa zic) se intalnesc frecvent parinti care considera ca cu cat e copilul mai bataios cu atat va razbi mai bine in viata. Nu toti parintii de copii violenti sunt asa insa exista parinti care asa cum a scris si autoarea topicului doar asista cand odrasla lor ii capaceste pe ceilalti si nu intervin pe principiul lasa-l sa stie sa se apere.

Si baiatul meu a fost mai bataus, sau violent, insa cred ca si eu si mama care m-a ajutat in cresterea lui am intervenit de fiecare data si i-am explicat ca nu e ok comportamentul si chiar l-am luat de la locul de joaca cand nu ne mai puteam intelege cu el.

Cand am ajuns aici am crezut ca sunt in paradis, nu am intalnit pana acum parinti care sa tolereze bataia si violenta la copii oricare ar fi varsta lor asa ca am rasuflat usurata, binenteles ca de ex sambata un copil de mai putin de doi ani i-a tras o palma fiicei mele insa reactia mamei a fost prompta, si-a luat copilul de acolo si i-a explicat ca nu e frumos sa loveasca. In Romania mi-a fost dat sa aud in parculete, "ei lasa sunt baieti", "ei lasa-i sa sde lupte si ei" etc. Nu mi se pare normal, violenta nu trebuie trecuta cu vederea si daca parintele nu intervine intervin eu frumos si eventual imi iau copilul de acolo.

In situatia autoarei topilucului i-as semnala mamei ca al meu copil nu vreau sa fie ciuca bataii si daca nu intervine voi interveni eu.

Copiii nu au nicio vina, pornirile mai violente sunt normale insa parintii lor trebuie sa intervina.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

lisaelisa spune:

Luna1,

Exact asta este si punctul meu de vedere.

Oricat de violent ar fi un copil, indiferent de varsta lui, parintii au datoria, fata de ei si de ceilalti copii, sa-i opreasca de la un asemenea comportament.

Razbitul in viata nu are legatura cu violenta, ci cu inteligenta, cu capacitatea fiecaruia de a se adapta la mediu, nicidecum, sa inceapa sa loveasca in stanga si in dreapta, depinde care-i este mai aproape.




lisaelisa

mami de ingeras dragalas

Lillian spune:

Va multumesc tuturor pt sfaturi. Am citit f mult despre asta, am discutat cu alti parinti pe care ii cunosc... Sustin in continuare ca vina este a parintilor. Ei stiu problema, dar reactia lor este mereu ceva de genul "lasa-ma sa te las", delasare si mergem cu Dumnezeu inainte, o sa creasca el si se schimba. De altfel ei sunt oameni educati, placuti, dar la capitolul educatia copiilor...cu lacune mari. Nu imi permit sa le atrag atentia in nici un fel, nici macar in gluma, mai ales pt ca ei stiu F BINE poblema.
Ma gandesc ca maine-poimaine se duce si al eu la gradinita si isi schimba comportamentul... ce fac?? asa ca am incercat sa inteleg fenomenul pt a intelege copilul, care mi-e foarte drag. Nu sunt de acord ca trebuie sa il iubesc. Mi-e drag, dar de iubit il iubesc pe al meu. Nu-i pot iubi toti prietenii de joaca, nu pot iubi toti copiii din lume. Inteleg ideea, sigur, pt copiii trebuie sa avem multa intelegere, afectiune, e nevoie de rabdare, de daruire... dar nu-i pot iubi pe toti.
De acord cu fetele care au spus ca in cele mai multe cazuri copiii sunt violenti pt ca nu se pot exprima, nu au vocabular sau au probleme de vorbire.
Nu stiu daca am fost f clara, e vorba de copii mici aici, de 2 ani. Baietelul in cauza nu vorbeste mai deloc si poate de aici frustrarea.
Dar sunt influentati si de ceea ce vad in jur, nu neaparat parinti violenti, dar frati care ii capacesc fara motiv (mai ales daca diferenta de varsta intre ei e de doar 2-3 ani), alti copii in diferite situatii care se poarta nu tocmai civilizat... si al meu mai trage cu ochiul la altii si pe perioade scurte se poarta diferit de cum e el, dar am pretentia ca intervin intotdeauna prompt si ca nu admit violenta in nici o forma.
Dezaprob complet afirmatiile cllaudiei. copilul meu si-o incaseaza fara sa faca nimic violent, e un copil pasnic, pacifist, e mereu preocupat de ceva, o jucarie, o carte, joaca cu alt copil cumintel... copilul in cauza il ataca fara preaviz, vine si ii da cu jucarii in cap, il musca de cap, chiar de fata, il trage de haine, il trage de par... absolut nimic din comportamentul copilului meu nu ar declansa asa porniri la alt copil. Poate doar atitudinea, uneori mi se pare ca e ca o invidie venita din frustrare, stiu ca exagerez putin folosind acesti termeni, dar il vad cum il ocheste ca tinta de obicei atunci cand face ceva interesant: "vorbeste" cu cineva, se joaca frumos cu alt copil, e vesel si se simte bine...
Concluzia mea: incercati sa va cunoasteti f bine copiii! Asa veti sti ce sa le oferiti... conchita a sintetizat bine o parte din ideea mea.
Multumesc.