cum certi copilul in public?

denizel spune:

Maria, asadar, inca mai crezi ca o dorinta perfect legitima si de inteles a copilului tau este incapatanare??? Of!




Maria, probabil ca te-am plictisit deja, dar ce am subliniat gasesc ca e o gresaeala din partea ta.
Daca un copil mic ajunge sa nu mai planga (adica sa nu-si mai manifeste nemultumirea, asa cum poate el) pentru ca stie ca oricum nu obtine nimic, consider ca parintele a dat gres in construirea unei relatii sanatoase si benefice pt. copil. Si, de aici, consecinte, consecinte care vor fi puse pe seama "rautatii" si "incapatanarii" copilului....
Sper totusi ca am inteles gresit ce ai spus tu si sper ca nu crezi pe cei care-ti spun ca cei mici sunt niste profitori fara scrupule, a caror unica misiune e sa scoata untul din parinti.



Silvi, vazand cum privesti relatia cu baietelul tau , cred ca intelesesem de la inceput pozitia ta referitoare la shefie , care de fapt nu e chiar sefie, ci e egalitate :) si oleaca mai multa experienta a parintilor.
Dar, avand in vedere ca unii parinti chiar iau in serios shefia asta, am tinut doar sa sun din clopotel si sa anunt ca nu e tocmai cuvantul potrivit :)).

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

szivarvany spune:

Empatia.
Cred ca asta ar trebui sa fie baza relatiei parinte-copil.
Si ar trebui sa intelegm, chiar si atunci cand suntem la capatul rabdarii, ca si copilul are aceleasi drepturi cu noi, are dreptul sa-si manifeste nemultumirea, teama, iubirea si chiar ura.

Vele, cand vei merge la servici ti se va parea mai usor sa fructifici benefic timpul cu puiul tau , sunt sigura !

Eu nu credeam vreodata ca fie`mea ma va intelege din priviri, si nu cum am vazut la alti copii ca de frica, ci pur si simplu sa inteleaga ceea ce trebuie sa faca / sa facem , asta mai ales dupa niste crize foarte, foarte triste avute acu` 2 luni de zile. Din care sper ca am invatat amandoua ceva bun.




Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

denizel spune:

eheee.... ce frumos visezi Mamagiuliei.... :).
Din pacate, unii parinti cred ca, un copil are unicul drept de a asculta orbeste ce zic ei...

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

velenamaria spune:

Denizel..din nou poate m-am exprimat gresit ..dar cum se defineste sau explica sit de genu:
1. nu pune manuta pe cuptor..arde si faci bubu. copilul pune mana..zice ade...ii spun dinnou..el puna mana..ii spun de 10 ori cu calm si el insista.
2. nu-mi mai deschide usa congelatorului....hai sa ne jucam..eu plec si am prefac ca ma joc el ramane si deschide usa frigiderului. ma duc il iau de acolo..incepem si ne jucam..dupa nici 1 min pleaca spre figider si-l deschide..si uite asa de cateva ori pana il iau in brate si mergem in alta camera si stam mai mult ca sa uite. nu trece mult si iara-si aminteste ca poate deschide usa.
exemplele de acest gen pot continua la nesfarsit....cum sa o numesc daca nu incapatanare..curiozitate excesiva???

cat despre plans..deja vad cum se chinuie sa planga sa vada ma indupleca sau nu....daca nu cedez se opreste din plans si-si vede de treaba. mai ales cand papa..vrea tot felul de obiecte (cutit, storcatorul de fructe etc.) incepe sa planga , ma ridic si fac altceva prin bucatarie pana se opreste si apoi ne apucam sa papam frumos.( de obicei se opreste dupa cateva secunde).gresesc cumva? tu ce ai face in locul meu? inteleg ca este necajit ca nu-i dau lui cutitul cu care am taiat fructele..dar ce sa fac? sa i-l pun in mana??

szivarvany spune:

Mereu imi vin in minte parintii care spun copilului sa manance TOT din farfurie ... de parca la vreun restaurant esti pus sa mananci tot. E un exemplu foarte, foarte simplu.

Va dati seama cat de greu ne e, noua, parintilor.
Insa cat de greu le poate fi copiilor, la asta va ganditi vreodata ?
Cand ma uit la fie`mea cum iese grabita dimineata la 8 sa ajunga la gradi, mereu mi se strange sufletul. Nu cred sa fie usor sa fii copil si sa corespunzi cerintelor, dorintelor si asteptarilor.

Si sa nu fiu complet oftopic: fi`mea la crizele ei se manifesta cum vroia ea, o invitam sa-si manifeste frustrarea, daca nu gaseam un mod impreuna sa rezolvam situatia. Pentru ca avea tot dreptul sa o faca, sa fie suparata, nemultumita si trista. Si nu ma interesa ce gandea lumea cand ne vedea (eu in genunchi sa fiu la inaltimea ei sa-i explic dc nu puteam face ceea ce dorea ea, iar ea tavalindu-se si plangand. Erau secunde in care mi se rupea sufletul. Nu stiu cum, insa aceste episoade s-au rarit si au disparut, am inceput sa negociem amandoua foarte bine :-)



Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

szivarvany spune:

Vele, ofera alternativa unui cutit de plastic.
Lasa-l sa atinga storcatorul, lasa-l sa te "ajute" sa pui fructele in el.
La cuptor sigur nu se arde la mana, altfel nu s-ar tot duce, atragandu-ti atentia astfel. Evident ca esti acolo si nu se pot intampla nenorociri.
La congelator ... nu vad pericole, poate gresesc.
Noi in crizele de tuse stateam cu capetele in congelator :-)




Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

denizel spune:

Sigur ca e curiozitate. Normala, nicidecum excesiva!! Curiozitatea unui copilas inteligent, care a inceput explorarea lumii :).

Sigur ca il atrage cuptorul, pentru ca e o usita semi-transparenta, in dosul careia el vede o luminita care se misca si vede rafturi si vrea sa stie ce e acolo.

Sigur ca il atrage congelatorul, pentru ca are sertare (copiii mici sunt innebuniti dupa sertare) si pentru ca vede ca din sertare mama scoate fel de fel de pungute si pachetele si pentru ca, atunci cand deschide usa la conge, vine de acolo un aer rece care il mira si il distreaza.

Si, adica, conform convingerilor tale, de ce ar trebui ca el sa nu vrea sa deschida congelatorul?






iti zic ce am facut eu: am indepartat intotdeauna din calea copilului tot ce am crezut ca il poate tenta (ma refer la lucrurile cu care nu eram de acord sa intre in contact).
Daca as fi stiut ca il tenteaza cutitul cu care am taiat fructe, pun cutitul in chiuveta dupa ce mi-am terminat treaba cu el. Sau, il spal si il pun intr-un dulap de sus, unde pun toate chestiile periculoase la care nu trebuie sa aiba acces copilul.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

velenamaria spune:

Mamgiuliei..nu se arde la cuptor.e cuptor electric insa trebuie sa umble la butoane de-l nauceste de cap. stau langa el de multe ori si-l supravegez in timp ce inchide si deschide usa frigiderului de enspe mii de ori...sau altele...voi spuneti ca e ok ..ca trebuie sa las copilul sa se manifeste...dar e tare greu sa fiu 100% convinsa ca fac ce trebuie . mai ales cu atatea voci in jurul meu care-mi spun ca sunt prea permisiva si ca-l invat rau.
Repet..nu tot timpul sunt probleme..avem si momente cand ma mir cat de cuminte poate fi.

velenamaria spune:

Denizel..cum ai tu raspuns la toate...stiu ca e curios si nu vad nicio problema in asta. ce bine suna totul asa cum zici tu , dar eu sunt cam 80% singura cu copilul..si de cele mai multe ori nu apuc sa si gatesc si sa si ascund toate obiectele periculoase care evident sunt cele mai dorite. edi e tot timpul dupa mine...umbla peste tot/sertare/vase/pungi/cutii si vrea tot ce vede..deci e greu. se joaca si singurel dar foarte putin..asa ca incerc sa speculez si eu momentele prielnice...ca sa fac treaba prin casa.

szivarvany spune:

Stiti cu totii teoria fructului interzis ... cu cat ceva e mai interzis, cu atat devine mai interesant, atragator, etc.
Lasa copilul sa se convinga, cu tine alaturi, ce sunt lucrurile ce il inconjoara, astfel el va explora ce-l intereseaza, iar tu il vei ocroti de pericole.




Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)