cum certi copilul in public?

denizel spune:

Marina, hai sa-ti zic si io ce cred in legatura cu baietelul tau tavalicios .

Pai, hai sa ne gandim cat ne-ar fi de bine si care ar fi starea noastra, daca am simti nevoia sa incepem sa ne tavalim pe jos ca e sambata si nu e marti, de ex .
Nu stiu, eu, daca as simti nevoia sa ma tavalesc pe jos ca barbate-mio nu vrea sa mergem la vara 3 luni in Peru + Japonia + India , se-nseamna ca as avea de fapt alte motive, nu neaparat ne-mersul in Peru + Japonia + India.
Adica, daca eu stiu sigur ca nu avem cum sa lipsim 3 luni de-acasa, daca eu stiu ca nu avem bani pentru toata calatoria asta si, totusi, simt nevoia ma tavalesc pe jos, inseamna ca, da, am ceva sa-i demonstrez lui barbate-mio.
Poate ca nu-mi convine ca vine seara tarziu acasa, poate ca nu-mi convine ca nu ma pupa de 23 de ori pe zi, poate ca nu-mi convine ca nu-mi trimite 15 sms-uri pe zi, poate ca nu-mi convine ca, la ultima petrecere s-a invartit toata seara o fufita pe langa noi , iar barbate-mio, in loc s-o ucida din priviri, o privea distrat :-)))))).
Na, s-au strans toate astea si acum, cand imi zice ca nu se poate sa lipsim 3 luni de-acasa ca sa mergem in India + Peru + Japonia, eu sar in sus de 7 metri si dupa aia ma infasor in pilota si dau din picioare zbierand ca ma scoate din sarite .
Gata cu introducerea .


Deci, Marina, eu asta cred.
Cred ca baietelul tau are de fapt alte nemultumiri pe care nu stie cum sa le rezolve si, abia asteapta sa gaseasca un motiv care sa il faca sa se tranteasca pe jos :).
Daca tu zici ca sotul tau lipseste multisor de acasa, s-ar putea chiar asta sa fie nemultumirea.
Bine, aparent, baietelul tau s-a obisnuit cu asta, dar probabil ca ii lipseste foarte mult tatal. Are nevoie de tatal lui mai mult decat are nevoie fetita. Poate :).
Si, fiindca are tot timpul nemultumirea asta in sufletel, incearca si el sa se descarce cum poate.
Fetita nu face asa, poate ea si-a gasit mai usor echilibrul si trece mai usor peste lispa tatalui.
Baietelul e altfel, deci reactioneaza altfel.
Eu cred ca s-ar rezolva asta, implicand baietelul in mai multe activitati alaturi de tine.

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

ilse spune:

Mie mi-e clar ca mai depinde si de copil sau dupa ce am citit mesajul lui denizel poate si de sexul copilului.
Si al meu sot e plecat destul de mult de acasa cu jobul, depinde de proiect, dar face tot posibilul daca e in Europa sa vina macar weekend-urile acasa, si daca are de lucru la laborator in olanda sa lucreze chiar noaptea pentru a fi ziua cu copiii, ma rog natura jobului i-o permite.
Fii mea era mai mult cu tavalelile, dar ca la alra pe la 2 ani jumatate-3 cand a inceput sa mearga la locul de joaca si pe urma la gradinita, au incetat...ea e foarte lipita de sot, mijlociul e foarte calm de felul ei, el vocifera un pic cand era mai mic 1 an jumate-2, acuma mai deloc.
Eu procedam ca olandezii care au o expresie "afgekoeld"=racorit, adica trebuie si ei lasati sa se racoreasca, ca doar si noi avem momente de isterie si nervi, stiu eu ca ne-am trezit cu fata la cearceaf sau n-avem chef de nimic in ziua respectiva...asa ca daca i-apuca vreo faza d-asta eu ma cobor la nivelul lor, "eye-contact" ii intreb ce s-a intamplat si incercam sa ne racorim eventual stam jos ciuci sau in bratele mele pana se calmeaza si din cand in cand ii mai intreb daca acuma e ok, si daca "tantrumul" s-a terminat ne vedem mai departe de activitati.

eu si 3 banditi: ilse, sven si thor

Marina spune:

denizel sunt perfect de acord cu teoria ta, doar ca exista un mic element care face diferenta...nu-l suspectez pe al meu ficior ca intelege cu exactitate pe unde sunt anumite limite. De exemplu a inteles limita cu nu ne cumparam jucarii la fiecare intrare in magazin, sau cumparam un singur lucru dar sigur nu intelege de ce nu putem sa mergem zilnic sa ne uitam la jucarii. Imi baga argumentul ca nu cumparam doar ne uitam si in mintea lui construieste list de cumparaturi pentru ziua lui. Are o memorie fantastica drept care tine minte toate jucariile si le aloca cu precizie la bunici matusi etc sa ii fie cumparate de ziua lui
Si ieri s-a tavalit putintel ca el nu mai merge la gradi ca a fost destul in viata lui, basca nu i-a convenit nici pasta de dinti cu care l-am spalat.

Sincer intrucat nu este consecvent in fazele astea le consider fitze si le tratez cu ignore. Asta pentru ca acum un an am trecut din pacate si prin adevarata criza , nu stiu cum sa-i spun de dor de tata. Pana nu a vazut exact cum e pe vapor si ce face nu cred ca a inteles precis de ce pleaca taica'su de acasa. Si era evident ca era mahnit in mod constant, reincepuse sa faca pipi in pat si o tinea numai intr-un plans.

Nu zic ca nu e in continuare afectat dar asta e ceva ce eu nu pot sa schimb. Imi cresc absolut singura copiii, nu sunt lasati pe la bunici decat in cazul in care plec din localitate drept care tot ce fac in afara serviciului facem impreuna de la cumparaturi pana la orice le da lor prin cap.

Iar in cazul autoarei subiectului ca sa nu divaghez f mult pot doar sa zic cum faceam eu cand aveam parte de crize . I-am luat peste tot inclusiv mall, restaurante, prieteni etc , cand plecam le explicam regulile , inclusiv la 1 an, regula era fara scandal, pedeapsa intors acasa instantaneu. O mai uita si acum si ne intoarcem acasa frumusel, acum nici nu mai protesteaza ca stiu exact de unde li se trage si ce urmeaza

anya spune:

Daca tot suntem la povestile cu tavalitul pe jos, sa va zic eu faza. Baiatul meu cel mare mi-a facut cateva asemenea scene in public si l-am lasat sa termine, dupa care am plecat acasa. I-am explicat ca tavalitul e o manifestare foarte urata si ca daca urla eu nici macar nu inteleg ce vrea. Bun...si eram doar noi doi acasa si nu mai stiu ce a refuzat el sa faca. Si s-a aruncat mami pe jos si a inceput sa se tavaleasca si sa urle ceva... si copilul a ramas uimit si nu intelegea nimic. Dupa vre-un minut (ca ma busea rasul) m-am oprit si l-am intrebat daca i-a placut. A zis nu. Dar ai inteles ce ziceam? Nu! Pai vezi, asa si cu scenele tale. Daca urli si te tavalesti, mami nu intelege care e problema, poate o rezolvam altfel.

diana21 spune:

Cand fiica-mea vrea ceva (si vrea cam tot ce vede prin magazine ), intotdeauna imi fac timp sa studiez acel lucru impreuna cu ea, stam si cinci minute la un "ceva", si ii spun mereu adevarul. Ii citesc cu voce tare etichetele si ii spun, daca e jucarie, de ex., ca e prea scumpa si nu am atatia bani in momentul ala, ori ca e o jucarie prost facuta, care o sa se rupa imediat, ori ca e kitsch-oasa , etc. Insa, daca imi arata ceva de calitate si nu am NICI UN motiv sa nu ii cumpar lucrul respectiv, nu ma pun de-a curmezisul numai de dragul unor teorii din carti.

Eu zic ca de multe ori copilul nu vrea neaparat sa ia acel lucru acasa, ci vrea doar sa-l studieze, sa-l pipaie, sa fie lasat sa puna mana, sa fie ascultat si crezut ca aia e exact jucaria pe care si-o doreste cel mai mult din lume , etc. Daca parintii ar avea rabdare sa "povesteasca" despre acel lucru, sa-i spuna copilului "da, stiu ca iti place mult, si mie mi-ar placea daca as fi in locul tau, e frumoasa, insa acum nu am bani destui pt. ea, etc., poate ca piticii nu s-ar mai tavali pe jos.

De multe ori cand mergem la cumparaturi, fiica-mea pune anumite jucarii in cos, jucarii pe care singurica le scoate la final. Pt. ea este, in momentul ala, foarte distractiv sa le plimbe cu cosul de cumparaturi. De fapt, de multe ori se urca in cos si ea si se joaca cat timp dureaza plimbarea prin hypermarket. Atat. Dupa juma' de ora e plictisita de ele !
Nu mi-a facut crize niciodata, desi e un copil temperamental. La noi cheia este: discutia, sinceritatea, rabdarea si empatia. Discut cu ea exact asa cum discut cu oricine pt. care am respect. Nu am tras-o de mana niciodata din fata unui raft sau a unei vitrine si nu am luat-o pe sus niciodata din parc. Si holbatu’ asta la vitrine e o placere. Nici in partea cu "ignore" nu am trecut niciodata. Da, cand e suparata pe mine si simt ca vrea sa o las in pace, o las in pace. Insa cand simt ca sufera si ca vrea sa o iau in brate, o iau in brate. CAnd gresesc eu, imi cer iertare cum mi-as cere de la voi, de ex., nu in gluma, ci cu toata seriozitatea.

denizel spune:

Ha ha, super fain ce a facut Anya!!! :-))))))


Marina, eu nu spun ca nu mai sunt si fitze printre crizutele astea :-), dar nu toate crizutele sunt fitze.
Daca e sa ma iau dupa felul meu de-a fi, numai atunci cand sunt nemultumita de ceva mai fac cate-o chestie naspa asa .

Serios acuma, daca baietelul tau s-a dovedit a fi (in trecut) atat de tare afectat de plecarile lui tati, nu inseamna ca acuma i-a trecut de tot.
Bine, acuma s-a mai linsitit, a vazut ce face tati acolo, a vazut de ce nu poate veni, isi da seama ca asta nu se poate schimba, dar, na, el tot ar vrea sa fie si tati cu voi :).
Asa, in mare, poate ca el e impacat cu asta, dar tot pastreaza o nemultumire si mai rabufneste din cand in cand.
Iar chestia cu pasta de dinti de ex., mi se pare clar o descarcare, nu o fita! :)

In tot cazul, mie mi se pare f. fain ca tu ii tii numai cu tine, si ii iei peste tot si faceti totul impreuna. Bafo!!!

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Yupiiii, a aparut si Diana!!!!


da, mai, asa ma gandesc si eu.
Adica, cum sa astepti de la ei sa nu vrea sa puna in cos, cand noi punem in cos ca disperatii?
Deci, io, asa fac: Ce-i asta? Studiez putin, aha, zdrang in cos. Putin mai incolo, zdrang altceva. Si, tot asa, pana umplu cosul .
Ei sunt prea mici ca sa realizeze ca majoritatea chestiilor pe care le luam sunt pt. toata familia, deci sunt si pt. ei.
Pe de alta parte, sunt suficient de fini observatori cat sa vada ca, sunt f. multe chestii pe care le vrem noi pentru noi si pe care nu ne gandim prea mult inainte de a le zdrang in cos .
In fond, ce-l intereseaza pe el ca eu nu pot trai fara dischete demachiante si al zecelea sutien culoarea untului? :))
Pe el il intereseaza ca nu poate trai fara masinuta galbena cu roti rosii, nu? :))
Imi zice el, saracu', vreoadata sa nu-mi cumpar dischete demachiante sau sutien? Nu, nu-mi zice!

Bine, sa nu ma intelegeti gresit, zic si 'nu' cand e cazul, dar numai din motivele pe care Diana le-a spus.
Nu sunt de parere ca mai trebuie spus si 'nu', numai asa, ca sa invete copilul ce-i aia disciplina....

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mondor spune:

Anya, mi-ai dat idei....o sa incerc si eu sa-i arat cum e cand se miorlaie....
Eu am spus doar cum ma descurc in ultima instanta cu el , ca nu il bag in seama, dar nu functioneaza....caut noi metode...dar nici intr-un caz eu nu ma uit dupa cumparaturi cat are el criza....si mai am si fetita de 9 luni, care, in scurt timp incepe si ea...pana atunci eu trebuie sa descopar o metoda care sa tina!
oanamada, am incercat sa-i spun ca:daca merg la cumparaturi ii iau doar un singur lucru si atat...o ciocolata, corn etc. exclus jucarii, alea le primeste doar cadou....mai nou s-a invatat sa negocieze, dupa ce in prealabil isi alege ceva, la urmatoarea idee renunta si spune ca vrea altceva.....acum la casa ma innebuneste cu ou kinder...si din pacate daca eu ma duc sa iau lapte sau paine, nu-mi permit la fiecare tura sa-i cumpar ou!
velenamaria in parc sa luati jucarii si asa ei acolo ajung la un fel de schimb si nu se mai supara...mai greu e cand se despart sa-si aleaga fiecare jucariile, eu la fiecare vizita in parc am sacosica de jucarii dupa mine, in caz de urgenta....o instalam intre copii si asa el se poate juca pentru ca, mereu ce nu e al lui il intereseaza mai mult....

Numai bine!

mondor

velenamaria spune:

hello
noi la faza cu jucariile nu am ajuns inca

dar tot greu ne este/ am invatat sa accept curiozitatea lui, sa curat sarea imprastiata pe jos, sa inchid congelatorul de enspe mii de ori pe zi, sa nu mai folosesc telefonul, televizorul, aspiratorul, etc. in prezenta lui, sa vin in casa plina de noroi( de la picioarele lui cand ne luptam sa venim catre casa..sau sa ne punem in carucior), sa las totul balta ca sa vad de ce nu poate el deschide nu stiu ce cutie si lista poate continua...ce nu pot inca sa trec cu vederea sunt crizele si agitatia cand ne punem la culcare( doar de 2 zile..insa ma ingrijoreaza maxim)
se foieste , se ridica in picioare si se arunca pe burta, isi muta perinuta si plapuma de colo colo...si intr-un final il iau in brate sa-l imobilizez...sta 1 min si adoarme. ieri a plans o ora si ceva si intr-un final ne-am uitat la bebe tv si a adormit la mine in brate. este a 2-a oara cand adoarme asa..sper sa nu devina obicei.

m-am cam lungit...si nu exact pe subiect..simteam nevoia sa ma descarc.
multumesc

denizel spune:

Maria, iaca alta prejudecata pe care ti-ai insusit-o si tii bine de ea .
Si, ma rog, de ce sa nu devina un obicei ca baietelul tau atat de mic sa adoarma intr-un minut la tine in brate?? Te incomodeaza atat de tare?
Si, chiar daca pe tine te incomodeaza sa il tii in brate 2 minute, daca vezi ca lui ii face bine si ii aduce linistea, de ce oare nu vrei sa tii cont de asta? Cum sa-l lasi sa planga o ora si ceva? Nu ti se rupea inima de mila lui? Of!!


Ce rau crezi ca i-ar putea face daca l-ai linisti cateva minute la tine in brate?
Crezi cumva ca, cand o fi la armata, o sa trebuiasca sa il ia locotententul in brate ca sa il adoarma? :))


Dupa mine, sunt 2 explicatii pt. aceasta mica problema, care pe tine te framanta acuma:
1. Fie este f. obosit si agitatia lui din patut, cam spre asta ar arata
2. fie intra intr-o noua etapa de dezvoltare si asta vine la pachet cu ceva agitatie.

Sau, poate, pur si simplu vrea sa adoarma langa tine, chestie f. de inteles.


Maria, repet, ai un copil de numai 1 an!!! Pretentiile pe care le ai de la el sunt uriase!!
Te rog, nu te supara, dar pe mine ma intristeaza cand vad uneori ce scrii :-(((.
Parca vrei sa-l pregatesti pentru Legiunea franceza, nu pt. o viata de om normal...

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.