Tot despre alim. sanatoasa, dar mult mai personal

avmaria spune:

In primul rand multumesc din suflet tuturor pt raspunsuri, pt ca v-ati luat din timpul scurt pt ca sa-mi impartasiti parerea voastra.

Vikinga, in Franta nu se mai da mic dejun la gradinita, doar pranzul. Uite vezi de gustare nu m-am interesat inca, dar pt ca presupuneam ca asta se duce de acasa, din cate stiu eu.
Vlad nu e asa dificil precum a fost Aldo, dar prefera clar mancarea lui tanti care-l ingrijeste decat a mea. De ex, ea adauga Knorr ca sa faca o supa crema de legume (am incercat sa-i explic cat de diplomat am putut ca am aflat ca e nociv, fara sa o supar, ea da din cap da eu de unde sa stiu daca ea da din cap de politete sau ca chiar a luat aminte? Mari sanse ca din politete, are 30 ani de crescut copiii altora in spate, plus 4 copii in dotare). Vlad are clar tendinta de junk-food, sarat, dulce, tot ce nu trebuie. De la mine nu le primeste, dar de cate ori a primit in vizita a mancat cat zece. De ex o data eram in parc si o familie manca pizza pe banca. S-a apropiat de ei, si li se uita in gura de la nici un metru. Doamna i-a dat o bucata, desi eu spusesem nu - ca oricum nu manca (sa nu o supar ca o facuse cu draga inima), a mancat bucata aia de pizza pe nerasuflate, desi de la mine nu a primit niciodata si chiar manca foarte prost in perioada aia. Cere paste in fiecare seara, desi acuma santem in faza in care-i servesc la cina obligatoriu niste legume, sa manance o lingurita, 2, 3, sau supa - si dupa aia ii dau ceva ce-i place mai mult - tot felul de cereale complete, printre care si paste, dar cu masura, nicidecum la inaltimea asteptarilor de paste zilnic.... in week-end a devenit vegetarian mai nou si la tanti mananca carne si peste ... asa si cu sucul, desi acasa s-a baut doar apa, daca primeste suc il bea dintr-o suflare. Asa ca eu m-am grabit sa cumpar aparat de stors si fac acasa, mi-a trebuit ceva timp sa-l fac sa-l accepte dar acum il bea cu placere (desi la inceput doamne fereste, acum am ajuns sa tot maresc cantitatea de telina, in ritmul asta ii bag si varza azi maine in suc).

Din pacate, nu se poate alege pe zile daca sa manance la cantina sau nu - mi-ar place sa se poata. Ori e alba ori e neagra. Cat priveste livratul dimineata si incalzitul, sant de acord cu tine, dar se pare ca se generalizeaza din ce in ce mai mult in gradinitele din Franta : e mai economic asa, si se pare ca in gradinitele de stat -unele, e mult mai jalnic, si ca tot in cele private se manca mai bine.


Conchita, merci mult de sfat. La o adica problema nu e atat timpul pe care l-as petrece (desi recunosc ca faptul de a nu-ti incepe niciodata viata de femeie, de om inainte de 10 seara, asta in cazul cel mai fericit in care nu e de calcat sau mai stiu eu ce, te poate uza la un moment dat) cat faptul ca eu gatesc simplu, fara nu'sh ce sosuri, sincer nu pot rivaliza cu meniul variat al gradinitei
www.emiliebrandt.fr/" target="_blank">http://www.emiliebrandt.fr/
(pun un link, fara convingere, caci fiind in franceza, cu termeni gastronomici ... )

Numai cand vad ce dulciuri primesc la desert, si cand ma gandesc ce simple si neprajituri sant deserturile de acasa si ma iau cu mainile de cap. Tare mi-e frica sa nu ajunga sa ravneasca la farfuria celorlalti, ca si prietena fetitei Alinei.

Oanamada, la modul teoretic ai dreptate. Dar sa repun lucrurile in contextul lor, nu cred ca am fost destul de explicita. In scolile/gradinitele de stat in Franta : copilul ori mananca la cantina ori il ia cineva la pranz, il duce acasa, ii da sa manance si il duce inapoi mancat. Nu ai de ales. Faptul ca aici ai de ales e un plus. Si e de inteles pe undeva sa nu le convina sa aiba zece cazuri particulare de gestionat, ca nu au destul personal sa o faca. Teoretic tu trebuie sa te descurci cu termosuri sa-i ramana calda mancarea copilului, practic daca mancarea s-a racit o incalzesc. Dar daca au de incalzit 10 farfurii separat din 20 (caci cea de la catering o incalzesc deodata), nu le convine, eu inteleg punctul de vedere al "managerului" ca sa zic asa. Este o gradinita + scoala privata cu o lista de asteptare lunga la inscriere (aici "scoala" incepe la 3 ani, nu e obligatorie dar toate lumea isi da copilul la "scoala" la 3 ani si deci e in incinta scolii). Nu-i pune nimeni sa-si complice viata si o fac tocmai ca sa-i ajute pe parintii in dificultate (poate ca restul deducerii e paranoia din partea mea). Cat priveste metoda pedagogica, ti-o spun cu mana pe inima ca este motivul pt care am hotarat sa ma "inham" la niste sacrificii : nu mi-e in drum spre servici ci exact opus, pe cand am o gradinita de stat la 2 pasi si in drum spre birou, chiar daca nu e scumpa fiind subventionata de stat reprezinta totusi un cost suplimentar. Plus o alta privata lipita de blocul nostru. Desi la nivel principial mai aveam niste dubii - caci de mult timp am vanat aceasta gradinita si am tot cautat informatii - dupa ce am intalnit-o pe directoare si am vizitat scoala m-am simtit cucerita de-a dreptul. Am decis ca merita "sacrificiul". Si uite unul din aspecte (deloc determinant pt mine, dar in sensul discutiei) : nu vrea sa favorizeze pe nimeni, asa ca accepta "candidatii" in ordinea inscrierii pe cat posibil, bineinteles totusi exista niste criterii prealabile ca sa zic asa. Cand am vazut cat costa after-school de la 4 la 6jumate am spus "ce ieftin", la care directoarea : cum ieftin, daca ai 2-3 copii si revenituri mai mici ce te faci? Ar trebui sa fie accesibil pt oricine. Deci nu vreau s-o dau spre idei comuniste, dar are dreptate, Si de aceea, in contextul dat, eu consider faptul ca directoarea permite asemenea incalcari ale regulii cu cantina ca si un punct pozitiv, si nicidecum ca o metoda pedagogica de blamat.

naty, probabil ai dreptate cu controlul, si cu raspunsul tau intransingent ! Ma gandesc la unul din aspectele retinute la intalnirea cu directoarea - sa nu va asteptati sa vi se dea raportul ca la cresa : ce-a facut azi, ce-a mancat, cu ce s-a jucat copilul... nu mai e ca la cresa. Pe unii parinti ii destabilizeaza aceasta lipa de informatii. In cazul meu - poate pt ca m-am "despartit" de copil la 5 luni jumate, poate pt ca asa imi e si firea, nu cred ca ma destabilizeaza lipsa de informatii. In schimb ma destabilizeaza ideea compromisului - oare il voi alege pe cel mai putin nociv - caci nu exista, in cazul nostru, solutie perfecta.