despre tzarani

Lorenyy spune:

Jade,esti atat de dementiala ,am ras cu lacrimi...da,da,atat de adevarat,uneori trist,ptr ca eu de fiecare data cand merg acasa in vacanta,vreau ,tanjesc la tot ceea ce era cand eram o copila,mirosul de fan,Tzatza Lina care ducea merele cu poala,batranele care duceau cosul pe cap ,fie la biserica,fie veneau de la cules prune...macar o zi as vrea sa ma reintorc(intorc) in timp....Te pup dulce,atat de mult m-a inviorat postarea ta

Apropo,eu tot din Rm Valcea sunt,si sunt mandra

cristoiu spune:

A mai fost la un moment dat un curent numit "poporanism" - va aduceti aminte? Si tot asa, poporanismul s-a nascut la oras si n-avea nici-o legatura cu realitatea vietii la sat.

Ah, e frumos sa visam la traditionalul foc in soba si lapte de vaca muls proaspat. Dar citi ar renunta la incalzirea centrala ca sa sparga lemne zi de zi sa faca in casa cald, citi ar renunta la alimentara din colt pentru sculatul la 4 dimineata ca sa mulga vaca?

E frumos in vacante, ca platim si muncesc altii si ni se pare ca intelegem si traim viata la sat. Dar citi dintre cei care idealizeaza satul traditional au experienta traiului de zi de zi si ar lasa confortul orasului pentru sat si pantofii Gucci pentru opinci?

AdiS spune:

Mi-am adus aminte cand eram mici si o familie verisoara de spita X isi petrecea la noi concedii si week-enduri.

Noi copiii trebuia sa distram copilul lor si parintii pe adulti. Copilul asta se plictisea ingrozitor de repede, aku' il auzeam "vai ce m-am plictisit!" Adulti fiind, m-am intalnit cu baiatul respectiv care isi aducea aminte despre ce frumoase erau vacantele la tara la noi, pe ce coclauri umblam... Imi amintesc ca mama lui dadea cu degetul pe sub pat si spunea wow! ce mizerie! Apoi se apuca sa faca ccc curatenie in camera (asa mizerie nu mai vazuse) plus in restul camerelor ... asa ca bonus, iar mie imi aranja cartile de scoala la liniuta. Ce cosmar!

Se simteau atat de bine ca la un moment dat au vrut sa vina si cu o familie prietena. Noi copiii nu eram deloc entuziasmati de aceasta perspectiva. S-a eschivat tata cat a putut pana la urma le-a spus la telefon: "ma florinica, noi culegem strugurii, am 15 oameni la munca saptamana viitoare, vino si tu sa ma ajuti nu sa te distrezi. Crapa pielea pe mine de treaba si tu vrei sa iti pun pe masa mamaliga pe fund de lemn si taiata cu ata."

Fi-miu merge acum la tara, sunt convinsa ca si el va avea portia lui de nostalgie despre vremurile petrecute la bunici. Nu cred ca e cazul sa ma ingrijorez.

Mondor spune:

Viata la tara isi urmeaza cursul, tot noi am fost aia care le-am dus pet-urile, am incercat sa-i invatam sa foloseasca telefonul mobil si multe altele.....dar mi s-a parut o usoara comparatie tzaran-tzigan, sper sa ma insel eu.....pentru ca viata la tzara, tot viata la tara o sa ramana cu sau fara influente !

Numai bine!

mondor

cristoiu spune:

HUH?!?!?!?!

chiccutza spune:

eu sunt nascuta in Bucuresti si crescuta mai mult pe la tara.mi-am petrecut toate vacantele acolo.la tara am invatat sa dau cu sapa,sa mulg oi si capre,sa fac paine,sa cultiv legume,sa fac colivasi multe alte lucruri.
imi placea pasatul facut pe marginea santului,uns cu untura de la tusa Oita si indulcit cu zahar de la tusa Dumitra(odihneasca-sa in pace).
acum satul s-a mai modernizat,dar mi-as dori ca ideea de sat sa ramana aceeasi ca pe vremuri.
iubesc satul din tot sufletul si am asteptat 8 ani sa ma imbrac mireasa,numai ca sa pot face nunta la mine in sat,unde au facut-o si parintii mei.

MAMA DE FEDE(6 nov. 2001) SI DANI(17 feb.2005)
http://chiccutza.weblog.ro/photoblog/

gaba-rema spune:

Prin '91 sau '92 au venit niste francezi pe la noi, curiosi sa vada România. La o plimbare "prin centru" prin Buc., ce sa vezi? 2 carutze cu coviltir pe banda I, pe Magheru... da, pea-tunci mai erau, cine-si aminteste. Noua, români complexati, ne crapa obrazu'... când colo, frantzujii: Oh-la-laaaa. ce frumoooos, ce arhaic, ce poetic, bla-bla-bla... Sa nu lasati niciodata sa dispara lucrurile astea frumoase, cum am facut noi !!!¨^Imi venea sa le dau cu ceva în cap :D . Noi voiam sa ne civilizam, si frantzujii ne "încurajau": lasa, ramânetzi voi încremeniti în proiect, ca noi occidentalii sa va admiram ca pe niste exponate de muzeu...

Ei, asa si cu nostalgiile pt. satul românesc de acu' 100 de ani: vai, ce pacat ca s-au modernizat si ei un pic... ca era mai frumos cu Adriana ca o Rodica a lui Alecsandri (naturala - nedepilata - mustacioara neatinsa dc. are - îmbracata ca o papusa de la Muzeul Satului). cu femei care toata ziulica torc, fac scoarte, eventual macina grâul în piua?? :D (ca si morile sunt o inventie "nemtzeasca", ptiu drace :(

Nu cumva uitam ca oamenii de la tara sunt vii, si nu exponate de muzeu? Ceva egoism, acolosha, de la astia care stam la apartament, cu apa calda non-stop, microunde, veceu' cu apa curenta samd?

BTW:
Am si eu motive sa plâng satele românesti:
- ca înca nu au canalizare - în locul rusticei si încântatoarei cacastoare din fundu' curtii (plus tzucal sub pat, eventual)
- ca înca nu au apa curenta si bai comode si igienice, ca la oras - în locul frumoaselor albii si covate
- ca înca nu au apa calda, iar vasele se spala "la lighean" si se clatesc cu apa adusa de la fântâna, rece ca gheatza (numa' bine la niste vase unsuroase, hmmm)
- ca nu au asfalt pe ulite, ca sa poata Adriana sa se simta si ea bine când defileaza, iar albastrul de pe ochi sa nu se estompeze cu un strat bun de praf...


PS: am fost în Frantza la tara: aflati ca m-am simtit exact "ca la tzara" - aveau culturi de levantica, zmeura, coacaze, aveau stupi, etc... dar fara disconfortul prafului, fara buda în curte, cu veceu si apa calda non-stop. Si cu toate astea, farmecul serii în pridvorul casei vechi dar modernizate cap-coada a fost nealterat.

-