Atentie la pufuleti!

Gargoyle spune:

Nu prea imi mai vine sa scriu, mai mult citesc si ma minunez... cred ca s-a deschis cutia cu viermi si-au pornit-o care incotro.
Pe langa acea mancare sanatoasa, copiii au voie si gustara/desert din cand in cand care sa le faca doar placere fara sa fie neaparat sanatos? Ceva dulce, ceva de rontait... ca pentru copii... ? Stiu ca eu simt nevoia, darmite ei.
P.S. Imi pare rau ca am zis de copiii de la tara si faptul ca sunt sanatosi si ca as vrea sa traiasca si Diana mea mai aproape de natura. Eu nu am trait la sat, am mers in vacante, in multe locuri din tara. Am baut lapte direct de la uger... intotdeauna era spalat inainte de muls... Ca si galeata, ca si mainile. In sfarsit, presupun ca unii nu fac asta. Probabil ca intareste sistemul imunitar, la urma urmei ce nu te omoara te intareste, nu? (glumesc, glumesc, nu porniti o ditai polemica din cauza asta!!).
Noi vom manca pufuleti din cand in cand, NU vom da la bebei, dar nici nu voi incerca sa spun vreunei mamici/bone in parc sa nu o faca...am vazut la ce a dus o simpla avertizare pe forum.

Laura25 spune:

Ana, ai spus foarte frmos si convingator ceea ce am vrut sa sun si eu. Doar ca mie mi-a iesit pe un ton artzagos (cred ca sunt eu mai sensibila la catalogarile astea "copii de la tzara sunt ...", "taranii nu fac...", "oltenii sunt ...', "moldovenii ..." )

---

Laura de shtrumphi gemeni, Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene,
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi

Poveste cu shtrumphi


'Cos what I feel is the only truth for me

ladyJ spune:

Si mie mi-a placut ce a scris Ana, chiar daca nu am crescut la tara. Acolo imi faceam vacantele..uneori.

Interesant e ca, manjiti la gura, desculti si muscand cu pofta dintr-o rosie-mar-para-pruna nespalate, copiii de la tara, vecinii si prietenii mei ´´de fugit prin padure,´´ nu au fost bolnavi niciodata. Nu i-am vazut sa boleasca, sa se planga..

Niciodata nu am facut toxiinfectie alimentara, cand mancam prajituri de la tanti Nutza.Si...niciodata nu am mancat rosii mai bune ca la tara, asta e clar! Evident, cu sunca afumata sau cascaval de la ciobanu´satului.

malla spune:

eu ii dau copilului(trei ani jumate), pufuleti si nu am regrete. Si eu am mancat cand eram mica si mai mananc si acum, cand imi cumpar... se tot exagereaza cu alimentatia sanatoasa... cum spunea cineva incat a devenit o obsesie.
Daca stai sa te gandesti nimic nu mai e sanatos in ziua de azi.
Cand era Andrei micut aveam o alimentatie stricta, incercam sa fie cat mai sanatoasa, nu ma abateam in nici un fel... cine stie cum... poate sa fii fost undeva in vacanta ,mai ma abateam. Si in acest timp era copilul slabut. Se nascuse cu anemia la limita si nu reuseam nicicum sa il "pun pe picioare". pana cand m-am saturat si am ascultat in stanga si in dreapta pe la alte mamici si m-am mai abatut de la super stricta alimentatie super sanatoasa si am inceput sa ii dau copilului si alte mancaruri pe care multe dintre voi nu ar fii de acord. Pot sa spun ca Andrei arata foarte bine, am rezolvat problema cu anemia si doctorita de familie a ramas surprinsa de el cand l-a vazut.
Deci, eu nu mai imi cresc copilul dupa carti... ce-i pica bine aia ii dau. Desigur ca nu imi cere "exagerari", deoarece noi, parintii nu mancam "orice" si nici el nu a fost si nu e obisnuit sa mance orice prostie. Insa ca o concluzie, pufuleti, daca cere ii cumpar.

PS: Eu am ramas socata in parc cand o mamica "stilata" se lauda ca fetita ei a mancat cipsuri de cand s-a nascut, practic din prima zi de maternitate. A rugat-o cu un cips si cica fetita a mancat. Am ramas blocata cum poate sa se laude cu asa ceva. Insa nu m-am bagat in nici un fel, pentru ca mi-am dat sema ca nu poate primi niste sfaturi legate de alimentatia copilului.



Andrei si Adriana

kay spune:

daca tot s-a divagat.

In SUA acum 3 luni, dupa o interventie ce a necesitat anestezie generala si intubare, la cam 4 ore dupa ce s-a trezit Sonia, am putut pleca acasa. Avea 15 luni atuci, deci 1 an si 3 luni. Ce indicatii am primit de la asistenta privind alimentarea ei? Sa nu ii dau Mc pana a doua zi . Mc? la 1 an si 3 luni??? intreb eu mai mlt decat stupefiata... Ei au cazuri cica. n-am putut manca eu nenorocirile alea, iar unii oameni le dau copiilor de 1 an??? deci pufuletii vostri, dragele mele, sunt o nimica toata !

Noi nu mancam pufuleti, doar pt ca mi se pare suspect cum sunt ambalati si manip-ulati...

Sa imi arate mie cineva cu dejtu un produs din comert pt care garanteaza cu mana in foc ca e 100% natural, bio, fara E-uri, fara conservanti, fara ingrasamite (sau astea sunt bune?) fara nimic adaugat ! si eu ii gatesc produsul ala cum vrea persoana

hai ca e cu invitatie la masa

oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S

www.helpsonia.com , povestea Soniei

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

babylina spune:

off topic: pediatra nostra ne recomanda de la 6 luni borcanasele cu mancare, mai tarziu, danonino, biscuiti si zilele trecute ne-a recomandat crema de zahar ars de la dannete ( la 1 an si 5 luni).DAr vorba lui adinell la cat manaca zmeul meu, cred ca il bag pe junk food poate,poate ,mananca si el ceva.

kay spune:

vezi ca mie mi-a zis sa nu-i dau Mc pana dupa ce se trezeste total din anestezie, da pe urma e ok

, da-i cu zahar ars, ce de caloriii

oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S

www.helpsonia.com , povestea Soniei

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

IreneCAM spune:

Nu pot sa ma abtin sa nu postez! Eu sunt dusmanul pufuletilor, al iartului danonino, al borcanaselor etc. Motive am cu tona, primul fiind ca ce nu as manca eu nu pot sa dau copilului.
Dar asta e optiunea mea, nu sar cu gura pe nimeni...mai dificil e ca nu prea am parte de aceeasi intelegere:)). Adica ma termina comentariile: dati, doamna, copilului, ca pofteste (respectiv ciocolata - n-are voie, e alergica, covrigi - n-are voie, e constipata, pufuleti, pateu unsuros cu branza si, desigur, seminte). De obicei mananca inainte de a iesi afara, dar avem de rezerva si ceva fructe sau o prajitura facuta in casa.
Ce nu inteleg eu: de ce e musai sa rontaie tot timpul copilul (de ce tre' sa stea in parc cu mancarea in mana, ca doar se joaca...)? Si de ce exista in randul publicului larg (adica mamici din parc sau trecatori "binevoitori" grija generala pt binele copilului meu, care nici macar nu's sigura ca pofteste, de obicei ea semnaleaza "papa" si-si vede de treaba).
Nu m-ar deranja "buna-vointa" asta, doar ca am avut 2 episoade neplacute: unul cu o tanti care i-a strecurat in mana seminte decojite de ea (da, le sparsese in gura) si Miruna a facut o criza cand i le-am luat. Al doilea cu o alta doamna draguta care a scos nu stiu de unde o prajitura cu ciocolata...Miruna a luat-o si a fugit, eu dupa ea (ca, de, are alergie)...ma rog, pana am prins-o manca deja, fericita. Urmarea: la spital, in ajunul Craciunului!
Am deviat, dar pufuletii's de vina!

torna spune:

Eu fac parte dintre cei care nu ageeaza si limiteaza la maxim pufuletii, dulciurile si alte produse industriale. Nu suntem inca la gradinita, asa ca a fost destul de usor pana acum. Intotdeauna am preferat sa mancam acasa, iar in parc sa ne jucam. Intr-adevar, presiunea pt. copil e mare. Invariabil, la joaca, multi copii sunt cu pungile de pufuleti dupa ei. Iar copilul meu e pofticios. Il las sa serveasca un pufulet, doi, si apoi ii spun ca o sa-i cumpar si o sa mancam acasa, dupa ce ne spalam pe maini. Si ma tin de cuvant, iar acasa mancam cativa pe o farfuriuta mica, mai cere, ii mai pun vreo trei, mai cere, ii mai pun vreo doi si gata.
Cu ciocolata, bomboane sau alte dulciuri a fost si mai usor,cat a stat doar cu mine nu prea a avut prilejul sa vada si sa jinduiasca (ce nu cunoaste nu-l afecteaza).
Asta a fost optiunea mea si cred ca am scos-o la capat destul de usor pana la un moment dat, fara sa-mi frustrez totusi copilul daca a poftit ceva. In orice caz, mamicile care considera ca orice iesire la joaca trebuie sa fie egala cu o rontaiala continua, pun o mare presiune pe copiii si pe mamicile care au alte principii. Dar ne-am descurcat destul de bine si sunt de parere ca fiecare e liber sa procedeze cum crede ca e mai bine pt. copilul sau.

Problema mea e alta si e de genul "fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc si singur".Dupa cum am spus mai sus, consider ca mama hotaraste care varianta e mai buna pt. copilul ei. Atunci cand e lasata sa faca asta si nu intervine o bunica, ruda sau bona binevoitoare.
Eu sunt intr-o lupta continua cu bunica copilului. Vrand-nevrand, sta cu copilul in timpul zilei. Si a intrat si puiul meu in categoria copiilor care se joaca in timp ce tine in mana o punga de pufuleti, ca de, pofteste, care stie foarte bine ce-i ciocolata ( bunica i-a zis pe alt nume, ca sa nu-mi spuna ce a mancat- a durat ceva pana am aflat), care cumpara de la doamna de la magazin bombonele,care duce copilul la cofetarie si-i pune o prajitura plina de crema colorata in fata (am aflat dupa ce a facut kk cu niste chestii nedigerate de un rosu intens, de m-am speriat)etc, etc.
Cand aflu ma supar foarte tare, se supara si bunica, se potoleste un timp si dupa aceea iar cade in pacat. Acum sunt nevoita mai bine sa-i dau eu cate o bucatica de ciocolata, si sa ne spalam pe dinti dupa aceea, altfel as ajunge ceva de genul mama cea rea, cu toate ca n-ar fi fost inca necesar, in casa noi nu mancam decat rarisim asa ceva si pana la gradinita mai era timp.
Am un copil caruia ii plac mult fructele,are tot timpul o varietate ca sa aiba ce gusta intre mese, mananca foarte bine, daca e sa-i dau un dulce mai bine o placinta de casa sau pandispan, la o aniversare sau un concediu am fost si la cofetarie, dar sustin sus si tare ca eu sa manageriez portia de dulce, nu vreau sa devina un obicei zilnic si necontrolat. Cand inca nu stiam ce se intampla bunica se plangea ca nu mai mananca bine la pranz, iar eu in weekend constatam ca nu e nici o problema.
Acum sper ca tin cat de cat situatia sub control (dar ma astept in orice moment la vreo surpriza- mai recent i-a adus un borcan cu dulceata ), dar dupa multa munca de lamurire si cu increderea pierduta. Poate cel mai tare m-a deranjat minciuna, ocolisul adevarului si ce poate invata copilul din asta.
In fine asta ar fi alt subiect, mi-am zis si eu offul, dar am pornit de la pufuleti, iar eu am aflat incetul cu incetul realitatea dupa ce copilul mi-a spus despre pufuletii mancati cu bunica. Multe persoane au zis ca de ce fac atat caz, ca pufuletii sunt inofensivi (inofensivi in orice cantitate?), (desi la doi dintre copiii pe care-i cunosc pufuletii au fost pusi de medici in capul listei de suspecti in cazul unor alergii). Parerea mea e alta, si un lucru e clar, copilul cu punga in mana nu se opreste pana nu o termina, sau ma rog, pana nu-i varsa pe jos. Uneori la joaca parca sunt mai multi pufuleti pe jos decat nisip.

Asa ca eu votez contra pufuleti, contra rontait la joaca (una e sa faca o pauza de un mar, dar daca iesirea e scurta nu-i nici asta obligatoriu), contra dulciurilor cu nemiluita, mai ales cele industriale, contra sucurilor, mai ales cele din comert si contra MINCIUNILOR din partea bunicilor bonelor s.a.!

anya spune:

Tin minte si eu ce scandaluri aveam cu soacra-mea pe tema asta....si inca mai am. Cand erau bb-i ii plimbam eu si in afara de biberonul cu ceai sau apa nu aveam nimic la mine dar supa ce-au crescut au fost scosi afara de buni (mama la servici). Consemnul era sa ia doar sticluta cu apa. Cand sa iau caruciorul- sambata- gasesc in buzunar tot felul de minuni: sicksuri, pufuleti, floricele, biscuiti, covrigei...sa mor nu alta. Cand am sunat-o sa o intreb ce e cu "chestiile" alea (in speranta ca erau ale ei, uitate pe acolo) mi-a zis ca nu putea sa mearga cu mana goala in parc, ca toate bonele/bunicile duc copiilor de mancare in parc si ce-o sa zica lumea, ca suntem sarantoci/zgarciti si nu ducem si noi.

Scandal!! Noroc ca am avut suport in sotul meu. Dar tot nu sunt convinsa ca ne-a ascultat. Pana la urma am convins-o sa ia un mar taiat bucatele si sa-i dea sau macar o banana.

Acum copiii sunt la gradinita si ies la 16.30. S-a intamplat sa ajung mai repede acasa si sa-i gasesc mancand Fornetti sau chiar sandwish cu salam. Nu sunt absurda sa nu le dau niciodata dar nu zilnic. De ce nu le face un papanas daca tot vrea sa le dea ceva bun? Sau o prajitura de casa - ca gateste bine, nimic de zis!