Nu imi iubesc sotul!

ayleen spune:

si io vreau! Cum stateau ei, manca-i-as eu, ca fructele parguite, numai bune de cules, numai bune sa te-nfrupti!
Eu cred ca sunt vorbiti sa se piteasca de mine si sa-i scoata la inaintare numai pe betivani, prostovani, imputiti, trandavi, calici, curvari, retarzi, mincinosi si golani.

lisaelisa spune:

Multumesc, Adina Iulia.
Sper ca Anuscha va intelege ce trebuie din aceste mesaje.
Desi, titlul postarii sale spunea ca nu-si iubeste sotul, la un moment dat raspundea ca, totusi, il iubeste.
Cel mai mult ma intristeaza situatia celor 2 copii.

Astfel de oameni, provoaca traume pe viata, uneori.

lisaelisa

mami de ingeras dragalas

anuscha2009 spune:

As vrea sa spun ca nu sunt o nemernica care provoaca traume altor pesoane deliberat sau cel putin as vrea sa nu fiu.

Scriind aici in mod sincer despre situatia mea, am vrut doar sa vad cum gandesc alte persoane vis a vis de situatia mea, sa invat ceva si sa pot merge mai departe, tocmai in ideea de a nu mai rani pe nimeni, in ideea de a lua o decizie.

Din punct de vedere al atmosferei de acasa totul este ok, am grija marita ca baiatul sotului sa nu mai sufere vreodata din vina mea si sa ma port cu el ca si o mama.

Fetita mea nu are cum sa creasca trista din cauza atmosferei din casa, pentru ca ea este vesela si iubitoare.

Ceea ce m-a determinat pe mine sa accept aceasta casatorie a fost faptul ca fetita mea nu si-a cunoscut tatal natural din motive independente de vointa mea sau de vointa tatalui ei natural si am vrut pentru ea tot binele din lume.

Cand am vazut cat demult isi doreste fetita mea un tata ( nu am sa uit niciodata expresia fetei ei in prima seara cand l-a vazut m-a intrebat; mami e tati? Asta de la inaltimea ,, mica,, a unui copil de doi ani)NU nu am ezitat si am acceptat sa ma casatoresc chiar daca nu il iubeam.
Am zis ca am sa ma obisnuiesc cu el pentru ca micuta il iubeste si pentru ca el ma iubeste pe mine.

M-am inselat amarnic si pentru acest lucru ma condamna familia mea, familia lui, persoane care au citit subiectul meu.

Noi stam intr-o garsoniera care este proprietatea mamei mele si este de altfel cam neincapatoare pentru patru pesoane.

Ne faceam planuri sa o vindem si sa cumparam un apartament mai mare care evident sa fie pe numele la amandoi, dar creditul urma sa fie facut numai pe numele meu, pentru ca numai eu am serviciu care ar indeplini criteriile vreunei banici.

Aseara am fost la mama mea, unde sotul meu a baut fara rusine 2 litri de vin singur in vreo 2 ore si de la aburii alcoolului i-a spus mamei mele ca el este fericit in garsoniera noastra ????si ca el nu se simte in stare sa ma puna pe mine sa mai fac un credit ca daca raman fara serviciu ramanem fara casa. Am incremenit!!! Toata noaptea nu am putut sa dorm.

Unele dintre voi credeti ca sunt o femeie imatura rea si fara suflet eu ma simt doar foarte trista, slaba fara vlaga si in incapacitate de a lua o decizie.

Ana mai de Mara!!

buli spune:

daca nu-l mai suporti, divorteaza si gata!
e penibila incercarea asta de a cauta opinii care sa-ti sustina parerile. asuma-ti hotaririle prezente si viitoare.
cit despre casa ta, casa mea, casa mamei - atita vreme cit formati o familie si locuiti impreuna in ea - e a voastra.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

lisaelisa spune:

Oricat de vesel si iubitor ar fi un copil, atmosfera tensionata din casa ii va afecta psihicul, ducand la schimbari de comportament : violenta fizica fata de copii, neascultare fata de parinti...
Dupa tot ce ti s-a scris aici, tu inca nu stii ce vrei.
Atunci, de ce ai mai postat!? Doar ca sa afli pareri, desi stii bine ca nu vrei sa divortezi ?
Incearca sa faci un exercitiu de imaginatie : cum ti-ar placea sa traiesti : tu, cu fetita ta si, eventual, angajata intr-o relatie cu un barbat care iti place cu totul, sau sa fii alaturi de sot si de baiatul lui ?



lisaelisa

mami de ingeras dragalas

ingridnen spune:

Te sacrifici pentru ca totul sa fie bine, iar el are o viata comoda. Si nici nu se intrevede vreo schimbare.... pana la urma va trebui sa iei o decizie.
Am avut si eu la un moment dat o perioada asemanatoare cu ce descrii tu... sotul a ramas fara servici vreo 2 luni, pe urma s-a angajat pe un salariu de mizerie (castiga mai putin decat plateam eu gradinita + bona)... a fost tare greu, eram frustrata, toti banii mei mergeau pe intretinerea casei si mancare, munceam din greu la servici si nu aveam nici o satisfactie, nu mai imi permiteam nimic pentru mine.
A durat aproape un an... dar a trecut... nu stiu daca rezistam mai mult...

Ingrid si Cristi 5 ani si 11 luni

andrath spune:

La doua saptamani de la initierea subiectului, esti in acelasi punct: oare ce sa fac?desi ti s-au dat enspe raspunsuri.

Spre deosebire de alte situatii, aici nu incape gri, e ori alba, ori neagra.

Mi se pare absurda goana asta dupa aprobare si justificarile inutile de genul: io sunt buna si el ...nu, e betiv, prost, n-are bani ( ca daca avea, banuiesc ca nu era o problema ca nu munceste, nu?), nu vorbeste corect gramatical ( da' noi care avem studii superioare, scriem "prin intermediul sorei lui" - ca nu pot, naibii, sa ma abtin)!

Fa ce ai de facut si ispraveste cu melanjul asta infiorator: "nu-l iubesc, da'l iubesc", "fii-su e fii-su, dar o sa ma port cu el ca si o mama" (Ce naiba inseamna asta? O sa fii similara sau identica?)

anyella spune:

Esti mami de Mara! Numai de Mara? E baiatul lui ...ma ierti dar atunci cind te-ai casatorit dintr-o depresie/teama ca va ramine copilul tau fara tata/traditia casatoriei,etc ai fost constienta ca el are un copil,un copil careia tu ii vei fi mama si el tata.Deocamdata e copilul vostru.Si el nu are vina ca tac'su nu stie sa manince civilizat,sa converseze,sa aiba un job care sa ii asigure cresterea.El stie ca are un tata,tata s-a recasatorit (suficienta trauma) si are o noua mama.Succes! Daca esti in stare sa faci fata situatiei fa-o,daca nu ai alte alternative.Succes!



Tashi

Mindy spune:

Anuscha, iti este greu acum, dar iti va fi si mai greu daca nu faci nimic, si situatia pare-se ca nu se schimba ci se inrautateste.
Inteleg ca el pune in carca ta toata responsabilitatea financiara. Nu te inhama la nici un credit, mai ales cu instabilitatea asta economica - creditul ar trebui sa fie undeva pe la 30-35% dintr-un venit ca sa nu traiesti doar ca sa pompezi tot venitul intr-o rata la casa.
Si ar trebui sa traga doi la aceeasi caruta, daca unul pierde jobul, celalat sa faca eforturi sa lucreze sa duca rata.
El zice 'daca tu pierzi jobul, pierdem casa', e clar! Cu asta a zis "pe mine sa nu te bazezi".

Crezi ca sunt sanse sa il iubesti vreodata?
Daca nu, nu are rost.. fa-ti curaj si desparte-te de el, daca la inceput nu ai avut curajul sa spui nu, spune-o acum.

Fetelor, nu o mai acuzati ca de ce naiba l-a mai luat daca nu il iubea.
Cunosc N cazuri de femei care spun dupa ani buni ca nu isi iubeau sotul la inceput si mergeau pe ideea 'love comes softly'. Care venea sau nu venea in veci.
La fel si femei ultra indragostite la inceput si care se trezesc dupa 5-6 ani ca ce naiba cauta langa omu' respectiv.

Dorsilia spune:

n-am sa comentez aici nimic din ceea ce este si face actualul tau sot, el este cum este si desigur ca n-a fost pt tine jumatatea ta from the very beginning....important mi se pare sa mentionez ca tu chiar il DISPRETUIESTI, esti complet detasata de el acum....tot ce te mai tin in mariajul asta sunt niste chestii de bun simt care pana la urma se vor intoarce impotriva celor pe care tot speri sa-i protejezi, daca nu decizi ruperea acestui surogat de casnicie.

fetita ta si baiatul lui vor supravietui, nici unul nici altul nu au nevoie de comuniunea asta falsa. Ce model ii oferi fetei tale daca va creste vazandu-te oripilata si plina de dispret fata de sot, dar stand martira langa el? Ce imagine puternic paterna ii poate inspira el fetitei, tocmai el care traieste pe spatele tau, prefera provizoratul, traiul de azi pe maine, munca de zilier, bea si se bate cu pumnul in piept ca e multumit de o locuinta neincapatoare? Cu ce ajuti rudele, atat ale tale cat si pe ale lui ramanand sotia acestui domn? Cu nimic. Ce pierd daca te desparti? Nimic. Nu e cazul sa te angrenezi in a multumi pe toata lumea. Nu vei reusi fara sa ajungi sa te dispretuiesti si pe tine, si cu nervii terciuiti la maxim. Poate daca-l lasi balta se trezeste la realitate si va trebui sa munceasca si sa-si caleasca un pic caracterul, ceea ce va fi in favoarea baiatului lui dar si a lui insusi...

de ce oare am impresia ca esti plina de complexe (autocreate, de altfel) de nu poti pune punct ? la fel cum ai fost si atunci cand l-ai acceptat in viata ta si a fetitei doar pt ca un mic copil de 2 ani ti-a sugerat ca ar avea nevoie de tata? asa ca vulnerabila fiind si intr-o perioada blu din viata i-ai luat un tata second hand insa, iar copilul merita un tata intradevar, dar un tata calitatea I, iar tu un sot veritabil langa care sa traiesti ceea ce nu ai reusit pana in acel moment. Asa ca, daca acu ai reusi sa te pui un pic pe picioare psihic (o incercare salutara ai facut scriind aici, ceea ce e un plus pt tine) ai lua decizia cea buna de data asta atata pt tine cat si pt cei doi copii de care-ti pasa. Daca doresti sa mentii relatia cu baietelul lui, daca crezi ca el e intr-atat de atasat de tine si fetita ta de el, o poti face cu acordul lui taicasu, dar fetitei tale si baiatului lui le poti explica in 3 fraze, pur si simplu - faptul ca tu si sotul nu va mai simtiti bine impreuna asa ca e mai ok sa stea fiecare linistit in casa lui.

sa nu iei mesajul meu drept altceva, speram sa iti fiu de ajutor, chiar daca pare dura exprimarea poate

si desigur ceea ce am scris am scris fara sa cunosc toate dedesubturile relatiei voastre, ce varsta are fetita ta, insa din descrierile tale am retinut asa: ca stati inghesuiti intr-o garsoniera, tu singura sursa de venit sigur si constant, cu posibilitati de a lua rate numai tu, cu studii, cu familie extinsa, dar plina de compasiune si complexe risti sa distrugi si viata ta si a copilei tale si sa nu lasi sansa unui om sa dovedeasca faptul ca apartine sexului masculin, precum si sansa unui baietel de a fi mandru de tatal lui vreodata.

lia