Sunt dependenta de sotul meu...

april spune:

Niciun barbat sau femeie nu merita atat de mult incat sa-ti iei viata pt el/ea.

Trebuie sa constientizezi ca nu esti unica in lume cu probleme. Poti sa traiesti fara el daca ar fi cazul. Nu e un capat de lume. Iar faptul ca te agheti de el il face sa fuga de tine. Nici unei persoane nu-i place sa fie santajata, nici macar in dragoste.

Fii stapana pe tine, pe actiunile tale si exclude din ganduri varianta sinuciderii.
Omul poate duce mult mai multe decat crede.
Fii tare si nu te mai umili.

hannen spune:

A,si tu crezi ca desele si nenumaratele tentative de sinucidere sunt nimic,nu?Adica doctorii te-au vazut si ti-au zis ca e perfect normal ca atunci cind iei o nota proasta la scoala sa fugi acasa sa-ti tai venele sau sa iei pastile???
Daca pt. o nota proasta se justifica,pt. "din dragoste" valei,ar trebui sa fie numai fumei moarte pe toate drumurile daca ar fi sa ne luam dupa "nimicul" diagnosticat de dr.

Acum serios,cauta un dr. bun!!Fara nici un fel de bascalie iti zic.


Hannen mamica de trei printzese Amira Israa Inas


I want to tell the world... a Story

Occupation 101: Voice of the Silenced Majority

The Future`s So Bright I Gotta Wear Shades

violeta69 spune:

Dora,nu control psihiatric iti trebuie, ci control psihologic...e o mica mare diferenta intre ele...
nu zice nimeni ca "ai ceva" la cap.....

desi asa cum te intreaba si hannen,tie ti se pare normal dupa atatea tentative de suicid, sa nu fie nimic de rezolvat?!
te acunzi dupa deget ca nu ai nimic(sau poate ca tu chiar crezi asta) iti spui ca esti numai rasfatata si astepti sa te invatam noi cum sa devina si domnul dependent de tine!
nu asta e solutia...solutia e ca tu sa fii stapana pe viata ta si sa nu o arunci ca si cum ar fi a altuia(ma rog,era doar o expresie, ca nici asa nu o arunci)

stii,mai e o vorba "cand mai multe persoane iti spune ca esti beat te duci si te culci"
eu zic ca toate postarile astea ar tb sa-ti dea putin de gandit si sa nu-ti iei jucariile si sa pleci,ca nu te cearta nimeni aici...uite eu iti trimit un mare





Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

Clori spune:

Dora,
Atunci cand ai scris aici despre problemele pe care le ai, ti-ai asumat acest lucru: sa intelegi cum se vede relatia voastra din afara. Altfel decat o intelegi tu, in acest moment. Si daca ai facut asta, inseamna ca ai simtit nevoia sa mai asculti si parerea altcuiva, sa ai pe cineva cu care sa discuti toate lucrurile astea... Ai primit mai multe raspunsuri dar, bineinteles, nu esti obligata sa tii cont de ele. La urma urmei, numai tu stii cu adevarat care este relatia dintre tine si sotul tau. Dar uite cum ai descris tu singura aceasta relatie:

Da, este cumplit de adevarat, asta se intampla in relatiile abuzive: taci si aperi, in fata celorlalti, imaginea familiei perfecte, a sotului perfect... Si tocmai acest lucru, tacerea ta, neputinta de a discuta cu altcineva si a afla un alt punct de vedere, ii da lui aceasta putere asupra ta. Daca tu crezi ca esti intr-o relatie abuziva e mai bine sa scrii aici, sa povestesti, sa te descarci, in primul rand... Nu te poate obliga nimeni sa te desparti de sotul tau, daca tu nu vrei asta. Vei primi doar sfaturi. Care probabil te vor ajuta, venind de la niste persoane care au trecut prin asta, care stiu ceea ce simti, stiu cum pot sa te ajute si, in mod sigur, vor stii cum sa vorbeasca cu tine... Nu te inchide in tine: iti condamni copilul sa duca aceeasi viata pe care o duci tu acum si asta va avea repercursiuni in dezvoltarea lui ulterioara. Vrei sa ajunga sa vorbeasca mai tarziu despre tine asa cum vorbesti tu acum despre mama ta? Sau vrei sa ii oferi o viata fericita si linistita, cea pe care o merita?
Indiferent ce vei alege sa faci in legatura cu sotul tau, copilul trebuie sa fie pe primul plan! El nu se poate apara singur, nu te are decat pe tine. Si, pentru el, trebuie sa ai grija si de tine, sa-ti rezolvi problemele pe care le ai. Dependenta de sotul tau si tentativele de sinucidere sunt numai simptome ale adevaratelor probleme. Iti trebuie timp si curaj ca sa poti sa le descoperi si sa le rezolvi. Si e mai bine sa nu treci singura prin asta, ca sa nu te descurajezi, atunci cand ai sa fii fata in fata cu acele lucruri care iti afecteaza viata. De aceea toata lumea te-a sfatuit sa apelezi la ajutorul unui psiholog. Ca sa te ajute sa-ti gestionezi emotiile. Imi pare rau ca treci prin atatea probleme, in loc sa ai o viata fericita si implinita, alaturi de familia ta.

popescudora spune:

Viata noastra in 99% din timp este frumoasa. Problema sunt cei 1% cand ne certam. Ies chestii urate, el nu e in stare sa faca fata unei discutii in contradictoriu, se enerveaza si uneori ma cam bruscheaza. Situatia nici nu se va rezolva, nici nu va evolua mai mult in rau, pur si simplu asa e temperamentul lui, asa i se pare lui normal ca sa-mi inchida gura si nici maca nu regreta pe principiul ca "am meritat-o". Asta o stiam aproape de la inceput si am acceptat situatia, l-am luat si cu bune si cu rele.
Dar nu mai am incredere in el si sentimentele pe care pe care pretinde ca le are. Atata vreme cat de Revelion in timp ce ma duceam in bucatarie sa fumez se saruta cu prietena mea, pe care el a insistat s-o invite, si se gandea cum sa faca sa ma culc mai repede ca s-o duca in pat. Cum ne suparam, incepe ca nu ma iubeste, nu ma vrea si ca baga divort. M-am saturat de povestea asta, adica eu ce sunt? Un fel de Hopa-Mitica pe care il invarte cum are el chef?
Trebuie sa realizez faptul ca poate nu suntem sortiti sa fim impreuna. Dar atunci cand nu e langa mine simt ca am sufletul gol si ma misc ca un automat. Imi vin in minte numai clipele frumoase si dau vina pe mine, nu mananc, nu beau, plang. O sa ziceti ca astea trec, dar eu ma cunosc si stiu cat am suferit dupa o relatie care a durat mult mai putin. 6 luni de zile n-am stiut de mine si cred ca sufeream si azi daca nu il cunosteam pe actualul. Daca atunci a durat atat de mult vindecarea, acum la ce sa ma astept?
Mi-e frica pentru ca nu ma simt in stare sa depasesc asa ceva. Dar nici nu-mi place sa fiu la mana lui. Ma simt intr-o situatie fara iesire.

pisigri spune:

Pai da-mi voie sa iti spun ca daca nu iei nici o masura, chiar esti intr-o situatie fara iesire.
Da-mi voie sa incep prin a-ti spune ca ai niste prietene de doi bani. Ma mir ca te referi la individa aia ca la o prietena, atita timp cit in casa ta se saruta cu sotul tau si il asculta cum vrea sa te trimita la culcare.
Sotul tau este si el un om de doi bani. Daca eu personal nu prea inteleg ce inseamna "ma mai bruscheaza", un alt lucru imi este FOARTE CLAR. Sotul tau nu da doi bani pe tine. Adica de revelion, in casa VOASTRA in care tu esti GAZDA el vrea sa te trimita la culcare ca sa ramina cu "prietena"? Si tu postezi aici si mai incerci sa ii si iei apararea...

Nu ai raspuns la nici una dintre intrebarile care ti-au fost puse. Citi ani are copilul, cuce te ocupi/te-ai ocupat tu...Tentative de sinucidere de la virste fragede nu fac ca asta sa fie NORMAL . Eu am inteles, incerci sa ne explici ca nu sotul tau este vinovat pentru starile astea ale tale, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa scapi de ele.

Ai suferit mult dupa departirea de un alt barbat. Ei si? Evident ti-a trecut pina la urma. Ne nastem SINGURI si murim SINGURI. Tu crezi ca vreuneia dintre femeile care au parasit sau care au fost parasite i-a fost usor, crezi ca cine s-a mai desprins din relatii abuzive a facut-o topaind?

Oricum, pina nu apelezi la ajutor specializat, nu faci nimic. Si daca continui pe drumul asta, tu vei fi bruscata din ce in ce mai des si mai tare (dar l-ai luat cu bune si rele, nu?), urmatorul bruscat va fi copilul tau, sotul va continua sa se culce cu altele la tine in casa dupa ora ta de culcare, si daca vei putea sa accepti si sa treci peste toate astea fara sa reusesti sa te omori, veti imbatrini amindoi (daca el nu pleaca de tot intre timp), veti tara copilul ala care va creste nefericit si convins ca asa arata o relatie normala, dupa care se vareferi si el la tine ca la o mama "bolnava psihic cu care n-as mai suporta sa stau in casa".

este DOAR ALEGEREA TA pe ce drum vei merge de aici inainte.

if you can't say something nice, then don't say it at all
http://pisigri.blogspot.com/

Rufus spune:

Dupa cum spuneam, cred ca traiesti intr-o iluzie. Viata ta e frumoasa in 99%din timp, iar in 1% va certati, te bruscheaza, te inseala, petreci clipe de disperare cand nu mananci, nu bei si doar plangi, suferi si te simti intr-un impas.
Dora, cred ca procentul e invers...si aici e iluzia ta, de fapt traiesti frumos 1% din timp, in rest e jale.
Cred ca de aici trebuie sa pleci cu lupta ta.

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

andrath spune:

Momentul in care incerca sa se culce cu prietena ta, in timp ce tu dormeai in camera cealalta face parte din care procent? Din 1% sau din 99%? Ca sa inteleg si eu ce inseamna viata frumoasa si implinita pentru tine.

Imi pare rau, dar nu cred ca vreau sfat primit p-aci te-ar putea ajuta cu ceva. Mai exista p-aci pe forum o poveste care seamana cu a ta si acum, dupa 3 ani cred, e acelasi rahat cu perje.

Atat timp cat nu vei incerca un ajutor de specialitate si nu vei dori cu adevarat sa schimbi ceva in viata ta, n-o sa faci nimic. Vei mai veni pe-aici si te vei mai plange, vei fi cand sus, cand jos. Cu timpul corul sustinatoarelor va fi din ce in ce mai mic, pana cand nimeni nu va mai avea timp, nervi si rabdare sa te asculte.

" If at first you don't succeed, failure may be your thing."

popescudora spune:

Am 25 de ani, el are 30 si copilul 4 luni jumate. Am terminat facultatea de Chimie si lucrez (lucram) la Stalinskaya ca responsabil de protectia mediului. Momentan astept sa mi se aprobe dosarul pentru CIC.
Nu o sa loveasca niciodata copilul, nu e chiar atat de nebun, iar eu recunosc ca sunt insuportabila uneori. As vrea totusi sa invete si el sa-mi dea replica sau sa tipe, fara sa recurga la violenta de alt fel. O sa discut cu el pe tema asta, desi am facut-o de nenumarate ori si degeaba, poate gasesc un mod de abordare pe care sa-l inteleaga.
De culcat in seara respectiva m-am dus la 2, am dormit in alta camera cu copilul iar pe ei i-am gasit dimineata imbratisati, si el fara pantaloni. A mai comis-o si inainte, dar asta a fost prea de tot totusi. Pe fata aia o stiam de 8 ani, ne-a fost martora la cununie si nasa la copil. Recunosc ca mi s-a parut de multe ori ca ne vedeam cam des cu ea si ca se inteleg cam prea bine, dar am avut incredere in prietenia noastra. Acum am ramas si fara prietena, si copilul fara nasa. Imi pare rau ca nu i-am smuls parul cand am avut ocazia.

CorinaDani spune:

Dora,

Greseala ta a fost ca ti-ai "investit" toate sentimentele in aceasta relatie, fara sa-ti cunosti prea bine partenerul. Practic ai inlocuit relatia dinainte cu o alta noua, crezand ca ai gasit fericirea si implinirea...asta dupa 3 saptamani de cand l-ai cunoscut...

Ai asteptari prea mari de la el, in schimb el nu se ridica la inaltimea asteptarilor tale - ca dovada, cele cateva ocazii in care te-a inselat sau a incercat sa te insele, plus abuzurile pe care le face asupra ta atunci cand nu-i convine ce spui sau ce faci...In plus, ai tendinta de a-ti idealiza relatia, cand in realitate lucrurile stau mult mai prost...Ba ai o viata implinita, cu un sot care te iubeste si un copil pe care il iubiti amandoi, ba relatia se zguduie serios...

La fel, si in celelelalte relatii pe care le-ai avut inainte, doar tu te-ai implicat - deja este un tipar in tot acest comportament al tau, te agati cu disperare, trup si suflet, de un om, care poate nu merita sau se simte sufocat, ingradit in acest tip de relatie, si cauta cu disperare o gura de "aer proaspat" in patul altei/altor femei...

Ce ti-a lipsit sau iti lipseste, de esti asa disperata sa te agati de un om ? Parintii nu te-au iubit, au fost severi cu tine ? Ai scris la un moment dat ca decat sa afle mama ta ca ai luat o nota proasta, mai bine iti taiai venele sau luai pastile - te-a abuzat fizic sau psihic in copilarie ? Ce pedeapsa primeai daca greseai fata de ea ? De ce ti-era asa frica de ea ?

Si stii ce mi se mai pare mie ciudat in tot ceea ce scrii ? Copilul tau nu apare deloc, ai scris cam de 5 ori cuvantul copil sau bebe, nici macar nu stim daca e fata sau baiat, nici ce varsta are, nu spui ce sentimente ai pentru el...Sa fie dependenta de sot asa de mare incat nu te lasa deloc sa-i acorzi puiului tau toata dragostea si atentia de care are nevoie ? De ce nu este copilul ratiunea ta pentru a trai, centrul universului tau ? L-ai facut doar ca sa-ti legi sotul si mai tare de tine ?

Uita-te in oglinda si incearca sa-ti raspunzi in cel mai cinstit mod cu putinta la aceste intrebari...esti doar tu si oglinda !

Te-ai gandit ca, poate, tu pentru sot nu contezi prea mult ?

Asadar, tu de ce pui asa mare pret pe el ?!?

Daca a fost in stare sa te paraseasca o data, sa te insele de atatea ori (si o va mai face, poti sa fii sigura 100% de asta !!!), inseamna ca la un moment dat, in viitorul foarte apropiat, te va parasi de tot. Chiar ti-ai raspuns singura la un moment dat: "M-am saturat de povestea asta, adica eu ce sunt? Un fel de Hopa-Mitica pe care il invarte cum are el chef?". DECI ? El poate face ce vrea si tu accepti ? Si daca maine te da afara din casa, ca sa-si aduca amanta, tu ce faci ? Sau baga divort si pleaca ? Taci si inghiti ? Dar tu nu ai orgoliu, mandrie, personalitate ? Ia incearca o data sa-i raspunzi cu aceeasi moneda, sa vezi ce reactie ar avea...

Si iarasi nu inteleg de ce nu incerci sa faci ceva pentru tine, ca OM : gaseste-ti un job, part-time sau acasa, imprieteneste-te cu mamici in parc,lasa copilul cateva ore cu cineva si mergi la shopping cu prietenele, sau du-te la coafor, fa-ti manichiura, acorda-ti timp doar pentru tine, macar cateva ore pe saptamana, fa-ti un cerc de prieteni care au si ei copii, vizitati-va...intr-un cuvant ocupa-ti mintea si trupul cu diverse activitati placute, incearca sa fii mai independenta, astfel incat gandurile negre sa nu aiba timp nici macar sa se formeze...

Si neaparat, discuta cu un specialist, ai nevoie de terapie...asta pana nu e prea tarziu si nu faci un nou gest necugetat...