parinte prea exigent cere ajutor

miriama spune:

Chiar acum am vazut poza fetitei tale la "Sa ne cunoastem". Chiar cred ca esti exagerata. Punct.

Cu copil olimpic tu te plangi?! Te-ai gandit ca ar putea sa o atraga altceva iar tu o obligi la matematica?

Iubeste-ti copilul si nu mai cauta perfectiunea.




"Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"

helbi spune:

Am citit si eu subiectul si cred ca exagerezi. Daca copilul are alte talente, dar e totusi olimpic la mathe, tu nu te-ai gindit ca acest copil poate nu vrea sa urmeze "drumul" tau ?! Are in "singe" mathe, dar poate ii place mai mult partea umana, cea creativa..............Ai mare grija......cred ca esti pe drumul de a te indeparta de ea, si aici, e numai greseala si orgoliul tau.

Reanalizeaza-te la "rece" si apreciaza-ti copilul!

crinuta spune:

Ba eu chiar asta cred ca este solutia, sa o indrepti care alt profesor, cu toate ca te inteleg perfect.
Eu nu prea cred in relatia mama-copil ca relatie profesor-elev.
Mama a facut cu mine germana, eram beton, cea mai buna din clasa, dar ne ciondaneam la asa zisele ore.
Noroc ca eu prindeam repede, si am trecut peste faze asemanatoare cu ale voastre.

In ceea ce ma priveste pe mine, eu sunt profesoara de pian, dar, daca ar fi ca fii-miu sa invete pian, i-as cauta un alt profesor, cu toate ca, in mine am cea mai mare incredere :), dar, cum convingi un copil ca pentru o ora, mama devine profesor, fara lugu-lugu, cum il motivezi sa faca bine, sa nu cread" lasa, ca merge oricum, ca doar e mama, ce poate sa imi faca".


Crinuta si Rayan







Fara Dumnezeu nimic nu e.


The True Church is ONE, HOLY, CATHOLIC and APOSTOLIC


www.muntelesfinteitreimi.ro/Ianuarie%202009.htm" target="_blank">Muntele Sfintei Treimi- Mesajul Duhului Sfant din ianuarie 2009

Sabina spune:

Gratiela, Sofia studiaza la pian cu sotul meu sau(mai rar) cu mine, dar lectia o face cu alta profesoara.
Nici eu nu vroiam sa fac la mate cu tata...nu avea randare cu mine.
mama era mai intelegatoare cand ii spuneam ca eu fac numai cum a zis doamna in clasa
(mama e matematiciana)

las-o mai moale, pentru ca impinsul de la spate nu e constructiv pana la capat.
Eu nu sunt pt a lasa copilul sa faca numa ce vrea....pt ca rareori isi foloseste tot potentialul in sistemul asta,(nu zic ca nu se poate.....dar e rarissim) dar ghidajul trebuie sa fie subtil si foaaaaaaaaarte rabdator:)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

matahut spune:

Grati, eu cred ca problema nu este ca tu esti cea care o ajuta la mate (inteleg ca ea oricum se pricepe, isi face si singura treaba, dar tu o mai ghidezi pe ici pe colo, nu ii predai lectiile din nou, nu?). Mi se pare minunat ca parintii sa fie cei la care copiii sa caute si sa gaseasca raspunsurile dorite (fie ca e vorba de scoala, fie ca e vorba de viata). Problema este maniera in care reusesti tu sa ii oferi acest raspunsuri. Tu nu trebuie sa fii in acel moment profesoara, ci tot mama, mama care stie sa rezolve o anume problema, fiindca a trecut si ea prin scoala si fiindca e "mama" - care stie tot! Stii ca eu il am pe tati care vorbeste cu fetele germana. Daca incearca sa o invete ceva pe cea mare iar ea se prinde ca e vorba de ceva serios, gata, s-a zis, nici nu il aude. Daca o ia pe joaca, merge totul struna. E mai usor sa iti inveti copilul prin joc o limba straina, decat matematica, dar...cred ca ar trebui sa te gandesti la o varianta de genul asta. In primul rand sa nu para ca ii dai lectii (chiar daca o faci, fireste) iar ea sa nu sesizeze ca tu tii mortis ca ea sa se conformeze acestor lectii. Incearca sa fii, sa pari ceva mai relaxata, straduieste-te sa nu se vada ca nu iti este indiferent ce nota ea. Cultiva-i incredera in ea, chiar daca tie ti se pare ca mai scartaie in cate un loc, fa-o sa se simta APRECIATA si iubita, indiferent de performantele ei. Fii tu prima care sa o consolezi atunci cand greseste, spunandu-i ca probabil a avut o zi mai proasta, ca ea e desteapta si ca o nota nu conteaza. Incearca in acelasi timp sa camuflezi anumite explicatii matematice in povestioare, glumite. Gandeste-te la orice mod atractiv. Nu trebuie sa stati la masa de lucru, tu sa vorbesti, iar ea sa ia aminte, pentru a-i preda matematica. Cred. Nu sunt matematiciana, dar am facut si eu ceva matematica la viata mea si cred ca putina stradanie si un strop de imaginatie pot face minuni. Si, bineinteles, las-o sa se indrepte in directia pe care o doreste.
A, era sa uit. Aparitia lui Tudor este si ea o mare sursa de angoase. Acum are nevoie mai mult decat intotdeauna sa simta ca o iubesti asa cum e, pentru ceea ce e, cu totul neconditionat.
Te pup si iti tin pumnii,
Nu e deloc usor, dar merita tot efortul

grati.ela spune:

va multumesc din suflet!

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

simali spune:

Cand ma gandesc la relatia parinte-copil in contextul invatarii imi vine in minte Grecia antica, Pitagora de pilda, care avea mereu in jurul lui cativa copii pe care-i invata. Si nu aveau o scoala anume. Aveau piete, parcuri si gradini si copiii stateau pe jos si dascalul IMPARTEA cu bucurie si entuziasm din cunostintele lui.

Nu este adevarat ca nu poti sa fii profesorul propriului tau copil fara sa viciezi relatia cu el. Dar este adevarat ca se poate intampla sa ajungi la vicierea relatiilor daca nu gasesti o metoda de predare potrivita; nu numai copilul invata; tu inveti; inveti mai ales lucruri pe care nu le stiai despre copilul tau (cum gandeste, cum face fata stresului, ce stie si ce nu, cum trebuie abordat, cat de repede oboseste, etc.).

La sfarsitul procesului amnadoi - parinte si copil - trebuie sa devenim mai buni. Fie si numai pentru faptul ca ne cunoastem mai bine unul pe celalalt. Eu in locul tau, grati.ela n-as renunta sa-mi invat copilul. Dar as lucra mai mult cu mine, cu rabdarea mea, cu metodele mele. As incerca de pilda sa mut "lectiile" in gradina sau pe jos (amandoua stand pe perne ca turcii, la o ceasca de ceai), as fi mai relaxata, as cauta entuziasmul care m-a atras la inceput, cand m-am facut profesoara de matematica, as face haz de greseli, mi-as pune un nas de clovn, etc. De fapt as cauta ca lectiile cu copilul meu sa-mi faca mie in primul rand placere. Daca fata va vedea ca tie-ti place sa faceti impreuna matematica, ca pentru tine este extraordinar faptul ca petreceti timpul asta impreuna, se va relaxa si ea si va intelege ca nu esti o rea ci o mama iubitoare.

Poate chiar n-ar strica sa-i spui intr-o zi (cand zice ca esti rea) ceva gen "imi place foarte mult sa fac cu tine la matematica; sa sti ca daca eram o mama rea acum eram la coafor sau la televizor facand chestii care numai mie-mi fac placere. Dar mie imi place foarte mult sa impart timpul asta cu tine, sa fim impreuna, sa facem ceva constructiv impreuna".

alice