parinte prea exigent cere ajutor

Andries spune:

Si inca o chestie importanta: comunicarea poate fi ajustata cu diverse tehnici, care mai de care mai sofisticate, dar fondul ramane, ei vor stii tot timpul la perfectie unde suntem cu adevarat si unde nu...toti stim asta cu parintii nostri, nu?

Andries

anemona spune:

Mi-au mers la suflet vorbele tale !

corinadana spune:

Pai nu o mai critica! simplu.

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

grati.ela spune:

off! va multumesc pentru raspunsuri...
Andries am facut @lista@ si mi-e rusine sa spun ca-s putine lucrurile pe care chiar as vrea sa le indrept, care chiar conteaza...e intr-adevar un copil...am recitit de multe ori randurile tale, m-am regasit pe acolo dar mai am de invatat...

Mik...ai nimerit...nu e slaba la mate deloc. Vreau sa nu-i fie teama de aceasta materie, sa incerce sa-si depaseasca limitele...

inca o data va multumesc si...iau notite!
ps: azi nu am criticat-o cand mi-a spus ca a gresit la olimpiada o pb pur si simplu din cascatzenie...

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

Lala_D spune:

Ei vezi ?
Eu felicit olimpica, e mare lucru sa ajungi la faza pe municipiu si i-as indeplini dorinta cu excursia ( daca chiar exista posibilitatea) si fara conditia initiala a rezultatului.
Grati chiar ai o fata minunata , priveste-o cu atentie, detaseaza-te de faptul ca esti mamica ei si apreciaza exact ceea ce este: un copil foarte reusit si foarte bun.Criticile nu fac decat sa-i scurteze din aripi.

O zi excelenta !
Lala.


Bogdan si Andrei (27.12.2007)
Poze

ritah spune:

Pai tie nu ti s-a intamplat sa gresesti niciodata? Doamne, copilul tau merge la olimpiade si tu o critici? Ai grija sa nu ramana cu pitici pe creieri. Eu imi aduc si acum aminte de anumite certuri cu parintii mei si le reprosez si acum lucruri de cand aveam 5 ani sau mai mult.

Andries spune:

Andries

april spune:

Grati, incearca sa te pui in pielea ei. Adu-ti aminte cand eram noi copii. Nu trebuie sa fie prima la toate. Nimeni nu e perfect si nici nu e bine sa incercam sa fim perfecti.

La noi e invers...ea nu e suficient de multumita de ea iar eu ii spun ca nu e un capat de lume daca nu e prima din clasa. Nici nu vreau sa fie prima. Vreau sa fie un copil normal, cu preocupari normale varstei si sa aiba si timp de joaca.

Incurajeaz-o mereu! Ai sa vezi ce bine ii face. Spune-i cat esti de mandra de ea.

simali spune:

Eu fac diferite activitati cu copilul de la 2 ani. Cu mine face engleza (la micul dejun, pe strada, in drum spre scoala, etc. fara un program dinainte stabilit) si tot cu mine face lectiile. El este foarte obisnuit ca noi sa vem mereu diferite activitati impreuna. Acum, in clasa I-a, tot asa. Lucarm foarte bine impreuna. Radem mult la teme, radem chiar de prostiile pe care le face el (mai mananca litere si cand citesti iese aiurea rau). Can explic la matematica si vad ca nu intelege devin ... hai sa zicem pasionala. Nu tip la el, dar pun asa... mult suflet. Si el uneori se uita prin mine. Imi dau seama atunci ca nici metoda aia nu e buna. Si iau o pauza. Si transpir. Dar apoi "Ta-Taaa" apar cu alta idee.

Merge totul struna de obicei. Sti cand nu merge? Cand sunt eu obosita. Atunci nici nu reusesc sa exlic ca lumea, copilul intra intr-un negativism total, etc. Si am descoperit ce trebuie facut: trebuie schimbat jucatorul. Si-l chem pe ta-su'.

Apoi mai apar si niste frustrari pe care le ai tu, antrenorul, cand o sfecleste fix la ce l-ai antrenat si erai sigur ca stapaneste. Atunci te cam "oftici". Dar daca nu arati si-l lasi in pace o sa vezi ca de fapt copilul se "oftica" mai tare ca tine.

Sau cand taman ce i-ai explicat ieri o chestie si saptamana viitoare... blank. A uitat. Iti vine sa-ti smulgi parul din cap "Asta e tampit sau se preface?". Dar am citit ca memoria se formeaza cam intre 7 si 14 ani. Deci creierul lor nu este pregatit pentru atata informatie; de aceea uneori mai sterge ce considera el ca e prea mult. Trebuie sa ai rabdare sa-i explici iar si iar. Pare munca de Sisif...dar eu zic ca merita.

Sa sti ca este foarte greu sa fii si antrenorul copilului si parintele lui. Antrenorii obisnuiesc s-ti mai dea si-un sut in fund cand nu faci ceva bine si nu te superi. Daca fac asta parintii nu e bine. Asa ca tu, parintele trebuie sa folosesti alte mijloace...

alice

grati.ela spune:

Alice ai dreptate...imi aduc aminte cum in clasa a doua la abac parca a primit urmatoarea pb: "andrei, maria si iulia au impreuna 100 de carti. andrei si maria au 50 iar maria si iulia 80. cate carti are fiecare copil?"...mi-am dat silinta sa-i desenez (sa rez cu diagrame) dar aveam senzatia ca se uita prin mine...evident ca am lasat-o balta...la vreo 3 luni distanta, in baie m-a rugat sa ma joc cu ea de-a matematica si i-am dat o pb asemanatoare...a rezolvat-o pe gresia aburita perfect...am ramas masca...copilul digerase in subconstient pb...
Sotul meu e mult mai rabdator dar nici asa nu e bine...o plictiseste...Ozi se plange ca despica firul in 20 si adoarme pana termina de explicat...
Mi-ar fi foarte greu sa o indrum catre un alt prof de mate pt ca eu ma consider cea mai interesata sa priceapa...sunt profesori pregatiti si dedicati dar in mod sigur eu sunt cea motivata sa aiba rezultate cat mai bune...

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/