parinte prea exigent cere ajutor

incep prin a spune ca-s profesoara de matematica cu ceva vechime in spate...predau la facultate dar am lucrat si cu copii mai mici. Desi sunt recunoscuta unanim ca fiind exigenta nu trec drept exagerata. Singurul copil cu care nu pot lucra insa este al meu. Mi se pare cel mai incapatanat elev, cel mai dificil...nu suporta sa o corectez, nu accepta sfaturi, de critici nu mai vorbesc. Stiu ca pe ea o stimuleaza laudele dar desi apreciez reusitele ei nu pot trece cu vederea lipsurile. Imi spune permanent ca sunt exagerat de rea cu ea, ca nimic din ce face nu ma multumeste. veti spune probabil ca are inclinatii spre altceva decat mate...e drept ca este deosebit de talentata la modelaj, desen, scrie compuneri de-ti dau lacrimile, adora germana dar si acolo, daca e sa-i atrag atentia ca trebuie sa si munceasca, ca talentul dak nu-i dublat de munca se risipeste...primesc acelasi repros: sunt o rea!
mi-e teama ca sunt pe cale de a crea o prapastie intre noi...o iubesc enorm si ea stie asta (desi de cand a venit pe lume Tudor o mai incearca o usoara gelozie...) si vreau sa nu gresesc...

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

Lala_D spune:

Grati eu ti-am mai raspuns si cu alte ocazii
Ozi este un copil de laudat, cu multe plusuri, in prag de adolescenta.
Trebuie sa cobori stacheta si sa te apropii de ea.
E o eleva cu rezultate foarte bune, criticile nu o vor apropia de tine ci o vor departa.
Clasa a IV a este dificila dar din ce povesteti tu despre ea este o eleva eminenta, sportiva de performanta .
Trebuie sa ii acorzi incredere, trebuie sa o lasi sa ia decizii, trebuie sa incepi sa o lasi sa zboare.
Si trebuie sa fiti apropiate.

O zi excelenta !
Lala.


Bogdan si Andrei (27.12.2007)
Poze

mussette spune:

Draga grati,
te inteleg perfect. Si mama e profesoara de matematica si cand eram mica nu-mi placea de loc matematica si nu pt ca era ea prea exigenta ba dimpotriva ci pt ca era mereu langa mine si daca ma impotmoleam la ceva ma ajuta. In cls a XIIa cand pe ultima suta de metrii mi-am schimbat optiumea si mi-am dat seama ca am nevoie de matematica am inceput "sa fac meditatii cu mama".
Acum am aceeasi problema cu baietelul meu. Am vrut sa-l invata eu engleza. Nu este posibil. I-am gasit pe cineva si este ok dar cu mine nu vrea. Am renuntat deocamdata sa mai incerc. Poate daca va creste isi va da seama. Pana atunci, se intelege mai bine cu o persoana straina atunci cand e vorba de o activitate care presupune concentrare, atentie, memorare.

Toate bune
mussette

anya spune:

Tin minte "meditatiile" pe care le faceam cu tata in generala...El ma certa, eu declaram ca nu mai vreau, el ma pocnea, eu plangeam si mai tare nu faceam...si uite asa era un chin pentru toata familia. Cand la treapta 1 nu am avut rezultatele asteptate de ai mei (nu am intrat la clasa de mate-fiz ci la urmatoarea, de electrotehnica) a fost tragedie in familie si s-a luat hotararea sa-mi puna meditator. Norocul fratelui meu mai mic, care a scapat de meditatiile cu tata .

Dupa ce am facut si unul si celalalt meditatii cu cineva di afara familiei, rezultatele s-au imbunatatit considerabil in scurt timp si a revenit si armonia in familie.

Sfatul meu...nu mai face tu lectiile cu ea. Unde simti ca are probleme mai bine platesti pe cineva (chiar daca tu esti poate mai competenta) si ai liniste in casa.

ellej spune:

Simt ca nu voi putea sa meditez pe fiu-meu (la mate nici n-as fi capabila:), doar la romana, franceza, engleza). Deja de pe acum, cand nu vrea sa priceapa ce ii explic ma enervez si totul se duce de rapa.

Le fel, in rarele ocazii cand tata a incerca sa me mediteze a fost groaznic. Si eu zic sa-i iei meditator, asa toata lumea e linistita.

Mare e gradina lui Dumnezeu si multe animale sunt in ea :)

mariamunteanu spune:

Anya

Maria

kariguld spune:

si eu zic, asa ca sfatul unui necunoscut, ca asteptarile sa-ti fie altele. adika, nu prea mari. trebuie sa ai abilitatea sa-i canalizezi talentele, incet dar sigur, spre ceea ce-si doreste.

uite un exemplu al meu. bunica mea, a insistat pe langa parintii mei, sa invat pianul, in copilarie. eu, prin felul meu de a fi, preferam altceva...am facut cativa ani, cu o profesoara din cartier, dar am ajuns sa urasc si pianul si pe profesoara si pe bunica, intr-o oarecare masura. (chiar daca bunica traia in alta tara)

am mai citit azi si pe la alte subiecte, cu copii si asteptarile pe care le au parintii de la ei...cred totusi, copii sunt oglinda noastra, comportamentul lor este exprimat de ceea ce am sadit in ei, de felul cum ne-am raportat la ei, de exemplele pe care le-au vazut la noi...degeaba le spunem ceva si exemplu personal le arata altceva.
(nu fac referire la nimeni!!!)












MIHAITA ESTE UN COPIL NORMAL! CU AJUTORUL MEU, AL TAU SI AL TAU SI AL TAU

Kari
"
"Oamenii care reusesc in viata sunt aceia care cauta mereu circumstante favorabile si daca nu le gasesc, le creeaza singuri"!
Bernard Shaw

ritah spune:

Uite incearca sa faci cum fac parintii si profesorii aici(in Canada). De fiecare data cand vrei sa comunici ceva negativ, se porneste cu un lucru pozitiv. Lumea incearca sa dea o conotatie pozitiva fiecarei fraze, chiar daca substratul e negativ. Impresia lasata e una pozitiva care stimuleaza pe viitor.
Exista si in romana proverbul cu vorba dulce mult aduce, aici toata lumea o pune in practica.
De exemplu "Nu face aia" e transformat in "Daca o sa faci asta, se va intampla asta pe cand daca o sa faci ... rezultatele vor fi mult mai bune" asta ii lasa lui impresia ca nu il restrangi, ii dai libertate sa aleaga. " ai talent dar trebuie si sa muncesti" - impresie negativa "ai un talent foarte mare. Daca o sa muncesti si o sa faci asta o sa vezi ca rezultatele or sa fie astea bla bla bla" impresie pozitiva sau neutra.
Copiii sunt laudati pentru cele mai mici reusite, asta le da incredere in ei. In loc de a le da o singura rezolvare a unei probleme, li se dau poate mai multe sugestii, iar ei aleg singuri, din nou asta stimuleaza creativitatea. Li se spune multumesc si te rog la fiecare 3 cuvinte. Li se dau responsabilitati de mici. Li se explica totul de la cele mai mici varste, in general lumea comunica mult mai mult. Daca un parinte isi pedepseste copilul, dupa accea exista intotdeauna o discutie cand amandoi sunt calmi in care copilului i se explica ce a gresit, dar in acelasi timp e asigurat ca parintii il iubesc.
O sa fii mirata ce bine functioneaza nu numai la copii ci si la adulti. Totul e sa comunici ceea ce doresti intr-un mod care sa fie perceput de ceilalti placut si stimulant nu restrictiv. Sunt studii intregi despre asta.Eu am facut training pentru asa ceva la servici(sunt programator, lic de mate-fizica, fac de automatica si calculatoare- nu ma prea pricep la invarteli de fraze).Pe scurt schimba forma nu fondul. O sa-ti dau un exemplu de la mine din facultate, proful de analiza super destept, dar nu iubit de studenti,era un chin cursul lui, proful de algebra super destept, un mare profesor pentru ca felul in care vorbea cu noi era minunat, te indemna sa inveti.
Ca o anecdota o sa-ti spun ca am vazut de curand un serial american despre doctori si spitale, era acolo un pacient care era prea dragut cu toata lumea. Unul din doctori intreaba "e canadian?, daca nu, faptul ca se poarta asa bine cu ceilalti e un simptom al unei boli"

anya spune:

Se cheama feed-back echilibrat .

Intai il mangai pe cap si ii spui ca e bun la una si apoi "jap" ii spui ce prost face ailalta . Incheierea se face intr-un ton pozitiv in care admite ca va face cuatre si cutare ca sa-si indrepte carentele. Eventual faci si un coaching . Asta merge foarte bine in teorie sau cu angajatii. Cand e vorba de puiul tau intervine "sufletul" si nu poti fi obiectiv. Vrei ce e mai bun pentru el si nu intotdeauna el isi doreste acel lucru (sau poate il doreste dar nu in modul in care pui tu problema). De-asta e bine sa intervina in ecuatie (ca sa vorbim de matematica) si un al 3-lea personaj - obiectiv- meditatorul.

(Se vede ca sunt instruita la o multinatonala .)

Mik spune:

gratiela, doua intrebari :
1. Ozi e slaba la matematica sau vrei tu sa fie cea mai buna cu putinta ? (am o banuiala)
2. ai incercat "tehnica coafezei" : sa ii transmiti un mesaj negativ sau o sugestie intre 4 positive, 2 inainte si 2 dupa chiar daca sunt aceleasi, exemplu : in loc sa spui sec "ar trebui sa va machiati" sa spui "sunteti foarte draguta si aveti ochi foarte frumosi si daca v-ati machia ati arata si mai bine si ochii ar fi si mai bine pusi in evidenta".

(cu explicatul la copiii proprii si eu am experienta caci am facut home scooling 3 luni, in afara de anii de teme).

Andries spune:

draga grati parca o aud pe profa mea de chimie din liceu

cheia e la tine ...tine cont ca ai in casa un copil, nu o masinarie super tehnologica si performanta

am doua intrebari:
care sunt lipsurile pe care nu le poti trece cu vederea (fa o lista, dar sincera)?
cat de relevante vor fi ele peste 10 ani (sau mai explicit, daca aceste lipsuri persista inca 10 ani cat de mare va fi impactul pe care il vor avea in viata ei)?

dupa aceea...compromis, negociere, compromis, negociere...io cred cu tarie ca scopul unui parinte in viata este sa-si pregateasca puiul astfel incat sa fie fericit si implinit, nicidecum perfect.

mi-am permis sa scriu postul asta mai ales pentru ca am fost olimpic national la mate, ceea ce mi-a cladit un anume fel de a analiza o problema si de a actiona, dar din pacate logica mea nu a fost antrenata sa tina cont si de aspecte sociale, emotionale, aspecte pe care acum le consider egal importante in viata...pentru o viata frumoasa si in acelasi timp performanta.

bafta multa!! ceea ce-mi doresc si mie, pentru ca avem si noi doua puslamale acasa care ne speculeaza iubindu-ne la maxim in fiecare secunda

Andries